Fond funciar. Dovada formularii cererii de reconstituire. Decizie nr. 792 din data de 18.10.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta mentionata, Judecatoria Buhusi a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantii F.G., s.a. in contradictoriu cu paratii D.E., s.a., Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Bacau si Comisia Locala pentru aplicarea Legii fondului funciar B.B.. A obligat reclamantii sa plateasca paratei D.E., cu titlu de cheltuieli de judecata, suma de 1400 lei, reprezentand onorariu de avocat.
In considerentele sentintei s-a aratat ca:
Reclamantii au solicitat sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 207711/ 05.03.2002, eliberat pe numele lui D.E. .
In motivarea cererii de chemare in judecata (capat distinct in cererile reconventionale formulate de catre F.G., s.a. in dosarul nr.657/199/2008) reclamantii au aratat, in esenta, ca titlul de proprietate nr. 207722/05.03.2002 emis pe numele paratei D.E. ar fi fost obtinut in mod fraudulos de catre aceasta, in conditiile in care terenul a apartinut parintilor partilor, respectiv, F.I. si M., iar parata nu a facut dovada cu inscrisuri ca acest teren ar fi fost donat de catre parinti, asa cum a sustinut aceasta. Se arata ca la baza emiterii titlului paratei pentru 4 ha teren livezi ar fi stat declaratiile unor martori mincinosi, ca si ceilalti mostenitori ar fi formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate si pentru acest imobil, insa reclamanta, a obtinut, prin „masinatii”, emiterea titlului exclusiv pe numele sau.
Cererea a fost intemeiata in drept de catre F.G. pe disp. art. III, al.2 din Legea nr.169/1997.
Din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele: Prin titlul de proprietate nr. 207711/ 05.03.2002, eliberat pe numele lui D.E. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 4 ha teren, categoria livezi, situat in extravilanul com. B.B..
La baza emiterii acestui titlu a stat cererea de reconstituire formulata in nume propriu de catre parata, inregistrata sub nr.1521/1991. Desi, cu toate insistentele instantei, nu s-a putut obtine o copie dupa aceasta cerere, invocandu-se lipsa din arhiva - atat a Comisiei Locale B.B., cat a Comisiei Judetene - a acestui document, exista prezumtia formularii cererii, de vreme ce, la data de 25.04.1991 a fost eliberata adeverinta de comunicare pe numele paratei D.E., prin care se confirma faptul ca aceasta urma sa primeasca in proprietate suprafata de 4 ha teren livezi.
Terenul in cauza, impreuna cu altele avand aceeasi categorie de folosinta, a fost administrat de mai multe societati, in baza art.36 si 38 din Legea nr.18/1991.
In perioada anilor 1995-1998 parata a dobandit calitatea de actionar la SC C. SA (fila 224), ulterior la SC I. SA (fila 225), iar incepand cu anul 1998 parata a optat pentru calitatea de locator, incheind cu aceasta societate din urma un contract de locatiune.
Prin Hotararea Comisiei Judetene nr.5528/08.03.2000 (fl.25, 52 s.a. dosar atasat) privind preluarea de la SC I. SA a suprafetei de 145,16 ha si radierea din anexa 19 a unui nr. de 111 actionari in vederea reconstituirii dreptului de proprietate , conform art.25 din Legea nr.16/1994, a fost radiata parata D.E. cu suprafata de 4 ha, urmand sa fie inscrisa in anexa 2a. Dupa emiterea titlului de proprietate nr.207711/ 05.03.2002 pe numele sau, parata a procedat la indeplinirea formalitatilor de publicitate, terenul fiind intabulat de catre aceasta prin incheierea nr.4164/26.11.2007.
Potrivit dispozitiilor imperative ale art.8 alin.3 Lg.18/1991, beneficiaza de prevederile acestei legi si implicit de dreptul la reconstituirea proprietatii, mostenitorii indreptatiti care au formulat cerere in acest sens. Or, in cauza, instanta retine ca, in afara de parata D.E., ceilalti mostenitori nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren. De altfel, in raspunsul la interogatoriu, Comisia Locala arata ( la fila 423, raspunsul la intrebarea nr.14) ca reclamantii nu au formulat astfel de cereri. De altfel, si sustinerea reclamantilor- nedovedita- ca ar fi mandatat-o pe parata sa formuleze cerere si in numele lor, situatie neinsusita de catre D.E., nu poate fi interpretat decat ca o recunoastere a neformularii, in fapt, a cererilor respective, de catre persoanele interesate.
Este adevarat, insa, ca au fost emise mai multe titluri, fie pe numele doar a unora dintre ei (filele 215-216), fie pe numele tuturor (inclusiv al paratei, alaturi de reclamanti sau autorii lor (filele 217-219), ceea ce nu poate decat sa intareasca prezumtia ca a existat o intelegere intre parinti si copii cu privire la “inzestrarea” fiecaruia dintre ei (cum sustine si parata), chiar daca, din punct de vedere formal, acest lucru nu s-a constatat printr-un inscris.
Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor inscrise in art. 1169 C.Civ, reclamantii, invocand formularea unor cereri de reconstituire si pentru suprafata de 4 ha, aveau obligatia de a proba aceasta imprejurare.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta a apreciat ca, in cauza, nu sunt motive pentru a se constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 207711/ 05.03.2002 eliberat pe numele paratei D.E., acesta fiind intocmit in conditii de legalitate.
Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantele F.T., precum si reclamantii F.G.
Recurentele reclamante F.T.au aratat ca Judecatoria Buhusi a pronuntat o solutie netemeinica si nelegala in contradictie cu probatoriul care a fost administrat. Inzestrarea urmeaza regimul juridic al contractului de donatie, fiind necesara, sub sanctiunea nulitatii absolute, forma autentica, conform art. 813 C.civ. In mod eronat instanta de fond a prezumat existenta unor intelegeri intre copii si parinti cu privire la inzestrarea fiecaruia dintre copii, aceasta intelegere fiind oricum nula datorita, pe de o parte , lipsei formei autentice, iar, pe de alta parte, fiind in contradictie cu art. 965 C.civ. Au fost incalcate dispozitiile art. 1203 C.civ., cu privire la admisibilitatea prezumtiilor simple, atat in ceea ce priveste faptul ca intimata D.E. ar fi formulat cerere de reconstituire, dedusa din existenta adeverintei de comunicare, cat si in ceea ce priveste existenta intelegerii dintre parinti si copii cu privire la inzestrare. Nu este posibila proba cu prezumtii simple pentru a se dovedi existenta unui act juridic ce nu poate fi probat prin martori. Terenul reconstituit intimatei D.E. este trecut la rolul parintilor partilor, si nu la rolul intimatei. Adeverinta comunicare din 25.04.1991 este emisa in mod fraudulos deoarece: adeverinta se putea elibera doar dupa validarea de catre comisia locala a cererii; hotararea de validare pentru teren s-a dat abia in anul 2000; din cercetarile efectuate, comisia locala a eliberat astfel de adeverinte abia dupa iulie 1991. In concluzie, recurentele au solicitat casarea sentintei civile recurate, admiterea actiunii in constatare nulitate absoluta.
In ceea ce priveste recursul formulat de recursul formulat de recurentii reclamanti F.G. acestia au criticat sentinta pronuntata de Judecatoria Buhusi sub urmatoarele aspecte: Instanta nu a pus in discutia contradictorie a partilor faptul daca recurentii reclamanti au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; Instanta nu a analizat cererea cu care a fost investita, si anume constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate ca urmare a inexistentei inscrisurilor care sa ateste dreptul intimatei la reconstituire. Intimata nu poate invoca in sprijinul reconstituirii dreptului de proprietate in mod exclusiv, nici donatia, nici inzestrarea, nici contractul. Intimata a obtinut titlul de proprietate atacat prin prezentarea in mod fals a calitatii de mandatar al fratilor. Instanta a respins in mod nemotivat proba cu martori solicitata pentru a se face dovada depunerii cererii si pentru alte aspecte. Desi toti fratii au aratat ca au depus cereri de reconstituire, instanta prezuma in mod gresit din faptul ca intimatei i s-a emis titlul, ca doar aceasta a formulat cerere. Instanta a gresit cand a sustinut ca s-a afirmat de catre recurenti ca ar fi mandatat-o pe intimata sa formuleze cerere si pentru ei. In realitate, recurentii reclamanti au sustinut ca au formulat personal cereri de reconstituire, dar au mandatat-o pe intimata parata sa urmareasca evolutia acestor cereri la cele doua comisii, insa intimata fost de rea credinta si a tinut ascuns faptul ca a fost emis titlu. In concluzie, recurentii solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, cu casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei la fond pentru rejudecare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
In mod corect a retinut instanta de fond ca intimata parata D.E. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu. Acest fapt rezulta din coroborarea adresei cu nr. 2168/9.09.2009 a Comisiei Judetene Bacau (prin care se arata ca cererea de reconstituire a intimatei a fost inregistrata sub nr. 1512/1991 la Comisia Locala B.B.) cu adeverinta comunicare nr. 85/25.04.1991.
Sustinerea recurentilor ca aceasta din urma adeverinta este fraudulos emisa nu este sustinuta de probe si nu poate fi insusita de catre instanta. Faptul ca aceasta adeverinta a fost emisa anterior validarii prin hotarare a comisiei judetene nu este in contradictie cu prevederile legale, avand in vedere ca adeverintele de acest tip emise de catre comisiile locale sunt in fapt extrase dupa tabelele intocmite conform anexelor 2-20 al HG 131/1991, forma initiala, si care precedau validarii sau invalidarii facute de catre comisia judeteana, conform art. 28 al.5 din acelasi act normativ.
Referitor la motivul de recurs conform caruia instanta a incalcat dispozitiile art. 1203 C.civ., cu privire la admisibilitatea prezumtiilor simple, in privinta faptului ca intimata D.E. ar fi formulat cerere de reconstituire, Tribunalul constata:
Este adevarat ca potrivit art. 1203 C.civ., prezumtiile simple nu pot constitui mijloc de proba decat in acele situatii in care este admisibila dovada cu martori, iar potrivit art. 1191 al. 1 C.civ., dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decat prin inscrisuri, dar, in speta, este aplicabil prin analogie art. 1198 pct. 4 C.civ., potrivit caruia una din exceptiile de la regula impusa de art. 1191 este imposibilitatea conservarii inscrisului. Astfel, la multitudinea de adrese efectuate de catre instanta catre Comisia Locala B.B., Comisia Locala I., Comisia Judeteana Bacau, s-a raspuns ca cererea de reconstituire nu se mai gaseste in arhivele acestor institutii, fapt justificat prin mutarea unei parti din arhiva Comisiei Locale B.B. la I., o data cu modificarea statutului acestei din urma localitati din sat in comuna.
In ceea ce priveste, insa, imprejurarea daca recurentii reclamanti au depus cereri de reconstituire la comisia locala in 1991, instanta constata ca, spre deosebire de situatia intimatei D.E., pe numele recurentilor nu s-a emis niciun act din care sa rezulte ca acestia au depus astfel de cereri. Sustinerea recurentilor F.G. conform careia au solicitat proba cu martori pentru a dovedi formularea cererilor de reconstituire, dar instanta a respins proba in mod nemotivat, nu este intemeiata. Este adevarat ca in cererea reconventionala recurentii reclamanti au solicitat proba cu martori, dar fara a arata teza probatorie, iar, pe de alta parte, la termenul din 2.12.2010, aparatorii recurentilor reclamanti au aratat ca renunta la administrarea acestei probe.
Motivul de recurs invocat de recurentii F.G. conform caruia instanta nu a pus in discutia contradictorie a partilor faptul daca recurentii reclamanti au facut sau nu cereri de reconstituire, astfel incalcandu-se dreptul la aparare, nu este intemeiat. Recurentii nu au fost surprinsi de argumentul lipsei cererii de reconstituire folosit in motivarea sentintei recurate, avand in vedere ca lamurirea acestui aspect a facut obiectul probelor administrate la fond la cererea reclamantilor (interogatoriul luat comisiei locale si paratei D.E.), precum si din oficiu (adrese catre cele doua comisii pentru trimiterea intregii documentatii care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat).
Avand in vedere situatia retinuta in mod just de catre prima instanta cu privire la faptul ca singura mostenitoare care a formulat cerere de reconstituire pentru cele 4 ha reconstituite prin TP 207722/5.03.2002 este intimata D.E., Tribunalul apreciaza ca nu este intemeiat nici motivul de recurs conform caruia prin sentinta recurata nu s-au analizat motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare in judecata si ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, referitoare la inexistenta unei donatii , inzestrari sau contract, la ascunderea de catre intimata a demersurilor efectuate la cele doua comisii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 C.pr.civ., urmeaza sa se respinga ambele recursuri ca nefiind fondate, iar in temeiul art. 274 C.pr.civ. recurentii vor fi obligati sa-i plateasca intimatei D.E. cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.