Litigii asdigurari sociale.Contestatie recalculare pensie. Sentinta civila nr. 451 din data de 15.03.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.7233 din 22.09.2010, cu precizarile ulterioare, d-na V.S.s.a. au formulat in contradictoriu cu CJP Bacau contestatie impotriva deciziilor de recalculare a pensiilor in temeiul dispozitiilor L.119/2010, solicitandu-se mentinerea in plata a pensiilor stabilite conform L.567/2004.
Prin precizarile inregistrate la 19.11.2010, d-na V.S. a contestat si decizia nr.179038/3.11.2010 (f.75,100).
La acelasi termen la care au avut loc si dezbaterile pe fondul cauzei, instanta a dispus inregistrarea separata a cererilor, urmand a fi solutionata sub nr.7233/2010 cererea formulata doar de d-na V.S.
In motivarea acestei cereri s-a aratat, in esenta, ca deciziile contestate sunt ilegale, intrucat la data emiterii acestora contestatoarea era deja titulara unei decizii de pensionare, din cuprinsul L.119/2010 nerezultand obligativitatea recalcularii pensiilor stabilite in temeiul unor acte normative neabrogate, L.19/2000, L.567/2004, astfel incat edictarea L.119/2010 vine in coliziune directa atat cu L.24/2000, creand o situatie de paralelism a legilor, cat si cu dispozitiile art.68 alin.(1) din L.567/2004, neabrogate in mod explicit.
Chiar daca, se arata in continuare in motivele actiunii, Curtea Constitutionala a stabilit ca L.119/2010 nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile, trebuie sa se tina seama ca potrivi practicii CEDO pensia nu este un venit ci o creanta asupra statului si un drept castigat, ca potrivit Tratatului de la Lisabona, Cartei Fundamentale a UE si Declaratiei Universale a Drepturilor Omului pensia este asimilata dreptului de proprietate si nu poate fi diminuata sau confiscata, drepturile si libertatile castigate nu pot fi desfiintate iar persoanele in varsta au asigurat dreptul la securitate si asistenta sociala, la o viata demna si independenta. Pe plan intern, deciziile Curtii Constitutionale instituie regula potrivit careia nici o noua reglementare a pensiilor nu poate afecta in minus pensia anterior stabilita (deciziile nr.46/2002, 375/2005, 120/2007) interpretarile recente ale instantei de contencios constitutional cuprinse in deciziile nr.872, 873 si 874 din 25.06.2010 potrivit carora pensia de serviciu are doua componente, una care se achita de catre asigurat si cea de-a doua care este un supliment acordat de stat care, in conditii speciale, poate decide suprimarea acestuia art.44 din Constitutia Romaniei dar si practica CEDO care a decis ca dreptul la pensei stabilit de autoritatile publice sub imperiul unei legi este un drept patrimonial (cauza Buchen c. Republique Tcheque si Gaygusuz c. Autriche), existand o incalcare a art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei prin revizuirea prin acte normative/administrative a unei pensii stabilite pe cale judecatoreasca (Stran Grec Refineries c. Greece).
Actiunea a fost motivata in drept pe dispozitiile L.119/2010, L.19/2000, L.567/2004 precum si pe jurisprudenta CEDO iar in sustinerea acesteia au fost depuse la dosar inscrisuri (f.10,11,76-99,171-300 vol.I, f.1-42, 50-55 vol.II).
Formuland intampinare prin reprezentantii sai legali (f.103-114), CJP Bacau a solicitat respingerea actiunii ca nefondata cu motivarea ca, necombatuta prin procedura specifica, prezumtia de legalitate opereaza in favoarea L.119/2010 si a actului administrativ emis in aplicarea acesteia, relevanta fiind decizia nr.458/2003 a curtii Constitutionale potrivit careia o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi. In alta ordine de idei, se arata in intampinare, pensia nu este un bun in sensul art.480 Cod civil ci un drept patrimonial intrucat are un continut economic si este susceptibila de evaluare baneasca iar partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii date de CEDO art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de „bun”, reprezinta, totusi, din aceasta perspectiva un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, suprimarea acestora pentru viitor neavand semnificatia exproprierii.
Chiar daca legiuitorul a mentinut in vigoare reglementarile referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu, art.12 din L.119/2010 are semnificatia faptului ca legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu aceasta din urma lege, in privinta careia nu se poate retine nici o incalcare a tratatelor internationale sau a prevederilor cuprinse in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii europene.
Prin cererea inregistrata la 4.03.2011 (f.234) intimata a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului precum si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive iar in dovedirea sustinerilor sale, intimata a depus la dosar inscrisuri (f.125-166).
Analizand actele dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Exceptia necompetentei materiale nu poate fi considerata ca intemeiata fata de dispozitiile art.155 din L.19/2000, exceptia invocata de CJP Bacau urmand a fi respinsa.
Pe fondul cauzei, se retine ca d-na Simonia V.a beneficiat incepand cu data de 26.10.2008 de o pensie de serviciu in cuantum de 4.775 lei, actualizata prin decizia nr.179038/28.07.2009 (f.11 vol.I) in conformitate cu dispozitiile art. 68 alin.(4) din L.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea.
Potrivit art.64 alin.(1)-(4) din acest act normativ:
Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, astfel cum este prevazut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel putin 25 de ani in specialitate, beneficiaza, la implinirea varstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din baza de calcul reprezentata de salariul de baza brut lunar si sporurile avute in ultima luna de activitate inainte de data pensionarii (alin.1).
De pensia de serviciu prevazuta la alin. (1) beneficiaza, la implinirea varstei de 60 de ani, si personalul auxiliar de specialitate cu o vechime in specialitate intre 20 si 25 de ani, in acest caz cuantumul pensiei fiind micsorat cu 1% din baza de calcul prevazuta la alin. (1) pentru fiecare an care lipseste din vechimea in specialitate integrala (alin.2).
Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea se poate pensiona la cerere inainte de implinirea varstei de 60 de ani si beneficiaza de pensia prevazuta la alin. (1), daca are o vechime in functie de cel putin 25 de ani. Constituie vechime in functie perioada in care personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea a indeplinit in cadrul instantelor judecatoresti si parchetelor de pe langa acestea functia de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecatoresc (alin.3).
Pentru fiecare an care depaseste vechimea prevazuta la alin. (1), la cuantumul pensiei se adauga cate 1% din baza de calcul prevazuta la alin. (1), fara a o putea depasi (alin.4).
…
Potrivit art. 1 din L.119/2010privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
…
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;
…
Ca urmare a acestor dispozitii, CJP Bacau a emis decizia nr.179038/17.08.2010 si apoi decizia cu acelasi numar din 13.11.2010 prin care a stabilit in favoarea contestatoarei o pensie in cuantum de 1.401 lei si, respectiv de 1.447 lei, incepand cu data de 1.09.2010 (f.10, 76 vol.I).
Constitutia Romaniei prevede, in mod expres, la art. 47 alin. (2), dreptul la pensie ca drept fundamental. Textul constitutional nu califica dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei, ci, consacrand in mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental, impune statului obligatii constitutionale suplimentare, astfel incat sa se asigure un nivel de ocrotire al acestui drept superior celui prevazut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de protocoalele sale aditionale. In aceste conditii devine aplicabil art. 60 din Conventie, potrivit caruia “nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte”.
Dupa cum Curtea Constitutionala a statuat in mod repetat in jurisprudenta sa (decizia nr.375/2005), in temeiul prevederilor art. 47 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul are dreptul si obligatia sa stabileasca criteriile si conditiile concrete ale exercitarii dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul si de actualizare a cuantumului pensiei. Noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, in privinta cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare.
Prin deciziile sale, Curtea a constatat ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, acesta fiind obligat prin lege sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naste obligatia statului ca in perioada pasiva a vietii individului sa ii plateasca o pensie al carei cuantum sa fie guvernat de principiul contributivitatii, cele doua obligatii fiind intrinsec si indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre aceasta la bugetul asigurarilor sociale de stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta celor ce au dobandit acest drept in conditiile legii (perioada contributiva, varsta de pensionare etc.). Astfel, statul are obligatia pozitiva de a lua toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice comportament de natura a limita dreptul la asigurari sociale.
Desi sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale nu reprezinta un depozit la termen si, prin urmare, nu pot da nastere vreunui drept de creanta asupra statului sau asupra fondurilor de asigurari sociale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007), acestea indreptatesc persoana care a realizat venituri si care a platit contributia sa la bugetul asigurarilor sociale de stat sa beneficieze de o pensie care sa reflecte nivelul veniturilor realizate in perioada activa a vietii.
Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie intr-un drept castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar. Prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana in cauza practic si-a castigat dreptul de a primi o pensie in cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitatii; astfel, contributivitatea ca principiu este de esenta dreptului la pensie, iar derogarile, chiar si temporare, referitoare la obligatia statului de a plati cuantumul pensiei, rezultat in urma aplicarii acestui principiu, afecteaza substanta dreptului la pensie.
Aceasta nu inseamna ca legea nu poate in viitor sa reaseze sistemul de calcul al pensiilor, bazandu-se, insa, tot pe principiul contributivitatii, pentru ca, in caz contrar, s-ar ajunge la negarea evolutiei in reglementarea juridica a acestui domeniu. De aceea, daca prin reasezarea sistemului de calcul al pensiei in sensul aratat mai sus rezulta un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat sa adopte reglementari similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, si anume sa mentina in plata cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementarilor anterior in vigoare daca acesta este mai avantajos. Aceasta este o masura de protectie a persoanelor care beneficiaza de pensie in sensul art. 47 alin. (2) din Constitutie, constituind, de asemenea, o speranta legitima a asiguratului, intemeiata pe prevederile legale in vigoare cu privire la obtinerea si incasarea unui anumit cuantum al pensiei.
Cu toate acestea, Curtea a retinut (decizia nr.873/2010) ca, in principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat in art. 47 alin. (2) din Constitutie.
Pensiile speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de catre legiuitor in considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce in final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, in cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atat grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cat si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
Avand in vedere acestea, Curtea a constatat ca in conceptul de “drepturi castigate” pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja incasate s-ar fi incalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. In acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare”.
In concluzie, Curtea a constatat ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii iar referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 20 din Constitutie, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Notiunea “bun” utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putandu-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
Avand in vedere, insa, cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai in masura in care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia incalcarii art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie sau a art.17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Distinct fata de acestea, prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu sunt aplicabile in cauza de fata, deoarece dispozitiile legii 119/2010 nu restrang dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, cuantumul rezultat fiind mult mai mic, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu, sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este in masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, in functie de posibilitatile financiare ale statului, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
Astfel, in Cauza Stec si altii impotriva Regatului Unit, 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca art. 1 din Protocolul aditional la Conventie nu vizeaza un drept de a dobandi proprietatea in sistemul regimului de securitate sociala, fiind la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta art. 14 din Conventie privind nediscriminarea, or, din analiza continutului L.119/2010 se observa ca legiuitorul a ales sa abroge toate categoriile de pensii speciale, fara nici o distinctie si sa le supuna unui regim de stabilire si calculare unitar aplicabil tuturor celorlalti beneficiari ai sistemului de asigurari sociale de stat.
Daca, in schimb, statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale – indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii, acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generand un interes patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie. Cu alte cuvinte, Curtea a abandonat distinctia dintre beneficiile de natura contributiva si cele necontributive sub aspectul incidentei art. 1 din Protocolul aditional la Conventie.
Cu toate acestea, in hotararea pronuntata in Cauza Muller contra Austriei, 1972, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat faptul ca, desi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie garanteaza drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurari sociale, “acest text nu poate fi interpretat in sensul ca acea persoana ar avea dreptul la o pensie intr-un anumit cuantum”.
Prin urmare, deciziile nr.179038/17.08.2010 si din 13.11.2010 se constata a fi fost emise cu respectarea dispozitiilor L.119/2010, fara a incalca principiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau pe cele ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, contestatia formulata impotriva acestor decizii urmand a fi respinsa ca nefondata.