Drepturi banesti Sentinta civila nr. 573 din data de 08.04.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.1877 din 18.03.2010 d-na G.M. a chemat in judecata pe parata SC T. SRL Bacau solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie anulata decizia nr.1/25.02.2010, sa se dispuna reintegrarea sa pe postul de farmacist, sa fie obligata intimata la plata drepturilor banesti cuvenite pe ultima perioada lucrata si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii sale, a aratat contestatoarea ca, fiind angajata pe postul de farmacist prin contractul de munca incheiat la 1.12.2009, si-a desfasurat activitatea in mod normal in perioada 1.12.-25.02.2010, fara a fi sanctionata, fie si verbal, astfel incat decizia nr.1 de concediere, care i s-a inmanat in ziua de 25.02.2010 nu poate avea nici o explicatie, nefiind nici motivata in fapt si in drept, neindicand termenul in care poate fi contestata si instanta careia i se va adresa contestatia, iar pe site-ul de specialitate societatea angajatoare a postat un anunt valabil pana pe data de 28.03.2010 potrivit caruia aceasta angajeaza farmacist. Ca urmare a demersurilor efectuate, cu adresa nr.1/9.03.2010 i se comunica o decizie cu nr.1 de revocare a deciziei de concediere, iar prin decizia nr.2/9.03.2010 i se comunica faptul ca se intentioneaza desfiintarea postului ocupat de contestatoare, acordandu-i-se un preaviz de 20 de zile, fara a se preciza nimic referitor la perioada nelucrata.
Actiunea nu a fost motivata in drept, contestatoarea solicitand in dovedirea sustinerilor sale administrarea probei cu inscrisuri (f.6-19
Formuland intampinare prin reprezentantul sau conventional (f.23,24), SC T. SRL Bacau a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, cu motivarea ca decizia de concediere nr.1/25.02.2010 a fost revocata prin decizia emisa la 9.03.2010, cu efect retroactiv, astfel incat contestatia indreptata impotriva primei decizii este lipsita de interes. Pe de alta parte, arata intimata, datorita problemelor financiare cu care se confrunta, societatea s-a aflat in imposibilitate de a continua colaborarea cu angajata contestatoare, astfel incat i-a notificat din nou acesteia intentia de desfiintare a postului, cu acordarea preavizului legal, ulterior fiind emisa decizia de concediere din motive neimputabile salariatului, decizie cu nr.1/18.03.2010, putandu-se vorbi, deci, de o reintegrare formala, doar pentru perioada 25.02.2010-9.04.2010.
In dovedirea sustinerilor sale, societatea intimata a depus la dosar inscrisuri (f.26-71).
Prin cererea inregistrata la 23.04.2010 (f.73), d-na M.G. a completat actiunea initiala, solicitand si anularea notificarii nr.1/9.03.2010, a deciziei nr.N.I.01/9.03.2010 precum si obligarea intimatei la plata de daune morale de 10.000 lei, justificate de imposibilitatea de reangajare si de traumele psihice suferite precum si la plata bonusurilor din vanzari, prevazute de contractul individual de munca pe toata perioada nelucrata.
Fata de completarea la actiune formulata, intimata a depus intampinare (f.75-77, 95-98), precum si inscrisuri (f.78-83,99-109), solicitand sa se constate ca actiunea impotriva deciziei de revocare este formulata peste termenul de 30 zile prevazut de art.283 alin.(1) lit.a) din L.53/2003, fiind si lipsita de interes, avand in vedere dispozitia favorabila contestatoarei, ca si actiunea indreptata impotriva deciziei de concediere din 25.02.2010, in conditiile in care decizia de concediere din 18.03.2010 nu a fost contestata, iar societatea a respectat toate drepturile salariatei. In ceea ce priveste bonusurile din vanzari, intimata a aratat ca acestea nu reprezinta o obligatie contractuala sau legala, nefiind prevazute in contractul individual de munca iar obligarea sa la plata de daune morale ar echivala cu o imbogatire fara justa cauza, societatea actionand cu maxima transparenta si respectand toate drepturile contestatoarei, cele banesti aferente lunii februarie fiind incasate chiar de contestatoare iar cele aferente lunii martie si partial lunii aprilie fiind comunicate acesteia prin mandat postal, restituite insa, ca urmare a refuzului sau de a le incasa de la oficiul postal.
Prin incheierea din 2.11.2010 (f.124) instanta a constatat ca fiind prescris dreptul la actiune privind anularea deciziei nr. I 01/9.03.2010, respingand, totodata, ca lipsit de obiect capatul de cerere privind decizia nr.1/25.02.2010.
La termenul de judecata la care au avut loc dezbaterile, contestatoarea a renuntat la cererile privind reintegrarea si anularea notificarii nr.1/9.03.2010, mentinandu-si pretentiile referitore la drepturile salariale aferente perioadei 1.03.2010-9.04.2010, bonusurile din vanzari si daunele morale.
Examinand actele dosarului, fata de aceste precizari finale ale actiunii, instanta retine urmatoarele:
Contestatoarea a fost angajata societatii intimate, SC T. SRL Bacau pe postul de farmacist, incepand cu 1.12.2009, potrivit contractului individual de munca inregistrat sub nr.01/1.12.2009 (f.71), incetandu-si de facto activitatea la data de 25.02.2010 in temeiul unei decizii de concediere revocata ulterior de catre angajatoare si de jure la data de 9.04.2010 in temeiul unei alte decizii, necontestata de salariata. Prin urmare, lipsa contestatoarei de la serviciu in aceasta perioada nu-i poate fi imputata, societatea intimata recunoscand, de altfel, ca datoreaza d-nei M.G., drepturile salariale calculate prin raportare la salariul stabilit prin contractul individual de munca incheiat la 1.12.2009, respectiv 3.056 lei pentru luna martie si 603 lei pentru luna aprilie (f.48, 51).
Cu inscrisurile depuse la dosar (f.54), insa, societatea angajatoare a facut dovada expedierii acestor sume contestatoarei, care a recunoscut, de altfel, ca a refuzat incasarea banilor intrucat suma oferita nu continea si bonusurile din vanzari, insa acest refuz nu ii este imputabil intimatei, acceptarea sumei expediate de aceasta neavand semnificatia renuntarii de catre contestatoare la drepturile ce pretinde ca i se cuvin cu orice alt titlu.
Fata de recunoasterea intimatei, instanta urmeaza a o obliga pe aceasta la plata sumei de 3659 lei, drepturi salariale aferente perioadei martie-aprilie 2009, dispozitiile art.275 cpc, fiind, insa, aplicabile. Nu se poate retine ca cererea contestatoarei privind aceasta suma este lipsita de interes, astfel cum pretinde intimata, atat timp cat banii nu au fost efectiv incasati, exceptia urmand a fi respinsa.
In ceea ce priveste pretentiile contestatoarei privind bonusurile din vanzari, instanta constata ca, desi contractul individual de munca nu contine nici o clauza referitoare la aceste adaosuri, imprejurarea ca pentru lunile decembrie 2009, ianuarie, februarie 2010 bonusurile au fost acordate face dovada unei conventii nematerializata in vreun inscris iar pe de alta parte intimata nu a dovedit vreo imposibilitate obiectiva, fortuita de a le acorda si pentru perioada ulterioara, astfel incat, instanta va admite cererea si va obliga pe intimata la plata sumei de 361 lei cu acest titlu, ca medie a sumelor primite de contestatoare in perioada lucrata (374 lei pentru decembrie 2009, 430 lei pentru ianuarie 2010 si 281 lei pentru februarie 2010).
Referitor la daunele morale solicitate, instanta apreciaza cererea ca fiind intemeiata in parte, avand in vedere atitudinea de care a dat dovada societatea angajatoare, atitudine susceptibila sa produca prejudicii morale; astfel, desi ulterior emiterii deciziei se invoca dificultati de ordin economic, in aceeasi zi in care este inmanata contestatoarei decizia de concediere nr. I 01/25.02.2010, nemotivata in vreun fel (f.6), SC T. SRL Bacau anunta deja intentia sa de a angaja un farmacist (f.14,15).
Ulterior, fata de adresa nr.25/8.02.2010 emisa de SC C. SRL (f.29), intimata emite decizia nr.I.02/9.03.2010 (f.31), justificandu-si conduita si cu adresa nr.5/16.02.2011 emisa de aceeasi societate (f.133) potrivit careia prin disponibilizarea contestatoarea si incheierea ulterioara a altor doua contracte individuale de munca, societatea a realizat o economie la cheltuielile cu salariile, pentru cele doua contracte datorandu-se 66,7% din ceea ce se datora contestatoarei.
Potrivit art.8 din Codul muncii, insa, relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte (alin.1), pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca urmand a se informa si a se consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca (alin.2).
Conduita societatii intimate de a emite o decizie de concediere nemotivata si revocata ulterior, de a refuza accesul contestatoarei la locul de munca in perioada de preaviz si de opta pentru angajarea altor persoane, fara ca in prealabil sa incerce o negociere cu cea deja aflata pe post (care poate ar fi fost de acord cu o reducere salariala) nu este caracterizata de buna-credinta, fiind vadite divergentele de ordin personal, subiectiv dintre parti.
Prin urmare, apreciind asupra cuantumului daunelor morale, instanta va admite in parte cererea si va obliga intimata sa plateasca contestatoarei 1.000 lei cu acest titlu.