Revendicare Decizie nr. 1035/R din data de 17.12.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Pronuntand sentinta civila nr.233/8.03.2010 Judecatoria Buhusi a respins actiunea civila avand ca obiect revendicare, formulata de reclamantii G.O.si G.G.in contradictoriu cu parata C.A., luandu-se act, totodata, ca aceasta nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, a retinut judecatoria ca:
Prin contractul de vanzare autentificat sub nr. 119 din 17.04.2006 la BNP M.N.din Buhusi reclamantii au cumparat suprafata de de 5000 metri patrati situata extravilanul orasului Buhusi sola 21,parcela 440/50,judetul Bacau.Terenul a fost vandut de catre I.A.si I.A. prin mandatar N.V.
Conform actelor depuse la dosarul cauzei,fapt atestat si in contractul de vanzare cumparare terenul vanzatoarelor provenea de la autorul acestora in baza certificatului de mostenitor nr.25/25.03.2003 eliberat de BNP A.G..
Prin sentinta civila nr.568/19.08.2004 pronuntata de Judecatoria Buhusi s-a dispus iesirea din indiviziune si partajarea averi succesorale ramase dupa defunctii V.G. si V.V. care sunt autorii paratei. In urma acestui partaj,paratei i-au revenit in lotul sau o suprafata de teren de 10.000 mp categoria arabil extravilan situata in Buhusi, tarla 21,parcela 440/48,judetul Bacau si una de 700 mp categoria curti constructii extravilan situata in Buhusi judetul Bacau,tarla tarla 21,parcela 440.De altfel, lotizarea din dosarul de partaj a avut loc conform posesiei partilor recunoscuta de toti comostenitorii.
Incercand sa intre in posesia terenului din contractul de vanzare cumparare,reclamantii au observat ca parata le-ar ocupa intreaga suprafata.
Parata a invocat in apararea sa faptul ca are o sentinta judecatoreasca eliberata in baza titlului de proprietate nr.29285/21.06.1995 in care este inclusa si suprafata de teren in litigiu.
Actiunea in revendicare intemeiata pe art.480 din Codul civil este acea actiune a proprietarului neposesor, indreptata impotriva posesorului neproprietar, prin care se solicita restituirea unui bun. Reclamantul trebuie sa demonstreze ca el este proprietarul bunului revendicat fie prin faptul ca este unicul detinator al unui titlu de proprietate fie, in cazul comparatiei de titluri, prin faptul ca titlul sau este preferabil.
Actiunea in revendicare este asadar acea actiunea reala petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicita restituirea acestuia de la posesorul neproprietar sau, asa cum s-a exprimat instanta suprema, actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar de la care se pretinde restituirea bunului, constituind, practic, cel mai energic mijloc de aparare a dreptului de proprietate, deoarece, titularul sau, pe langa recunoasterea dreptului, pretinde si restituirea acestuia.
Asadar, conditiile de fond ale actiunii in revendicare, respectiv: calitatea de proprietar a reclamantului, calitatea de posesor a paratei, in lipsa opunerii unui titlu valabil, identitatea intre suprafata de teren revendicata de reclamant si cea posedata de catre parati trebuie indeplinite intocmai si dovedite.
Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilitatii, instanta nu poate, din oficiu sa modifice cadrul procesual, acordand ceea ce nu s-a cerut, sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii prevazute imperativ de dispozitiile art. 129 alin.6, raportat la dispozitiile art. 105 si art. 304 pct.5,6 C.proc.civ. Astfel, imprejurarile de fapt si de drept pe care instanta avea obligatia, dar mai ales dreptul, de a le pune in discutia partilor nu pot excede obiectului cu care a fost investita.
Instanta a retinut ca potrivit actelor depuse de parti reclamantii sunt proprietarii suprafetei 5000 mp conform contractului nr. sub nr.119 din 17.04.2006 la BNP M.N.,iar parata este proprietarul suprafetei de 10.000 mp categoria arabil extravilan situata in Buhusi ,tarla 21,parcela 440/48,judetul Bacau conform sentintei civile nr.568/19.08.2004 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosar civil nr1210/2004.
Astfel, din masuratorile efectuate, identificand intreaga suprafata de teren, atat a reclamantului cat si a paratului, suprafata amplasata in extravilanul orasului Buhusi s-au apreciat concluziile expertului ca nefiind complete si nici edificatoare deoarece nu exista un plan parcelar care sa provina de la Comisia locala de aplicare a legii nr.18/1991 Buhusi. Nici chiar in urma solicitarii instantei acesta nu a fost depus la dosarul cauzei.
De asemenea, expertul a concluzionat ca la momentul efectuarii expertizei vecinatatile, atat ale terenurilor reclamantilor cat si ale paratului, nu mai sunt aceleasi din momentul dobandirii, probabil din cauza modificarilor intervenite prin aplicarea Lg.nr.18/1991.
La filele 74-75 s-a depus o adresa a Comisiei Locale Buhusi din care rezulta ca nu detine planul parcelar pentru tarla 21, parcela 440 – unde este situat terenul in litigiu. La fila 101 aceeasi Comisie Locala Buhusi arata ca nu detine nici rolurile agricole pentru anii 1958-1962.
In virtutea rolului activ, instanta a incercat sa elucideze care trebuie sa fie amplasamentul corect al terenurilor inscrise in cele actele de proprietate ale reclamantilor si paratilor. De la OCPI Bacau nu s-a putut afla aceste lucru deoarece planurile parcelare nu au fost transmise de catre Comisia Locala Buhusi.
Apoi s-au efectuat demersuri de catre instanta la Arhivele Statului pentru a incerca elucidarea problemei privitoare la amplasamentul terenului in litigiului. Nici de la aceasta autoritate nu s-au putut obtine date pentru elucidarea amplasamentului terenului in litigiu.
Din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare cat si din actiunea introductiva rezulta ca reclamantii cunosteau situatia juridica si faptica a terenului. Mai exact, acestia stiau ca parata ocupa si foloseste un teren care parea a fi cel din actul lor de vanzare-cumparare.
In fata instantei a fost audiata numita I.A., una dintre persoanele care au vandut terenul reclamantilor. Aceasta a declarat sub prestare de juramant ca ea nu a avut niciodata posesia terenului in litigiu. De altfel, in contract este cuprinsa chiar si o clauza de garantare impotriva evictiunii.
Pe de alta parte, martorul T.G., propus de parata, a declarat ca parata a stapanit dintotdeauna suprafata de teren de aproximativ 40 de prajini, teren pe care il detine de la tatal sau. Martorul a aratat ca parata a stapanit terenul inca din anul 1990.
Analizand intreg probatoriul efectuat in cauza, instanta nu poate decide cui apartine in mod cert terenul in litigiu. La o prima vedere, terenurile partilor nu ar trebui sa se suprapuna deoarece numarul de parcela este diferit. In realitate, parata stabileste un amplasament asa dupa cum a fost pusa in posesie de autoritatile locale.
Conform expertizei, acest teren s-ar suprapune cu cel identificat in documentatia cadastrala a reclamantilor. Mai mult,,parata nici nu stapaneste intreaga suprafata de teren de 10.000 mp,,ci doar 7650 mp., insa nici din concluziile expertului specialitatea topocadastru si nici din celelalte documente depuse la dosarul cauzei nu s-a putut stabili cu exactitate amplasamentul terenurilor ce sunt trecute in titlurile partilor.
De aceea, nu se poate constata ca parata este un posesor precar al suprafetei in litigiu. Ea a opus reclamantilor un titlu valabil in baza caruia exercita posesia suprafetei de teren in litigiu.
Astfel, in cauza pendinte, potrivit cu situatia de fapt si juridica retinuta anterior, instanta a constatat ca nu exista suficiente elemente pentru a putea face o comparatie a titlurilor in mod corespunzator. Asa fiind, instanta a apreciat ca acest lucru nu se poate infaptui pe calea unei actiuni in revendicare ci eventual intr-o actiune de nulitate titlu in contradictoriu cu Comisia Locala de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Fata de aceste considerente,vazand si dispozitiile art.480 Cod civil instanta a respins capatul de cerere avand ca obiect revendicare, luand act, in temeiul art.274 C.P.Civ., ca parata nu solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, au declarat recurs reclamantii, d-na G.G.si d-l O.G., solicitand modificarea in tot a acestei sentinte, in sensul admiterii si al obligarii paratei la a le lasa in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 5000 mp teren arabil situat in extravilanul orasului Buhusi, identificat pe conturul 8-9-10-11-8 in schita anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza de ing. T.V..
S-a aratat in motivarea recursului ca in ceea ce priveste suprafata de teren apartinand reclamantilor nu exista probleme de identificare, singura incertitudine referindu-se exclusiv la terenul proprietatea paratei, din titlul de proprietate prezentat de aceasta reiesind faptul ca stapaneste o parcela diferita (440/48), astfel incat nu se poate vorbi de o suprapunere de titluri, suprafata de teren cu nr. cadastral 1763 inscrisa in cartea funciara nr.2366/N Buhusi ca proprietate a reclamantilor identificandu-se pe conturul 8-9-10-11-8 in schita anexa la raportul de expertiza T.V..
Recursul este intemeiat; astfel, intr-o actiune civila ce are ca obiect revendicarea unei suprafete de teren, in mod necesar instanta va identifica aceasta suprafata raportat la eventualele acte de proprietate prezentate de parti or, in cauza de fata expertul se margineste la a constata ca atat reclamantii cat si parata prezinta acte, constatand ca parata nu stapaneste suplimentar fata de actele sale, insa stapaneste si terenul reclamantului, fara a proceda, insa, la identificare terenului inscris in titlul reclamantilor si, respectiv, al paratei, cu evidentierea eventualelor suprapuneri de teren. Lucrarea trebuie sa evidentieze nu doar situatia de fapt, a posesiei, ci si situatia juridica a drepturilor invocat de parti, pentru ca instanta sa poate proceda, in cazul suprapunerilor de teren, la o comparare de titluri.
Constatand, prin urmare, ca raportul de expertiza este intocmit in mod defectuos, proba pe care prima instanta si intemeiat solutia de respingere a actiunii, considerand necesara readministrarea acestei probe, in temeiul art.312 alin.(4) Cpc, instanta va admite recursul si casand sentinta recurata va retine cauza spre rejudecare.