Contestatie act Sentinta civila nr. 1858/D din data de 16.11.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.7529 din 16.12.2009, reclamantii P. D. I. s.a. au chemat in judecata SC F.W. SA Tg-Ocna si Sindicatul F.W. Tg-Ocna, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna modificarea art.2 din deciziile nr.669 si 428, comunicate la 11.09.2009 si 17.07.2009, in sensul obligarii societatii parate de a plati fiecaruia dintre reclamanti cate 16.650 lei reprezentand diferenta plati compensatorii, conform art.43 alin.3 din contractul colectiv de munca.
Formuland intampinare prin reprezentantii sai, legal si conventional (f.13-28 volum IX), SC F. SA Tg. Ocna a solicitat, in ceea ce priveste actiunea formulata de I. D. D. si P. C. I., in principal respingerea acesteia ca tardiv formulata si in subsidiar ca neintemeiata iar in ceea ce priveste actiunea formulata de ceilalti reclamanti, a invocat parata exceptia lipsei de interes cu motivarea ca deciziile nr.439 si 704 nu ii privesc, solicitand, totodata, respingerea actiunii ca tardiv formulata, in principal si ca neintemeiata, in subsidiar. Exceptia tardivitatii a fost motivata de catre parata prin aceea ca termenul de formulare a actiunii este de 30 de zile de la data comunicarii deciziilor de incetarea a contractelor colective de munca. In dovedirea sustinerilor sale, societatea parata a depus la dosar inscrisuri (f.314-329, 343-396 vol.IX, f.1-26 vol.X).
La randul sau, a depus la dosar intampinare si sindicatul F. Tg. Ocna (f.32-39) formuland aceleasi aparari, in sustinerea carora au fost depuse inscrisuri (f.40-47 volum IX).
Prin cererea inregistrata sub nr.124 din 13.01.2010, reclamantii G. C. I. s.a. au chemat in judecata aceiasi parati, solicitand atat modificarea cat si a art.nr.2 din deciziile nr.669, 428 in sensul obligarii societatii parate sa plateasca fiecarui reclamant cate 16.650 lei cu titlu de plati compensatorii conform art.43 alin.(3) din CCM. In dovedirea sustinerilor lor, reclamantii au depus la dosar, o data cu cererea de chemare in judecata, inscrisuri (f.5-300 volum I, f.1-300 volumele II, III si IV).
Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal (f.1-8 volum V), Sindicatul F.Targu Ocna a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamantii G.C.I. si B.I. in principal ca tardiv formulata iar in subsidiar ca neintemeiata iar a actiunii formulate de ceilalti 15 reclamanti ca lipsita de interes, tardiv formulata, in principal si ca neintemeiata, in subsidiar. Alaturat intampinarii formulate, sindicatul parat a depus la dosar inscrisuri (f.9-18).
La intampinarea formulata, reclamantii, prin reprezentantul lor conventional, au depus la dosar raspuns in scris (f.26-29 volum V), la care au anexat inscrisuri (f.30-33 volum V).
Prin incheierea din 12.03.2010, apreciind indeplinite conditiile art.164 Cpc, instanta a dispus conexarea cauzei formand obiectul dosarului nr.124/110/2010 la cauza ce formeaza obiectul dosarului nr.7529/110/2009.
La acelasi termen, reclamantii au formulat precizari la actiune (f.302), aratand ca solicita ca prin hotararea ce se va pronunta, SC F. SA W. Tg Ocna sa fie obligata sa plateasca fiecarui reclamant cate 16.650 lei, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective, reprezentand diferenta plati compensatorii cuvenite conform CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati din industria petroliera, cu obligarea ambelor parate la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererilor, s-a aratat ca reclamantii au fost angajatii societatii parate si disponibilizati colectiv prin deciziile din 17.07.2009, respectiv 11.09.2009 iar potrivit art.43 alin.3 din contractul colectiv de munca al nivel de unitate „in cazul concedierilor colective Comisia Paritara va negocia un pachet compensator pornind de la prevederile minimale ale OUG 98/1999”. Cu toate acestea, reclamantilor, avand o vechime in munca de peste 20 de ani, li s-a acordat la concediere, in loc de 12 salarii medii nete pe societate, doar cate 3 salarii, incalcandu-se astfel si prevederile pct.9 din procesul-verbal incheiat la 20.05.2009 intre patronat si sindicat, potrivit carora in intreaga actiune de concediere se vor respecta prevederile contractului colectiv de munca, codul muncii si alte legi speciale in domeniu.
Motivand in drept actiunile, reclamantii au invocat dispozitiile art.69 alin.(2) lit.F, art.281-291 din codul muncii si pe cele ale art.43 alin.(3) din CCM iar in dovedirea sustinerilor lor au depus la dosar inscrisuri (f.9-36 volum I, 33-172 vol.VIII).
Actiunile sunt legal scutite de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit art.285 din Codul muncii.
Dupa conexarea celor doua cauze, la termenul de judecata din 7.05.2010 instanta a incuviintat administrarea probei cu inscrisuri precum si a celei cu interogatoriul paratelor (f.334-341, 397,398, 405,406 vol.IX).
Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Reclamantii au fost salariatii SC F. SA Tg. Ocna, fiind concediati colectiv prin deciziile din 17.07 si respectiv din 15.09.2009, decizii prin care societatea angajatoare a stabilit ca salariatilor li se cuvine, ca titlu de protectie sociala, suma de 5.550 lei, echivalenta a trei salarii medii nete pe societate.
Prin actiunile deduse judecatii, reclamantii au solicitat obligarea societatii parate la plati compensatorii cuvenite conform CCM la nivel de unitate si CCM la nivel de grup de unitati din industria petroliera, necontestand decizia de concediere, astfel incat dreptul la actiune este supus nu termenului 30 zile prevazut de art.283 alin.(1) lit.a 9 din Codul muncii, ci celui de 6 luni prevazut de lit.e) a aceluiasi text, termen ce a inceput sa curga la data comunicarii deciziilor catre fiecare dintre reclamanti (date situate in intervalul 23.07.-02.10.2009) sau nu a inceput sa curga, nefiind facuta dovada comunicarii deciziei (in cazul reclamantilor A.D. –f.167, F.Gh.G. – f.66, T.N. – f.96 si U.N.I. – f.82), astfel incat cererile inregistrate la data de 16.12.2009 si respectiv la 13.01.2010 se constata a fi formulate in termen, exceptia tardivitatii invocata de parata urmand a fi respinsa.
Aceeasi solutie se impune a fi data si exceptiei lipsei de interes avand in vedere precizarile la actiune formulate de reclamanti (f.302 vol.IX).
Pe fondul cauzei, se retine faptul ca potrivit art.43 alin.(3) din CCM al SC F. SA TG. Ocna, inregistrat la DMSSF Bacau sub nr.362/23.08.2007 (f.9, 10 dosar 7529/110/2009 vol.IX), in cazul concedierii colective, Comisia Paritara va negocia un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale OUG nr.98/1999. Valabilitatea acestui contract a fost prelungita prin actul aditional nr.3/2008 pe durata unui an incepand cu data inregistrarii actului aditional la DMPS Bacau, respectiv 29.08.2008 (f.1 dosar comun 7529/110/2009).
Forta obligatorie a contractului colectiv de munca nu poate fi, insa, limitata in timp la data de 29.08.2009, avand in vedere ca prin dispozitiile art.218 partile au convenit ca incetarea contractului colectiv de munca nu poate fi decat expresa, in lipsa unei conventii in acest sens, partile recunoscand prelungirea tacita a contractului. Prin urmare, dispozitiile CCM nr.362/23.08.2007 au fost aplicabile pana la incheierea noului contract colectiv de munca, nefiind afectate nici de procesele-verbale incheiate la 11.06, 15.06. si 10.08.2009, acestea nefiind inregistrate, astfel cum cer dispozitiile art.31 alin.(2) din L.130/1996.
Potrivit OUG nr.98/1998 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, suma totala de bani acordata cu titlu de plata compensatorie se stabileste diferentiat, pentru fiecare persoana careia i s-a desfacut contractul individual de munca, si este egala cu:
a) 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mica de 5 ani;
b) 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca intre 5 si 15 ani;
c) 12 salarii medii nete pe unitate pentru salariatii cu o vechime in munca mai mare de 15 ani (art.32 alin.1).
Este adevarat ca potrivit art.1 alin.(1) din OUG 98/1999, masurile de protectie sociala prevazute de acest act normativ se aplica salariatilor incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si care sunt disponibilizati prin concedieri colective, efectuate in procesele de restructurare, reorganizare, inchidere operationala partiala sau totala a activitatii, privatizare sau lichidare, de catre societati comerciale, companii nationale, societati nationale, precum si regii autonome, societati comerciale ori alte unitati aflate sub autoritatea administratiei publice centrale sau locale, unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare, denumite in continuare angajatori.
Trimiterea la prevederile minimale ale OUG 98/1999, insa, convenita de partile CCM la nivelul SC F. SA Tg.Ocna nu echivaleaza, insa, asa cum in mod eronat sustine societatea parata, cu o extindere a aplicabilitatii acestui act normativ in intregul sau, ci reprezinta vointa partilor privind punctul de plecare in negocierea pachetelor compensatorii, acest punct fiind constituit de prevederile OUG 98/1999 iar potrivit art.7 alin.(1) si (2) si art. 30 alin.(1) din L.130/1996 privind contractul colectiv de munca, la negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere, contractele incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituind legea partilor, executarea acestor contracte fiind, deci, obligatorie pentru parti.
Constatand, asadar, ca prevederile art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate nu incalca nici o dispozitie legala, instanta va constata, de asemenea, deplina sa aplicabilitate, impunandu-se respectarea sa de catre societatea parata care va fi obligata sa plateasca fiecarui reclamant, in temeiul art.43 alin.(3) din CCM la nivel de unitate si al art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, suma de 16.650 lei, actualizata cu indicele de inflatie la data platii, reprezentand diferenta plati compensatorii.
In temeiul art.274 alin.(1) si (3) cpc, instanta va obliga societatea parata sa plateasca reclamantilor 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, prin reducerea onorariului de avocat solicitat, de 10.050 lei (f.39-105, apreciat ca fiind nejustificat de mare in raport de complexitatea cauzei si de munca efectiva depusa de avocat).