Lovire Decizie nr. 59/A din data de 18.02.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Judecatoria Craiova prin sentinta penala nr. 301 din data de 19.06.2003, l-a condamnat pe inculpatul P.A., in baza dispozitiilor art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal si cu aplicarea art.13 Cod penal, la pedeapsa de 262 zile inchisoare, constatandu-se executata pedeapsa.
Sub aspect civil, instanta de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 30.350.000 lei, prestatie periodica globala pentru perioada aprilie 1994 - iunie 2003 si in continuare la plata prestatiei lunare in cuantum de 450.000 lei, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei precum si la plata sumei de 10 milioane lei daune morale.
A fost respinsa cererea partii civile N.D., privind acordarea daunelor materiale.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 743.728 lei despagubiri civile catre partea civila Spitalul Judetean Oradea.
Inculpatul a fost obligat de asemenea la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare catre partea civila N.D. si la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, inculpatul P.A. si partea vatamata N.D., criticandu-se sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia penala nr.301 din 25 martie 2004, Tribunalul Dolj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P.A. si partea civila N.D.F. si a admis apelul Ministerului Public, a fost desfiintata in parte, pe latura civila si s-a redus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare, proportional cu propria culpa, la suma de 700.000 lei, catre partea civila Spitalul Judetean Oradea, fiind in laturata obligarea inculpatului la plata dobanzilor legale aferente sumei sus mentionate.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate. Impotriva acestei decizii s-a declarat recurs de catre partea vatamata N.F.D. si inculpatul P.A..
Recursurile au fost admise prin decizia penala nr.1495 din data de 24. nov.2004 a Curtii de apel Craiova, care a casat decizia Tribunalului Dolj si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Cu ocazia rejudecarii, Tribunalul Dolj prin decizia penala nr.363 din data de 04.iulie.2005, pronuntata in dosarulnr.600/P/2005, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, partea civila N.D. si P.A., a fost desfiintata in parte sentinta, sub aspectul laturii civile si a redus cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul catre partea civila Spitalul Judetean Oradea, la suma de 670.000 lei, a fost obligat inculpatul P.A. la plata sumei de 450.000 lei prestatie periodica, lunara care va fi reactualizata la data platii catre partea civila N.D., cu incepere de pe data de 20 aprilie 1994 pana la intervenirea unei cauzei legale de modificare sau stingere a obligatiei, s-a mentinut obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale catre partea civila N.D., suma care va fi reactualizata la data platii.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a constatat ca instanta de fond a stabilit, prin coroborarea tuturor probatoriilor administrate in cauza, o situatie de fapt reala si corecta, incadrarile juridice fiind juste, iar pedeapsa aplicata inculpatului fiind just individualizata, in raport de preved.art.72 Cod penal, de retinerea in favoarea inculpatului a circumstantei atenuante a provocarii, prevazuta de art.73 litb Cod penal, pedeapsa fiind stabilita conform dispozitiilor art.76 Cod penal, de gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de savarsire precum si urmarile produse asupra partii vatamate.
In ceea ce priveste rezolvarea laturii civile, Tribunalul a constatat ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala, rezolvarile juridice adoptate nefiind conforme cu situatia de fapt si incadrarea juridica data faptei, astfel ca apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova fiind fondat sub acest aspect, intrucat instanta de fond 1-a obligat in mod gresit pe inculpat la plata integrala a despagubirilor civile solicitate de Spitalul judetean Oradea, desi s-a retinut ca si partea vatamata are o culpa in producerea acestui prejudiciu.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs partea vatamata si inculpatul.
Recursul partii vatamate a vizat exclusiv latura civila, sustinand ca atat prestatia periodica cat si celelalte despagubiri, trebuie reactualizate.
Intr-o prima teza, inculpatul critica cele doua hotarari deoarece, nu s-a retinut existenta legitimei aparari, drept cauza care inlatura caracterul penal al faptei sale.
In teza subsidiar, s-a sustinut ca in mod nejustificat instanta de apel nu a administrat toate probele incuviintate, retinand astfel o situatie de fapt neconcordanta cu realitatea.
Prin decizia penala nr.1495 din 24.noiembrie.2004, pronuntata in dosarul nr.l250/P/2004, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile declarate de partea vatamata N.F.D. si de inculpatul P.A., impotriva deciziei penale nr.301 din data de 25.03.2004, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr.5675 2004, a fost casata decizia si s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea de Apel Craiova, a constatat ca Tribunalul a renuntat nejustificat la administrarea integrala a probei testimoniale incuviintate si neverificand admisibilitatea probei stiintifice solicitate de catre inculpat, a incalcat principiile mai sus expuse, cu consecinta nelamuririi cauzei sub toate aspectele, situatie in care Curtea nu putea efectua un control eficient al legalitatii si temeiniciei hotararilor atacate.
Extinderea probatoriului, apare ca fiind absolut necesara pentru a se stabili exact consecintele agresiunii comise de inculpat, si drept urmare, stabilirea concreta a limitelor eventualei sale raspunderi penale.
Este necesar a se lamuri daca toate leziunile suferite de partea vatamata au putut fi produse doar prin lovirea repetata, de catre inculpat, cu pumnii si picioarele, sau a intervenit si o alta agresiune comisa de catre o persoana neidentificata.
Toate aceste aspecte trebuiau lamurite de catre instanta de apel, neputand fi facute direct in recurs, pentru a se respecta astfel si principiul parcurgerii tuturor gradelor de jurisdictie prevazute de lege.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Dolj a inregistrat-o sub nr.1504/63/2006.
Prin decizia penala nr.192 din data de 30.mai.2007, pronuntata de Tribunalul Dolj, au fost admise apelurile penale declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, inculpatul P.A. si partea civila N.F.D., a fost desfiintata in parte sentinta penala apelata, iar in baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala, raportat la art.10 lit.g Cod procedura penala si art.13 alin.3 Cod procedura penala, s-a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului P.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazuta de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal si art.13 Cod penala, fapta savarsita la data de 20.04.1994.
S-a redus cuantumul cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat inculpatul catre partea civila Spitalul Judetean Oradea la suma de 600.000 ROL.
S-a dispus reactualizarea tuturor sumelor de bani la care inculpatul a fost obligat cu titlu de despagubiri civile, la data platii efective.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
De asemenea, s-a respins cererea apelantei parte civila N.F.D. privind acordarea cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in apel au fost lasate in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul Dolj a retinut urmatoarele.
La data de 01.11.2006 a fost reaudiat martorul Branda Mihai, la cererea apelantului inculpat P.A..
Conform deciziei de casare, Tribunalul a efectuat o adresa initial catre I.M.L. „Mina Minovici” Bucuresti, ulterior catre I.M.L. Craiova pentru a comunica daca, in raport de leziuni le suferite, numarul loviturilor si zonele afectate, se poate stabili ca la savarsirea faptei au participat una sau mai multe persoane, respectiv daca loviturile au fost cauzate de una sau mai multe persoane.
La data de 07.02.2007, Tribunalul, din oficiu, a pus in discutia partilor exceptia prescriptiei raspunderii penale (prescriptia speciala), conform dispozitiilor art.124 Cod penal, raportat la art.122 lit. c Cod penal, insa apelantul inculpat a solicitat continuarea procesului penal conform dispozitiilor art. 13 alin. 1 Cod procedura penala.
Cu adresa nr. 4031/Al/11.04.2007, I.M.L. Craiova a comunicat, in completarea raportului de noua expertiza medico-legala nr.491/A5/29.05.2001 intocmit intimatului parte vatamata N.F.D., ca „era posibila producerea leziunilor prin loviri repetate aplicate de o singura persoana sau de mai multe persoane, cu certitudine putandu-se stabili de eventuali martori din momentul agresiunii sau de organele de ancheta”.
In concluziile acestui raspuns, instanta, ca si in celelalte randuri, s-a aflat in situatia de a nu mai putea dispune efectuarea unei noi expertize medico-legale.
Nu li se poate cere medicilor legisti sa stabileasca imprejurari ce tin, in mod exclusiv, de atributiile organelor judiciare.
Finalizand aspectele mai sus evidentiate, Tribunalul constata ca apelurile declarate in cauza sunt fondate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul, de asemenea constata ca instanta de fond a stabilit, pe baza probelor administrate in cauza, o situatie de fapt reala si o corecta incadrare juridica a faptei savarsite.
Instanta de fond in mod corect a respins cererile de schimbare a incadrarii juridice si a retinut in favoarea inculpatului numai circumstanta atenuanta prevazuta de art.73 lit.b Cod penal, apreciind ca vinovatia inculpatului a fost pe deplin dovedita in ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazuta de art.182 alin.1 Cod penal.
De asemenea, in mod corect instanta de fond a apreciat ca, desi , raportul de expertiza intocmit de I.M.L. Craiova, prevede ca varianta posibila de producere a leziunilor partii vatamate lovirea cu o bara de fier, acelasi raport neexcluzand totusi posibilitatea ca leziunile sa fi fost produse prin loviri repetate cu pumnii si picioarele, prin coroborarea cu declaratiile martorilor oculari si chiar declaratiile inculpatului, nu exista nici un indiciu ca partea vatamata ar fi fost lovita de o alta persoana, necunoscuta celor aflati de fata in momentul agresarii partii vatamate.
Avand insa in vedere ca de la data savarsirii faptei - 20.04.1994 si pana in prezent a intervenit prescriptia speciala, conform dispozitiilor art.124 Cod penal, raportat la art.122 lit.c Cod penal, Tribunalul a procedat, se motiveaza de instanta de apel, potrivit dispozitiilor art.13 alin. 3 Cod procedura penala.
In ceea ce priveste rezolvarea laturii civile, Tribunalul a constatat ca, hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala, rezolvarile adoptate nefiind conforme cu situatia de fapt si incadrarea juridica data faptei.
Sub acest aspect, apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova este fondat, intrucat in mod gresit instanta de fond, 1-a obligat pe inculpat la plata integrala a despagubirilor civile solicitate de Spitalul Judetean Oradea, desi s-a retinut ca si partea vatamata are culpa in producerea acestui prejudiciu, inculpatul trebuind sa fie obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, numai proportional cu propria-i culpa, din moment ce in favoarea sa au fost retinute dispozitiile art.73 lit. b Cod penal.
In cazul infractiunilor comise in starea de provocare, desi producerea prejudiciului este consecinta nemijlocita a activitatii inculpatului, victima trebuie totusi sa suporte o parte din acest prejudiciu, proportional, de asemenea cu culpa sa, intrucat acesta este cel care a determinat prin comportarea sa ilicita, savarsirea de catre inculpat a faptei care a pricinuit in mod direct paguba.
Fata de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, Tribunalul Dolj a apreciat ca in raportul dintre culpa inculpatului si culpa victimei, este net in defavoarea inculpatului, actiunea acestuia fiind mult prea dura, fata de provocarea partii vatamate, astfel ca, s-a dispus reducerea cheltuielilor de spitalizare cu o suma relativ modica.
Sub acest aspect, si apelul inculpatului apare ca fiind fondat, fiind admis cu aceeasi motivare, insa in ceea ce priveste celelalte motive invocate, acestea nu pot fi primite, mai ales ca inculpatul nici nu le-a aratat in mod expres, in asa-zisele „motive de apel”, aflate la dosar.
Sustinerea apelantului inculpat, ca a actionat in conditiile existentei legitimei aparari, prevazuta de art.44 alin.2/1 Cod penal, este neintemeiata si nesustinuta de alta proba. Din chiar sustinerile inculpatului se retine ca acesta a auzit discutia purtata intre victima si martorul H.A., proprietarul casei unde venise in vizita inculpatul - pe parcursul unei perioadei cuprinse 5 si 15 minute, ceea ce i-a permis inculpatului sa faca o evaluare corespunzatoare a identitatii victimei si a raporturilor existente intre acesta si martorul aratat.
Chiar si in situatia in care, inculpatul nu ar fi cunoscut cu certitudine identitatea victimei, dupa ce a aplicat acesteia primele lovituri, apare ca nejustificata continuarea violentelor din partea inculpatului si impiedicarea victimei de a parasi curtea locuintei si a-si asigura scaparea, inculpatul declarand ca el personal l-a tras de haine pe partea vatamata, impiedicandu-1 astfel sa escaladeze gardul si sa ajunga in strada.
Asadar, avand in vedere disproportionalitatea evidenta asa-zisei aparari a inculpatului, fata de atacul partii vatamate, precum si imprejurarea ca inculpatul a cunoscut la un moment dat identitatea victimei, nu se poate prezuma ca inculpatul a actiona t in conditiile prevazute de art. 44 alin.2/1 Cod penal.
Motivul invocat de apelant in sensul ca pronuntarea sentintei de catre instanta de fond s-a facut in lipsa sa si ca nu a fost citat pentru termenul cand s-a judecat pe fond cauza, este de asemenea neintemeiat, intrucat inculpatul avusese termen in cunostinta si nu era obligatorie citarea sa.
In ceea ce priveste apelul partii civile N.D., acesta criticand sentinta sub aspectul solutionarii laturii civile, in sensul ca nu s-a dispus reactualizarea sumelor stabilite drept despagubiri, daune morale si prestatie periodica, acesta apare ca intemeiat.
Tribunalul, a apreciat ca in mod gresit instanta de fond nu a dispus reactualizarea sumelor acordate cu titlul de daune morale si prestatie periodica, motivandu-si aceasta solutie pe principiul neagravarii situatiei inculpatului in propria cale de atac.
Motivarea instantei de fond nu a fost retinuta intrucat principiul neagravarii situatiei unei parti in propria cale de atac, nu este aplicabil in cauza in conditiile in care si partea civila a declarat apel, sub acelasi aspect si anume al rezolvarii laturii civile.
In consecinta, apreciindu-se ca sumele stabilite atat cu titlu de daune morale, cat si cu titlul de prestatie periodica au fost corect stabilite, instanta de fond avand in vedere ca partea vatamata prezinta infirmitate fizica permanenta, cu scaderea capacitatii de munca corespunzator gradului III de invaliditate, precum si faptul ca aceasta este cea care a declansat conflictul, tinandu-se seama si de salariul minim pe economie, atat la data savarsirii faptei cat si prin modificarile ulterioare, Tribunalul a dispus reactualizarea acestor sume la data platii, fara aceasta reactualizare, partii vatamate nefacandu-i-se o despagubire echitabila.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul si intimata-parte civila N.D.
Recurentul-inculpat a criticat decizia penala recurata, sustinand ca aceasta este nelegala si netemeinica pentru aspectele mentionate in incheierea de amanare a pronuntarii si care nu vor mai fi reluate si pentru urmatoarele motive prezentate in scris:
a) Atat sentinta penala a Judecatoriei Craiova, cat si decizia penala nr. 192 din 30 mai 2007 a Tribunalului Dolj au fost pronuntate cu incalcarea evidenta a legisla­tiei, respectiv nu s-au pronuntat cu privire la unele probe administrate esentiale pentru subsemnatul, de natura sa garanteze drepturile mele de aparare si sa influenteze solutia procesului, de asemenea au comis o eroare grava de fapt, ceea ce a avut drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.182 Cod penal, cu aplicare art.73 lit. b Cod penal si dupa intervenirea prescriptiei speciale la obligarea la plata despagubirilor civile catre partea vatamata N.D., partea civila Spitalul Judetean Oradea.
Astfel, atat Judecatoria Craiova, cat si Tribunalul Dolj nu au facut referiri si nu au luat in considera­tie certificatele medico - legale ale Serviciului de Medicina Legala Bihor, intocmite in luna aprilie si mai 1994, din care rezulta fara echivoc ca leziunile sufe­rite la femurul drept al partii vatamate, respectiv fractura deschisa au fost produse prin lovituri cu un corp contondent dur si nu cu lovituri cu pumnul si piciorul. Mai mult din Expertiza medico-legala nr.627/IIH/91 din 27. martie.1999, intocmita de Laboratorul Medico-Legal al Judetului Bihor, se concluzioneaza - in legatura cu leziunile corporale post - traumatice suferite de partea vatamata - ca acestea au fost produse prin loviri repetate cu corpuri dure, mai precis: „prin loviri repetate a victi­mei cu instrumentul corp delict - o ranga din fier striata cu lungime de 80 cm, ridicata din baia locuintei martorului H.M. in cursul perchezitiei efectuate in primul ciclu procesual in legatura cu invinuirea adusa inculpatului pentru savarsirea tentativei la infractiunea de omor„ - pag. 59 din dosarul 138/P/1994.
Aceste acte medico - legale nu au fost luate in conside­ratie de Judecatoria Craiova si de Tribunalul Dolj, instantele nu s-au pronuntat sub nici o forma asupra acestor probe administrate si care sunt considerate de recurentul-inculpat ca fiind esentiale, aceste acte medico-legale nefiind contestate Parchet sau de partea vatamata N.D., din aceste acte rezultand fara echivoc ca fractura deschisa la femurul drept in 1/3 distala a fost produsa prin lovirea cu o ranga din fier striat.
Aceiasi versiune asupra mecanismului de producere a leziunilor suferite de partea vatamata, este pre­zentata in sustinerea declaratiilor date in primul ciclu procesual si de martora partii vatamate F.M. si cu ocazia reaudierii acesteia in cadrul noii cercetari judecatoresti.
De asemenea toti martori audiati in cauza au declarat clar ca inculpatul nu a avut in mana o ranga sau un alt obiect cu care sa loveasca partea vatamata.
In sensul celor de mai sus nici prin rechizitoriul prin care a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, nu s-a retinut si ca inculpatul ar fi lovit partea vatamata cu o ranga din fier.
Instantele de judecata nu au avut in vedere abuzurile care s-au comis asupra sa in faza de urmarire penala, fiind arestat pe motiv ca se sustrage de la urmarirea penala, situatie nereala, ca a stat in arest preventiv 262 zile, ca in acea perioada a fost torturat si s-a incercat li­chidarea sa, mai mult ca in aceea perioada a fost anchetat de persoane necunoscute pentru alte infractiuni care nici nu apar in acest proces, deoarece legislatia romana nu permite in acest proces si administrarea altor probe prin care sa dovedeasca de ce i-a fost inscenat acest proces si nu au tinut cont nici macar de plangerea penala initiala a partii vatamate si de declaratiile ace­stuia din care rezulta clar si fara echivoc ca o alta persoana i-a aplicat lovituri cu o bara metalica, iar in plangerea initiala acesta il indica pe socrul sau H.M., cu care era in dusmanie sau o alta persoana, asa cum a aratat in declaratiile ulterioare din faza de cercetare judecatorea­sca.
Sub aspectul celor de mai sus, desi a solicitat atat la Judecatoria Craiova, cat si Tribunalul Dolj efectuarea unei expertize medico - legale care sa precizeze numarul de ingrijiri medicale pentru fiecare leziune suferite de partea vatamata in parte si, respectiv, pentru leziunea privind fractura femurului drept, instantele de judecata nu au admis aceste solicitari in administrarea unei probe esentiale, pentru o corecta incadrare juridica a faptelor, ceea ce denota fara echivoc ca desi probele nu sustin instantele l-au con­siderat vinovat inca inainte de pronuntarea hotarari cu ignorarea evidenta a probelor administrate ca este vinovat de producerea tuturor leziunilor, prin acest mod de a proceda, instantele antepronuntandu-se.
Aceste considerente au determinat Curtea de Apel Craiova sa admita recursurile anterioare formulate si prin deciziile penale nr.: 1127 din data de 13.sept.2000, 1495 din data de 24.XI. 2004 si 73 din 30.ian.2006, a desfiintat deciziile pronuntate de Tribunalul Dolj, cu motivarea ca nu se face dovada ca inculpatul ar fi provocat leziunile partii vatamate prin lovirea cu o ranga de fier, sa decida ca in cauza se impune efectuarea unei expertize medico – legale.
Tribunalul Dolj, desi in cauza a intervenit prescriptia speciala, pe care constat-o la data de 07.02. 2007, conform art.124 Cod penal si avand in vedere ca inculpatul a solicitat continuarea procesului, nu i-a acordat sansa judecarii acestui proces in mod echitabil. Astfel, desi a solicitat si Tribunalul Dolj a admis efectuarea unei expertize medico - legale conform obiectivelor pe care le-a formulat si depus in scris la dosar, efectuand si o adresa in acest sens catre I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucuresti, in acest sens formuland obiective si partea vatamata, solicitand ca la efectuarea expertizei sa participe si un expert parte, ulterior nu a mai administrat aceasta proba fiind de acord instanta, contrar solicitarilor sale cu o adresa nr. 4031 /Al/11.04.2007 a I.M.L. Craiova, care este in completarea raportului de o noua expertiza medico — legala nr.491/A5/ 29.05. 2002.
Considera ca Tribunalul Dolj i-a incalcat grav dreptul la aparare, admitand efectuarea unei expertize de I.N.M.L.”Mina Minovici” pe baza obiectivelor depuse la dosar, dupa care a renuntat la administrarea acestei probe, desi el nu a renuntat si a solicitat administrarea probei si judecand cauza pe baza unei adrese a I.M.L.Craiova.
Procedand in sensul celor de mai sus Tribunalul Dolj nu s-a conformat nici recomandarilor obligatorii date de Curtea de Apel Craiova, care potrivit art.385/18 Cod procedura penala, Tribunalul Dolj avea obligatia de a conforma hotararilor instantelor de recurs si mai mult aceasta proba era esentiala si este esentiala pentru stabilirea adevarului in cauza pe baza de probe stiintifice.
S-a apreciat ca a fost condamnat desi nu este vinovat si ca se impunea achitarea sa, iar nu incetarea procesului penal.
b) Este nelegala si netemeinica si obligarea la plata despagubirilor civile si la prestatia periodica catre partea vatamata N.D., deoarece aceasta obligare are loc in baza art.22 Cod procedura penala, care stabileste autoritatea hotararii penale in civil. In speta hotararea Tribunalului Dolj cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acestei nu este dovedita cu privire la faptul ca inculpatul i-a provocat partii vatamate leziunile de la femurul drept, care au dus la stabilirea gradului III de invaliditate a acestuia pentru meseria de sofer, deoarece a pronuntat o sentinta dupa 13 ani de procese, fara a administra in cauza o proba esentiala – expertiza medico-legala, pe care Tribunalul a admis-o si apoi a renuntat la administrarea ei, incalcandu-i dreptul la aparare si obligandu-l la plata despagubirilor civile fara a stabili o legatura de cauzalitate dintre faptele inculpatului fractura femurului partii vatamate.
Fata de cele de mai sus a solicitat sa se constate ca are dreptul la un proces echitabil dupa 13 ani de procese si tracasari si abuzuri la care a fost supus atat el, cat si intreaga familie si sa nu admite aceasta modalitate de a fi judecat si continuarea acestor abuzuri doar pentru a motiva trimiterea sa abuziva in judecata de Parchetul de pe langa Tribunalul Oradea si justificarea perioadei de 262 zile in care a fost arestat preventiv ilegal si netemeinic.
Recurenta-parte civila a criticat decizia penala recurata, sustinand ca aceasta este netemeinica pentru urmatoarele motive:
Prin decizia penala nr.363 din data de 4.07.2005, pronuntata in dosarul nr.600/P/2005, Tribunalul Dolj, mentinand condamnarea inculpatului P.A., l-a obligat pe acesta la plata sumei de 450.000 lei (45 RON) prestatia periodica lunara ce va fi reactualizata la data platii catre partea civila N.D. cu incepere de la data de 20.04.1994, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei.
Totodata, a mentinut obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000.000 lei ( 1000 RON) daune morale catre partea civila N.D., suma ce va fi reactualizata la data platii.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale nr.3001 din data de 19.06.2003 a Judecatoriei Craiova, prin care inculpatul fusese obligat si la plata sumei de 30.350.000.000 lei ROL - prestatie periodica - pe perioada aprilie 1994 - iunie 2003.
In recursul inculpatului, cauza a fost retrimisa Tribunalului Dolj pentru rejudecarea apelului (decizia penala nr.73 din data de 30.01.2006, dosar 1311/P/2005 Curtea de Apei Craiova).
In rejudecarea cauzei, pin decizia penala nr.192 din data de 30.05.2007, pronuntata in dosar 1504/63/2006, sub aspectul laturii civile, in ceea ce il priveste pe N.F.D., instanta de prima cenzura a retinut: sumele stabilite atat cu titlu de daune morale cat si cu titlu de prestatie periodica au fost corect stabilite; tinandu-se seama de salariul minim pe economie, atat la savarsirea faptei, cat si prin modificarile ulterioare s-a dispus reactualizarea acestor sume la data platii, fara aceasta reactualizare, partii vatamate nefacandu-i-se o despagubire echitabila; s-a dispus reactualizarea tuturor sumelor de bani la care inculpatul a fost obligat cu titlu de despagubiri civile la data platii efective;
Cu toate acesta, se mentioneaza expres ca „va fi respinsa cererea apelantei parte vatamata N.F.D. privind acordarea cheltuielilor judiciare”.
S-a criticat hotararea pronuntata sub acest ultim aspect in sensul ca instanta nu-si motiveaza in nici un fel hotararea de neacordare a cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile efectuate in principal cu asistenta juridica de partea vatamata constituita parte civila nu sunt deloc neglijabile daca se tine seama de faptul ca dosarul cauzei a ajuns prin stramutare la Judecatoria Craiova in anul 1998, asistenta juridica fiindu-i asigurata de acelasi avocat pana in prezent.
Prin incheierea nr.1912 din data de 31.10.2008, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr.7623/1/2008, s-a dispus stramutarea judecarii recursurilor de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Bacau si au fost mentinute actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat judecarea cauzei.
Cauza s-a inregistrat la Curtea de Apel Bacau sub nr.769/32/2008.
Prin decizia penala nr. 160/27.02.2009 au fost admise apelul declarat de inculpat-recurent P.A. si partea civila recurenta N.F.D., s-a casat in totalitate decizia penala nr. 192/30 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Dolj si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacau.
La Tribunalul Bacau cauza a fost inregistrata sub nr. 1725/110/2009 si analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate de apelanti constata ca acestea sunt fondate insa pentru considerentele ce vor fi expuse:
1. Astfel, instanta de fond a stabilit o situatie de fapt corespunzatoare si a statuat in mod legal ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava.
Toate probele administrate in cauza in diferite etape ale procesului penal il plaseaza pe inculpat in campul infractional si il indica pe acesta cu certitudine si fara echivoc drept autor al infractiunii retinuta in sarcina sa.
Apararea sa in sensul ca solicita achitarea intrucat nu a savarsit fapta, este exclusa si infirmata de insasi apararile ulterioare ale inculpatului, care explica neechivoc prezenta sa in campul infractional, declaratie care se coroboreaza cu toate celelalte probe din cauza, si care releva faptul ca inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis in judecata.
Depozitiile martorilor audiati din nou in apel, reflecta aceeasi situatie de fapt corect retinuta si de instanta de fond, expertizele administrate in cauza reflecta pe deplin vinovatia inculpatului, respectiv prezenta sa la locul savarsirii faptei, faptul ca a lovit partea vatamata, legatura de cauzalitate dintre fapta inculpatului si vatamarile cauzate partii vatamate sunt pe deplin dovedite in opinia instantei, asa incat solicitarea sa de achitare sub aspectul aratat este una pur subiectiva si nu poate fi luata in considerare.
De asemenea, si pe individualizarea judiciara a pedepsei instanta a dat dovada de clementa si a luat in calcul toate circumstantele reale si personale de natura sa caracterizeze fapta si pe inculpat.
2. Cat priveste solicitarea apelantului inculpat de a se dispune achitarea sa intrucat a actionat in legitima aparare, tribunalul apreciaza ca este nefondata pentru considerentele ce vor fi expuse:
Nici una din variantele pe care dispozitiile art. 44 cod penal le reglementeaza in continutul sau si care ar putea atrage achitarea inculpatului pe legitima aparare, nu-si gasesc aplicabilitatea in speta de fata pentru considerentele ce vor fi expuse:
Este unanim recunoscut in literatura de specialitate ca lipsa vinovatiei inculpatului in cazul legitimei aparari se explica prin existenta unei constrangeri care sileste pe cel atacat sa reactioneze impotriva atacului, neavand alta posibilitate de a se apara. Numai in fata unui pericol grav se poate aprecia ca persoana atacata poate fi socotita ca, fiind lipsita de posibilitatea de a-si determina liber vointa, a actionat sub presiunea constrangerii provocata de pericolul grav, iar conditia ca riposta sa fie necesara pentru a functiona institutia legitimei aparari, trebuie raportat la posibilitatea pe care cel atacat le-ar fi avut pentru a evita atacul pentru ca apararea sa sa ramana in limitele legitimei aparari.
Asadar, in raport cu reglementarea prev. de art. 44 cod penal, legitima aparare functioneaza pe de o parte in caz de atac asupra persoanei sau drepturile acesteia cu conditia ca atacul sa puna grav in pericol persoana si drepturile celui atacat iar pe de alta parte apararea trebuie sa se incadreze in limitele proportionalitatii, pentru ca admiterea legitimei aparari in cazul atacurilor mai putin grave cum este si speta de fata conduce la excese si abuzuri din partea victimelor acestor atacuri.
Justificarea apararii presupune tocmai acea proportionalitate care trebuie sa existe intre atac si aparare.
Conditia legitimei aparari si proportionalitate sun doua chestiuni care trebuie analizate simultan din trei perspective: natura agresiunii si apararii, concomitenta atacului si apararii si caracterul injust al agresiunii.
Conditia proportionalitati, este in opinia instantei de esenta legitimei aparari.
Daca apararea depaseste gravitatea atacului cum este si cazul inculpatului ne aflam in prezenta unei situatii care nu exonereaza de raspunderea penala, dar pentru care se poate retine circumstanta atenuanta a provocarii, de altfel cum corect s-a si procedat.
Actele si lucrarile dosarului, asa cum de altfel a retinut si instanta de fond, reflecta in mod corect realitatea situatiei de fapt existente in cauza si vinovatia inculpatului P.A., depozitiile martorilor din lucrari, insasi declaratia inculpatului releva neechivoc ca inculpatul a actionat cu vinovatie iar apararea sa a depasit cu mult limitele proportionalului intre atac si aparare.
Este neechivoc faptul ca inculpatul a fost atacat de partea vatamata, si chiar daca atacul partii vatamate a indeplinit conditiile pentru a da nastere unei aparari fiind unul material, direct, imediat si injust, apararea ulterioara a inculpatului a depasit cu mult limitele unei aparari proportionale, si a fost pe de o parte una necesara pentru inlaturarea atacului.
Atat timp cat actiunea partii vatamate a incetat reactia ulterioara extrem de violenta a inculpatului nu se poate circumscrie in limitele legitimei aparari, decizia de a comite fapta penala i-a apartinut in totalitate, a fost una constienta si a continuat dincolo de limitele normalului, fapta riposta in raport de actul provocator fiind una mult mai grava, pentru ca actul provocator, in speta aruncarea caramidei nu a fost unul de natura sa anihileze posibilitatile de control volitional al inculpatului, toate datele conducand la concluzia ca acesta putea sa-si infraneze primul impuls infractional, lucru car nu s-a intamplat in speta data.
Toate actele dosarului releva faptul ca, comportamentul inculpatului P. a fost unul volitiv constient iar circumstantele in care a comis fapta i-a dat posibilitatea sa prevada consecintele faptei, chiar si sustinerea acesteia ca i-a vazut ceasul lucind la mana si a crezut ca are un cutit, nu justifica actiunea sa ulterioara, pentru ca in momentul in care partea vatamata a cazut la pamant si a vazut ca aceasta nu poseda nici un obiect taios, avea posibilitatea sa inceteze atacul, lucru care nu s-a intamplat in cazul inculpatului.
Fata de toate aceste aspecte, tribunalul apreciaza ca fiind evidenta disproportionalitatea apararii inculpatului fata de atacul partii vatamate, riposta inculpatului nefiind un act necesar comis in sare de legitima aparare.
Prin urmare, in mod corect nu s-a retinut in cauza existenta legitimei aparari, facandu-se justificat aplicarea dispozitiilor art. 73 lit. b cod penal, inculpatul a savarsit infractiunea in conditiile unei puternice tulburari cauzate de modul agresiv in care s-a comportat victima.
De asemenea, tribunalul apreciaza ca in cauza nici nu poate fi primita nici apararea potrivit careia fapta nu a fost savarsita de inculpat, este evidenta prezenta sa la locul savarsirii faptei, este neechivoc faptul ca a lovit partea vatamata, lucru confirmat si de catre inculpat care spune ca s-a speriat si a lovit partea vatamata, asa ca este exclusa achitarea acestuia pe motiv ca fapta nu ar fi fost savarsita de acesta.
Toate probele administrate in cauza releva pe deplin ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 345 al. 2 cod pr. penala, respectiv fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat, astfel incat nici aceasta aparare nu poate fi primita.
3. Apelul declarat este intemeiat doar sub aspectul despagubirilor civile acordate partii civile Spitalul Judetean Oradea, achitate integral, in conditiile in care in cauza s-a retinut circumstanta atenuanta a provocarii si in conditiile in care instanta de fond a retinut o culpa concurenta a partilor, si care desi nu a fost individualizata ca si procent, in opinia instantei de apel ea este de 85% in sarcina apelantului inculpat si de 15% in sarcina apelantei parti civile.
De altfel si parchetul de pe langa Judecatoria Craiova in deplin acord cu probatoriul administrat in cauza a criticat solutia primai instante sub aspectul nelegalitatii despagubirilor civile acordate partii civile Spitalul Judetean Oradea in conditiile retinerii dispozitiilor art. 73 lit. b cod penal, pentru ca desi producerea prejudiciului este urmarea imediata a activitatii inculpatului, fata de faptul ca actele si lucrarile dosarului releva si gradul sau de culpa apreciat de tribunal in proportie de 15%, actiunea sa initiala fiind cea care a determinat atitudinea infractionala a inculpatului, atitudine care a fost vadit disproportionala fata de actul provocator al partii vatamate, astfel ca sub acest aspect si fata de culpa apreciata de instanta ca se impune a se retine in sarcina partii vatamate, cuantumul acestor cheltuieli se impune a fi redus conform procentului retinut si apreciat de tribunal ca fiind corespunzator culpei victimei.
4. Cat priveste apelul partii civile, in sensul solicitarii de daune materiale, a reactualizarii lor, precum si a acordarii de noi daune, tribunalul constata ca apelul este fondat insa pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanta de fond a apreciat in mod nejustificat ca se impune respingerea daunelor materiale solicitate si acordate initial de catre instanta de fond pe motiv ca nu au fost dovedite.
Este inacceptabila motivarea instantei de fond care precizeaza laconic, ca daunele materiale solicitate nu au fost dovedite, desi recunoaste implicit ca victimei i s-au produs grave vatamari care au avut ca rezultat o infirmitate fizica permanenta si ca activitatea infractionala a inculpatului a produs grave suferinte fizice.
Tribunalul apreciaza ca si sub acest aspect se impune a-i fi acordate victimei daune materiale ca urmare a cheltuielilor efectuate cu refacerea starii de sanatate si care rezulta implicit din intreaga economie a actelor dosarului.
Suma acordata initial acestuia este pe deplin dovedita in opinia tribunalului, ea este redusa corespunzator si diminuata conform gradului de culpa retinut, si explicat anterior de instanta, asa incat tribunalul apreciaza ca se impune cu prisosinta acordarea acestora conditiile raspunderii civile delictuale fiind indeplinite pe deplin , si aceasta cu atat mai mult cu cat partii civile i-a fost acordata prestatie periodica ca urmare a infirmitatii suferite, prestatie care a fost corect stabilita si individualizata de altfel ca si cuantumul daunelor morale.
Cat priveste reactualizarea sumelor acordate de catre instanta, tribunalul apreciaza ca se impune acest lucru atat in virtutea normelor de drept intern cat si in baza art. 41 din CEDO care reglementeaza notiunea de satisfactie echitabila.
Potrivit acestor dispozitii repararea unei pagube este limitata in masura pierderilor determinate de „certitudinea rezonabilitatii”.
Ori in speta, victima se judeca cu inculpatul de 16 ani, iar daca s-ar fi acordat despagubirile la nivelul anului 1999 cand s-a pronuntat prima hotarare s-ar produce acestuia grave prejudicii, acordandu-se victimei o satisfactie derizorie si iluzorie, fapt nepermis de intreaga legislatie in materie.
Cat priveste noua constituire de parte civila depusa de partea civila Nan in apel, tribunalul apreciaza ca nu poate fi luata in considerare, constituirea de parte civila se poate face potrivit dispozitiilor art. 15 al. 2 cod pr. penala „in cursul urmaririi penale precum si in fata instantei pana la citirea actului de sesizare” orice alte pretentii ulterioare nu pot fi luate in considerare.
Fata de toate aceste aspecte, tribunalul in temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. va admite apelurile formulate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, apelantul parte civila N.F.D. si apelantul inculpat P.A., impotriva sen. pen. nr. 3001/19.06.2003 pronuntata de Judecatoria Craiova in ds. nr. 28 642/2000 in ceea ce priveste:
- latura penala a cauzei
- cuantumul despagubirilor civile solicitate de partea civila cu titlu de daune materiale
- cuantumul despagubirilor civile acordate Spitalului Judetean Oradea
- cheltuielile judiciare solicitate de partea civila cu titlu de onorariu aparator ales
- omisiunea reactualizarii tuturor sumelor acordate partilor civile
Va desfiinta sentinta apelata sub aspectele aratate.
Va retine cauza spre rejudecare si in fond:
Desi vinovatia inculpatului a fost pe deplin dovedita, fata de faptul ca in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale, in baza art. 11 pct. 2 lit.b C.pr.pen. rap. la art. 10 lit.g C.pr.pen va inceta procesul penal pornit impotriva inculpatului P.A., cu date de stare civila cunoscute pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin.1 C.penal cu aplicarea art. 73 lit. b c.penal si art. 13 C.penal (fapta din 20 aprilie 1994) intrucat a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Va reduce cuantumul cheltuielilor de spitalizare acordate partii civile Spitalului Judetean Oradea de la 74,37 ron la 60 ron.
Va obliga inculpatul la plata sumei de 50 ron catre partea civila N.F.D. cu titlu de daune materiale.
Va dispune reactualizarea tuturor sumelor acordate partilor civile la data punerii in executare a prezentei hotarari.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.