Raspundere civila delictuala Decizie nr. 189/R din data de 23.02.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 2199/26.02.2009, Judecatoria Bacau a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, precum si cererea formulata de catre reclamantul B.N., in contradictoriu cu paratul F.G..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 207703/2002 i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra unui teren livada de 10000 mp din comuna B.B., T 56 P 679/156. Acest teren a fost vandut de reclamant numitului A.C. in data de 16.06.2006, conform contractului de vanzare – cumparare autentificat sub nr. 718/2006 la BNP .
S-a sustinut prin cererea de chemare in judecata ca acest teren ar fi fost folosit in mod nejustificat de catre parat care ar fi cules recolta de mere in perioada 2000-2006.
Instanta a constatat ca partile s-au mai judecat intr-un dosar similar, respectiv dosarul nr. 777/2006 al Judecatoriei Buhusi, insa asa cum reiese din cererea formulata in cauza de fata, reclamantul cere contravaloarea recoltei de mere pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii, in timp ce in dosarul mentionat anterior s-a solicitat contravaloarea recoltei de mere din perioada 2000-2003.
Avand in vedere ca intre cele doua cauze nu exista identitate de obiect, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, instanta a apreciat ca, in raport de temeiul de drept al cererii, respectiv art. 998-999 Cciv, aceasta ar trebui admisa in conditiile in care ar rezulta cu evidenta din actele dosarului ca fapta ilicita imputata paratului ar fi fost savarsita de catre o alta(alte) persoana(e). Ca atare, instanta a respins aceasta exceptie dat fiind faptul ca o asemenea dovada nu s-a facut.
Pe fond, prima instanta a retinut ca, potrivit art. 998 Cciv, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art 999 Cciv, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Aceste texte de lege reglementeaza raspunderea civila delictuala, din cuprinsul lor reiesind totodata elementele acesteia si anume: fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care savarseste fapta ilicita.
Prin urmare, pentru a se institui raspunderea unei persoane pe temeiul celor doua texte de lege amintite mai sus, trebuie cumulate toate cele 4 elemente ale raspunderii delictuale.
In cauza, instanta a apreciat ca nu s-a facut dovada nici a faptei ilicite imputate paratului si nici ca acesta ar fi autorul acestei fapte ilicite.
Astfel, o asemenea fapta ilicita ar fi presupus, in opinia instantei, ca din probe sa reiasa indubitabil faptul ca paratul ar fi exploatat direct sau prin persoane interpuse o suprafata de teren determinata.
Probele administrate de instanta au dezvaluit faptul ca nici macar reclamantul nu cunostea amplasarea suprafetei de teren al carei proprietar era in baza titlului de proprietate nr. 207703/1.03.2002.
Cu ocazia efectuarii expertizei agricole ce a avut ca obiectiv evaluarea recoltei de mere aferenta perioadei mentionata de reclamant in cererea introductiva de instanta, expertul a adus la cunostinta instantei (fila 49) faptul ca nu a putut proceda la efectuarea expertizei intrucat reclamantul nu cunoaste amplasamentul suprafetei de teren detinute, aceasta suprafata aflandu-se undeva in cuprinsul unei suprafete de teren de 174ha.
A fost nevoie in aceste conditii a se efectua o expertiza topo-cadastrala pentru identificarea terenului in cauza, cu aceasta ocazie insa reclamantul indicand expertului o suprafata de teren aflata la circa 100 m de amplasamentul real.
De asemenea, analizand cuprinsul declaratiilor martorilor, instanta a constatat ca nici acestia nu cunosc amplasamentul terenului reclamantului, singurul martor ce parea sa cunoasca mai detaliat situatia acestui teren declarand ca aceasta suprafata de teren i-a fost aratata de reclamant.
Apreciind in aceste conditii ca delimitarea stricta a amplasamentului terenului pe care se afla livada reprezinta situatia premisa pentru a analiza existenta unei fapte ilicite, neexistand nici o proba din care sa reiasa ca paratul ar fi exploatat intr-adevar acest teren fara temei, savarsind astfel o fapta ilicita, instanta apreciaza cererea drept neintemeiata motiv pentru care o va respinge.
Impotriva acestei sentinte, reclamantul a declarat recurs in termenul legal, motivat prin cererea de recurs si legal timbrat, prin care a criticat sentinta primei instante pentru netemeinicie.
In motivarea recursului, s-a aratat ca instanta de fond nu a interpretat corect probele administrate in cauza. Astfel, recurentul arata ca este proprietarul suprafetei de 1 ha livada, situata in comuna Itesti, jud. Bacau, conform titlului de proprietate depus la dosar, iar paratul stapaneste acest teren, initial cu titlu de arenda, in calitate de administrator al SC I. SA Itesti, iar ulterior, dupa dizolvarea acestei societati, ca persoana fizica. In cauza s-a facut proba cu martori a acestui fapt, iar la interogatoriu paratul nu a aratat ca terenul ar fi fost stapanit de o alta persoana. Instanta nu trebuia sa se bazeze pe afirmatia expertului topo, in sensul ca reclamantul nu cunoaste amplasamentul exact al terenului, acest nefiind real, pe de o parte, iar pe de alta parte, expertul si-a depasit atributiile, afirmatia sa necoroborandu-se cu un alt mijloc de proba.
Intimatul nu a formulat intampinare in recurs, insa, reprezentat de avocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs, recurentului i-a fost admisa cererea de ajutor public judiciar, instanta dispunand esalonarea platii taxelor judiciare de timbru pe o perioada de 5 luni.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand probatoriul administrat in cauza, instanta apreciaza, cu majoritate de voturi, ca recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
Prima instanta a pronuntat o solutie corecta, desi motivarea acesteia nu este corespunzatoare, cel putin din punct de vedere al incadrarii in drept a spetei.
Astfel, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 998-999 c.civ., insa fata de situatia de fapt retinuta, aceste dispozitii legale nu sunt pertinente in speta, singurul temei juridic care poate fi retinut fiind principiul imbogatirii fara justa cauza.
Pe de alta parte, insa, prima instanta a stabilit in mod corect faptul ca, desi reclamantul este proprietarul suprafetei de teren cu destinatia livada si ca nu a ridicat recolta pe ultimii trei ani, deci patrimoniul sau a fost diminuat, fiind titularul unei actiuni in dezdaunare, in cauza nu s-a facut dovada unei fapte corelative a paratului si a unei legaturi de cauzalitate intre marirea patrimoniului acestuia, prin recoltarea merelor din livada reclamantului, si paguba suferita de catre reclamant.
In acest sens, instanta apreciaza ca paratul nu are calitate procesuala pasiva, exceptia invocata de catre acesta fiind in mod gresit respinsa de catre prima instanta, nefiind necesar a se face dovada ca a o alta persoana a savarsit faptul prejudiciabil, fiind suficient, dimpotriva, sa nu se faca dovada celor afirmate in cererea principala.
Cu toate acestea, fiind investita cu recursul reclamantului, instanta nu a putut invoca din oficiu acest aspect, ca motiv de ordine publica, pentru a nu se incalca principiul non reformatio in pejus, astfel incat va fi pastrata solutia primei instante, cu motivarea din prezenta decizie.
Motivele invocate de recurent nu pot fi retinute, deoarece simplul fapt ca paratul a detinut livada ca administrator al SC I.SA Itesti, nu prezuma stapanirea si exploatarea in continuare a livezii de catre acesta, ca persoana fizica, dupa dizolvarea acestei societati, fiind necesare probe concrete, pozitive, a faptului ca paratul a stapanit si recoltat.
Declaratia martorului P.A., singura care a aratat ca paratul a recoltat mere din 2000 si pana in 2007, nu este certa, avand in vedere problemele care s-au ridicat in speta cu identificarea exacta a amplasamentului, precum si faptul ca paratul mai detine in zona suprafete insemnate de livezi de meri. In acest context, faptul ca paratul a fost vazut dirijand operatiunile de recoltare nu face dovada cu certitudine a insusirii recoltei ce s-ar fi cuvenit reclamantului.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va respinge recursul ca nefondat, luand act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.