Drepturi banesti Sentinta civila nr. 611 din data de 21.04.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin cererea adresata acestei instante si inregistrata sub nr.6033/110 la data de 16.09.2009, G.M. a chemat in judecata MINISTERUL JUSTITIEI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, SCOALA NATIONALA DE PREGATIRE A AGENTILOR DE PENITENCIARE TG.OCNA, pentru a fi obligati paratii la plata sumei de 5577 lei, recalculata, reprezentand drepturi salariale cuvenite pentru perioada 01.04.2000 – 31.03.2006 precum si inregistrarea in carnetul de munca a drepturilor acordate si eliberarea unor noi adeverinte privind veniturile realizate de reclamanta care urmeaza sa fie inaintate Casei Nationale de Asigurari Sociale, in vederea recalcularii pensiei.
Mentioneaza reclamanta ca in primavara anului 2009, ulterior depunerii cererii de pensionare, a aflat ca doua ordine ale Ministerului Justitiei, respectiv nr. 1167/C/30.05.2000 si nr.1240/C/06.06.2000, privind salarizarea, nu au fost puse in aplicare, fiind interpretate eronat.
Astfel, conform celor doua ordine, reclamanta trebuia sa primeasca o indemnizatie de conducere de 40 % in loc de 30% din salariul brut, iar pentru perioada 01.04.2000 – 28.02.2001, a primit si salariul de baza mai mic fata de prevederile exprese ale celor doua ordine.
Desi s-a adresat cu cererea nr. S.2 1067/06.04.2009 conducerii unitatii solicitand comunicarea celor doua ordine, aceasta a refuzat sa i le comunice pe motiv ca sunt secrete dar s-a dispus o cercetare administrativa. Cu acest prilej s-a intocmit procesul-verbal nr.18481/24.04.2009, prin care s-a dispus acordarea diferentelor salariale pentru perioada 01.04.2006 – 31.03.2009, mentionandu-se ca pentru perioada 01.04.2006 – 31.03.2009, aceste sume nu pot fi acordate, fiind prescrise. Reclamanta apreciaza ca este in termen pentru a pretinde diferentele salariale si pentru perioada 2000.2006 in raport de dispozitiile art.8 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva si solicita obligarea paratilor la:
plata sumei de 5577 lei actualizata reprezentand diferente salariale;
plata CAS catre fondurile respective;
consemnarea modificarilor drepturilor salariale cuvenite in carnetul de
munca si eliberarea sau modificarea adeverintelor inaintate CNPAS in vederea recalcularii pensiei.
plata cheltuielilor de judecata.
In drept isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.248 Codul Muncii si pe cele ale art.998 cod civil.
Actiunea este legal scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar conform dispozitiilor art.285 Codul Muncii.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Reclamanta a depus copie de pe cererile adresate conducerii S.N.P.A.P. Tg. Ocna, procesul verbal nr.S.2 18481/24.04.2009 privind cercetarea administrativa, in copie extras din carnetul de munca, copia adreselor S.N.P.A.P. prin care i se raspunde reclamantei.
Paratele au depus intampinare (fl.28-32) S.N.P.A.P. solicitand respingerea actiunii ca prescrisa, iar pe fiind respingerea ca neintemeiata, (fl.49-52), Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti ridicand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a prescriptiei, iar Administratia Nationala a Penitenciarelor invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Instanta, in temeiul art. 137 alin.1 cpc va analiza cu precadere exceptiile invocate si se va pronunta asupra lor.
In ceea ce priveste exceptia netimbrarii cererii invocata de Administratia Nationala a Penitenciarelor si intemeiata pe dispozitiile art.1 din Legea nr.146/1997, instanta o gaseste neintemeiata urmand sa o respinga ca nefondata, deoarece pretentiile reclamantei, in cuantum de 5577 lei, constau in drepturi banesti reprezentand diferente salariale. In raport de obiectul cererii deduse judecatii, natura litigiului este aceea a unui litigiu de munca, fiind cu precadere un conflict de munca, drepturile pretinse de reclamanta avandu-si izvorul in contractul de munca, fiindu-i aplicabile dispozitiile art.281 si 285 din Codul Muncii, care prevad expres scutirea de taxe de timbru pentru astfel de cauze.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei invocata de parata S.N.P.A.P. Tg. Ocna, Administratia Nationala a Penitenciarelor si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti instanta apreciaza ca si aceasta exceptie este neintemeiata urmand a fi respinsa ca nefondata, din urmatoarele considerente:
conform dispozitiilor art. 8 din Decretul nr.167/1958 privind
prescriptia extinctiva, termenul incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
desi reclamanta s-a adresat cu cerere conducerii S.N.P.A.P. Tg. Ocna (fl.14) la data de 27.098.2009 solicitand sa-i fie comunicate cele doua ordine, nr.1167/2000 si nr.1240/2000 ale Ministerului Justitiei, prin adresa nr. 1163/31.08.2009 (fl.15) i se comunica faptul ca acestea „sunt clasificate la nivelul secret de serviciu” si nu-i pot fi inmanate nici chiar in xerocopie.
cum nici paratii A.N.P., S.N.P.A.P. si M.J.L.C. nu au facut dovada ca au comunicat reclamantei si la ce data cele doua ordine ale M.J.L.C., desi acestea prevad expres drepturi salariale, sporuri si indemnizatii care se cuveneau reclamantei si desi sarcina probei revenea paratelor, nu se poate presupune ca reclamanta a luat cunostinta de ele mai inainte de a i se intocmi dosarul de pensie, in primavara (martie – aprilie ) anului 2009, asa cum afirma prin cererea de chemare in judecata.
dreptul reclamantei la actiune s-a nascut la data la care a cunoscut cuantumul corect, de 40 %, al indemnizatiei de conducere ce i se cuvenea pentru functia pe care o indeplinea si care s-a reglementat prin cele doua ordine ale M.J.L.C. nr. 1167/2000 si nr.1240/2000, adica in primavara anului 2009.
fata de data inregistrarii actiunii - 16.09.2009 (fl.1), de natura pretentiilor sale - drepturi salariale – cat si in raport de termenele de prescriptie reglementate de dispozitiile art.283 lit.c) din Codul Muncii, instanta constata ca reclamanta este in termen sa formuleze prezenta actiune.
In ce priveste lipsa calitatii procesuale pasive invocata de M.J.L.C. si A.N.P., instanta constata ca este neintemeiata urmand a o respinge ca nefondata, din urmatoarele considerente:
Chiar daca reclamanta nu se afla in raporturi de munca direct cu M.J.L.C., intrucat drepturile pretinse sunt drepturi salariale stabilite expres prin cele doua ordine ale M.J.L.C., ordine care au fost avizate si de A.N.P., hotararea trebuie sa le fie opozabila celor doua institutii parate, M.J.L.C. si A.N.P. avand si calitate de ordonator principal si respectiv de ordonator secundar de credite.
Intrucat drepturile pretinse de reclamanta sunt pentru anii 2000-2006,
perioada n care S.N.P.A.P. nu avea personalitate juridica, cu atat mai mult se impune solutionarea litigiului in contradictoriu si cu cei doi parati in subordinea carora functiona si functioneaza S.N.P.A.P. Tg.Ocna.
Astfel, in raport de dispozitiile H.G. nr. 1849/2004 si de cele ale Legii
nr.500/2002, instanta constata ca si M.J.L.C. si A.N.P au calitate procesuala pasiva.
Pe fondul cauzei se retin urmatoarele :
Reclamanta a fost angajata S.N.P.A.P. Tg. Ocna in postul de
Economist gr.II cu incepere de la data de 01.02.1999, conform inregistrarilor din Carnetul de munca, nr. crt. 84 fila 20 dosar, fiind numita in functie prin Ordinul 5/820/23.02.1999 al M.J. – Directia Generala a Penitenciarelor.
Prin Ordinele M.J. nr.1167/30.05.2000 si nr. 1240/06.06.2000 (f.148,150), incepand cu data de 01.04.2000, reclamanta este numita director adjunct (logistica) la S.N.P.A.P. Tg.Ocna, stabilindu-i-se un salariu de 3.704.000 lei, iar la art. 3 al Ordinului se prevede ca are dreptul la o indemnizatie de conducere de 40 % calculata la salariul de baza al functiei, revenindu-se ulterior asupra datei, stabilindu-i-se salariul respectiv incepand cu 01.09.2000 si mentinandu-i-se indemnizatia de 40 % din salariul de baza.
Cele doua ordine au fost transmise compartimentului Resurse Umane, cu mentiunea „secret de serviciu”, compartiment care, insa, le-a interpretat eronat si nu a acordat reclamantei indemnizatia de conducere in procent de 40 % din salariul de baza, asa cum rezulta din inregistrarile in carnetul de munca (nr. crt. 90 – 98 - fl.20) unde s-a mentionat sporul de conducere acordat in procent de 30 % din salariul de baza.
Prin cercetarea administrativa efectuata de o comisie din cadrul S.N.P.A.P. Tg.Ocna, se constata ca reclamanta avea dreptul la o indemnizatie de conducere in procent de 40 % din salariul de baza incepand cu data de 01.06.2000, drept mentinut pana la data intocmirii procesului-verbal nr. S.2 18481/24.04.2009, asa cum s-a si mentionat expres in respectivul inscris (fl.8-9 dosar).
Tot in procesul-verbal incheiat de Comisia de cercetare administrativa s-a mentionat ca pentru perioada aprilie 2006 – martie 2009 reclamantei i se cuvine suma de 5204 lei cu titlu de diferente salariale.
Deci parata S.N.P.A.P. Tg. Ocna a recunoscut drepturile reclamantei dar partial, doar pentru perioada mentionata, apreciind ca pentru perioada dinaintea lunii aprilie 2006 drepturile sunt prescrise si nu mai pot fi platite reclamantei.
In acest sens, s-a emis Nota interna nr. S.2 18965/08.05.2009 (fl.10) in care s-a mentionat expres „drepturile cuvenite pentru perioada 30.05.2000 – 31.03.2006 sunt considerate prescrise si nu vor fi acordate”.
Prin raspunsul dat reclamantei la data de 17.06.2009 de catre S.N.P.A.P. Tg.Ocna cu adresa nr. S.2 1108/SNTOBC (fl.12 dosar) la pct.3, se mentioneaza ca drepturile banesti reprezentand diferente intre indemnizatia de conducere de 40 % la care avea dreptul si cea de 30 %, acordata, pentru perioada 01.06.2000 – 31.03.2006, sunt in cuantum de 5577 lei, dar ele sunt prescrise si nu mai pot fi acordate.
Instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, apreciind ca reclamanta este in termenul de 3 ani de sesizare a instantei, retinand in acest sens si recunoasterea paratei S.N.P.A.P. Tg.Ocna potrivit careia nu au fost identificate dovezi scrise cu privire la aducerea la cunostinta reclamantei a prevederilor ordinelor mentionate, sau de comunicare a procentului indemnizatiei de conducere, asa cum s-a mentionat expres in intampinarea paratei, la fl.31 a dosarului, respingand astfel apararea formulata de parata si retinand o recunoastere partiala, din partea paratei, a drepturilor reclamantei.
Apreciaza instanta ca actiunea reclamantei este fondata, urmand a fi admisa asa cum a fost formulata, fiind obligata parata sa-i achite reclamantei suma de 5577 lei, reprezentand drepturi salariale neplatite in perioada 01.04.2000 – 31.03.2006, suma ce va fi actualizata in functie de indicele de inflatie, la data platii efective.
In temeiul art.40 lit.f) si h) din Codul muncii, instanta va obliga paratii la plata contributiilor si a impozitelor ce cad in sarcina angajatorului, la retinerea si virarea contributiilor si impozitului datorat de angajat precum si eliberarea adeverintelor necesare stabilirii si recalcularii drepturilor de pensie ale reclamantei.
In temeiul dispozitiilor cuprinse in Decretului nr.92/1976 privind Carnetul de munca, instanta va obliga paratii sa consemneze modificarile corespunzatoare privind veniturile reclamantei in carnetul de munca al acesteia precum si in adeverintele ce se vor elibera la cererea angajatului.
In temeiul art.274 Cod procedura civila vor fi obligati paratii sa achite reclamantei cheltuieli de judecata, in cuantum de 241,25 lei, reprezentand contravaloarea bonurilor de benzina aferente transportului cu autoturismul pe ruta Tg.Ocna – Bacau si cheltuieli de expediere a corespondentei.