Plangere contraventionala. Decizie nr. 243 din data de 09.02.2010
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin decizia nr. din 02.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau –Sectia comerciala si de contencios administrativ in dos nr. /180/2008 s-a admis recursul formulat de recurenta S.C. B SRL in contradictoriu cu intimat GARDA FINANCIARA- SECTIA JUDETEANA BACAU impotriva sentintei civile /11.09.2008 pronuntata de Judecatoria Bacau; s-a modificat sentinta recurata /11.09.2008 si pe fond s-a admis plangerea contraventIala formulata de SC B SRL si s-a anulat procesul verbal de contraventie seria G nr. din 31.03.2008 intocmit de Garda Financiara, Sectia Bacau.
De asemenea s-a exonerat petenta de plata amenzii contraventIale si s-a dispus restituirea catre aceasta a contravalorii marfii confiscate.
Pentru a se pronunta in acest sens instanta de recurs a constatat urmatoarele :
Prin sentinta civila nr. /11.09.2008 pronuntata in dosarul nr. /180/2008 al Judecatoriei Bacau s-a respins plangerea formulata de petenta S.C. B S.R.L. , in contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARA - SECTIA JUDETEANA BACAU, cu sediul in Bacau, ca nefondata.
Analizand materialul probatoriu administrat instanta de fond a constatat urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. /180/2008 din 16.04.2008 petenta S.C. B S.R.L. a contestat procesul verbal de constatarea contraventiei seria G nr. incheiat de Garda Financiara Bacau in calitate de organ constatator la data de 31.03.2008.
Plangerea a fost formulata in termen legal si este scutita de plata taxei de timbru.
In motivarea plangerii petentul arata in esenta ca in luna octombrie 2007 s-a aprovizIat cu bitum de la S:C. La T S.R.L., tranzactie in urma careia s-au emis 3 facturi in valoare totala de 17017 lei pe care le-a achitat, insa a fost sanctIata potrivit art.1 lit.e din Lg.12/1990 si i s-a confiscat contravaloarea facturilor, pentru ca nu au avut documente de provenienta, societatea vanzatoare nemaidesfasurand activitate.
In sustinerea plangerii petenta a depus copia procesului verbal, nota de constatare, o nota explicativa si un proces verbal de ridicare de documente, atasate la dosar la filele 5-9, si nu a mai solicitat administrarea de alte probatorii.
Legal citata, petenta a fost reprezentata in instanta de aparator ales, dl. avocat A Pruteanu.
Organul constatator, legal citat, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii si s-a prezentat in instanta.
In intampinare, organul constatator arata ca societatea vanzatoare se afla in lichidare din anul 2005 si are dosar penal pe rol pentru emiterea de facturi fiscale false si ca este o asa-zisa firma „fantoma”, ca petenta a facut plati in numerar in trei randuri pentru suma de 255.731 lei, depasind plafonul maxim zilnic de 5000 de lei.
Din actele si lucrarile dosarului instanta a retinut:.
Prin procesul verbal de constatare a conventiei seria G nr. /31.03.2008 i s-a aplicat petentei o amenda contraventIala in cuantum de 20.000 de lei pentru savarsirea faptelor prevazute si sanctIate de art.2 lit.g din Lg.12/1990 republicata.
S-a retinut in sarcina petentei faptul ca s-a aprovizIat cu bitum rutier cu facturile 000045/4.10.2007, 000046/15.10.2007 si 000049/22.10.2007 in valoare de 255.731 de lei de la S.C. La Tuz Sistem S.R.L. Constanta, societate aflata in lichidare din anul 2005 si urmarita penal pentru nefunctIare la sediu. S-a mai retinut in procesul verbal ca cele trei facturi fiscale consemneaza fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita in conditiile legii.
In conformitate cu art.6 din Lg.12/1990 s-a dispus confiscarea contravalorii marfurilor achizitIate (bitumul rutier) cu facturile consemnate anterior, in valoare de 255.731 lei.
Procesul verbal a fost semnat de organul constatator si de reprezentantul societatii petente.
In nota explicativa atasata la dosar la fl.7, reprezentantul petentei a precizat la intrebarile organului constatator ca nu a incheiat cu vanzatoarea contract de livrare si ca suma a fost achitata in numerar.
Din inscrisurile atasate la dosarul cauzei instanta a retinut ca petenta a achizitIat de la S.C. La T S.R.L. Constanta, in trei transe, bitum rutier in valoare de 255.731 de lei, suma achitata in numerar dupa emiterea facturilor.
Organul constatator a aplicat petentei o amenda si sanctiunea complementara a confiscarii contravalorii marfii pentru contraventia prevazuta de art.1 lit.e din Legea 12/1990, care sanctIeaza „efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita in conditiile legii…”
Legiuitorul a definit sintagma „documente de provenienta” ca fiind „factura fiscala, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege.”
Fapta descrisa de organul constatator in procesul verbal si necontestata de petenta, constituie contraventia pentru care petentei s-a aplicat sanctiunea.
Instanta a retinut aceasta solutie pentru urmatoarele considerente:
Prin „documente de provenienta” se inteleg acele documente care insotesc marfa si care la acel moment sunt valabile potrivit legii, si nu doar inscrisul ca existenta materiala, fizica.
Apararea petentei ca marfa a fost procurata cu cele trei facturi si ca validitatea acestora nu-i poate fi imputata nu poate fi primita, pentru ca in activitatea comerciala, pentru evitarea unor asemenea riscuri, comerciantii trebuie sa depuna diligente.
Astfel, orice persoana interesata poate obtine informatii despre starea unei firme de la Oficiul Registrului Comertului.
Mai mult, plafonarea prin lege a platilor in numerar la suma de 5000 lei zilnic a avut ca ratiuni de instituire si obtinerea de informatii despre cocontractanti, stiut fiind ca unul din atributele de identificare ale unei persoane juridice este si contul bancar.
Comerciantii in activitatea pe care o deruleaza trebuie sa depuna toate diligentele necesare in scopul obtinerii de informatii privind credibilitatea financiara si seriozitatea persoanei juridice cu care intra in raporturi contractual. In acest sens s-au instituit organisme speciale si norme la care comerciantii trebuie sa apeleze pentru evitarea acestor riscuri, in acest sens elaborandu-se si Legea 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale.
Petenta nu poate invoca validitatea facturilor, intrucat ele consemneaza operatiuni care potrivit legii sunt nule, intrucat potrivit art.46 alin.1 teza finala din Lg.85/2008 privind procedura insolventei „toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii (de insolventa) sunt nule”.
Valoarea mare a celor trei tranzactii, 255.731 de lei noi, trebuia sa induca cumparatoarei, in speta petenta, depunerea de diligente privitoare la starea contractantului.
Aceeasi concluzie se poate impune si daca se are in vedere tipul marfii achizitIate, pentru care vanzatorul trebuia sa furnizeze o serie de documente care sa ateste calitatea produsului.
Pentru considerentele expuse, instanta urmeaza a respinge plangerea, considerand-o nefondata, petenta nefacand dovada ca a achizitIat marfa cu documente valabile.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs petenta S.C. B S.R.L., criticand solutia de fond sub urmatoarele aspecte:
In sustinerea plangerii a aratat ca societatea a achizitIat, in mod real, marfurile aratate, a platit contravaloarea facturilor, in numerar, iar ulterior a revandut marfa catre alti agenti economici.
Astfel, legiuitorul defineste in mod clar sensul si continutul notiunii de „provenienta dovedita in conditiile legii”. Art. 1 lit.e) teza a III a din Legea nr.12/1990 prevede ca "Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege”.
La momentul controlului respectiv 31.03.2008, recurenta a facut dovada ahizitIarii marfurilor cu documentele legale de provenienta, respectiv cu cele facturi inregistrate in evidentele contabile- astfel cumprevede si legiuitorul.
Imprejurarea ca nu a fost incheiat un contract intre cei doi agenti economici si ca plata s-a facut in numerar, nu fundamenteaza temeiul de drept retinut de intimata si nu reprezinta o prezumtie de nelegalitate prin raportarea la elementele extrinseci operatiunii comerciale in sine ( platile aferente operatiunii, starea firmei vanzatoare, etc.)
In speta, nu este obligatorie incheierea unui contract comercial ( in unele state din occident simpla strangere de mana echivaleaza cu incheierea unui contract) ,fiind de esenta operatiunii comerciale in sine. Iar imprejurarea ca platile in numerar au depasit plafonul maxim /zi, nu conduce la concluzia ca recurenta a desfasurat o activitate ilicita in sensul art. 1 lit. e) din Legea nr.12/1990.
In privinta mentiunilor din nota de constatare seria BC nr. 100574/31.03.2008 potrivit carora societarea recurenta nu a respectat obligatia legala de a dovedi sursa de aprovizIare cu marfuri, recurenta arata ca faptul ca SC T SRL a desfasuat anumite activitati cu consecinte juridice in plan contraventIal sau penal nu inseamna in mod auTt ca acestea se extind si asupra societatii recurente.
Instanta de fond a retinut ca „ prin documente de provenienta se inteleg acele documente care insotesc marfa si care la acel moment sunt valabile, potrivit legii si nu doar inscrisuri ca existenta materiala, fizica. "
Or, potrivit art. 6 din Legea nr.82/1991 legea contabilitatii :
1) Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
2) Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.
Asa fiind, din punct de vedere legal, prin document de provenienta se intelege si acel document care este apt sa dobandeasca calitatea de document justificativ , care sta la baza inregistrarii lui in contabilitate.
Iar din interpetarea alin.2 din legea precizata rezulta ca raspunderea apartine celui care a intocmit, vizat si aprobat documentul, in speta, cele trei facturi fiscale nu au fost intocmite de admnistratorul petentei- recurente, imprejurare care nu implica nici o culpa.
In plus aceste documente fiscale emise de furnizor, cuprind toate informatiile cerute de legea contabilitatii, pentru a fi luate in considerare la calculul obligatiilor fiscale la bugetul de stat, aceasta daca se are in vedere si faptul ca prin valorificarea comercializarea de catre societatea noastra a acestor marfuri catre alti agenti economici- conform facturilor anexate prezentei) bitumului rutier, societatea a inregistrat venituri si a colectat TVA , elemente care au contribuit la constituirea bazei de impozitare, la calculul impozitului pe profit si TVA, calculate, inregistrate in evidenta contabila a societatii noastre, raportate si platite organelor fiscale competente- statul roman insusindu-si aceste plati.
2. Instanta retine ca in activitatea comerciala, pentru evitarea unor riscuri comerciantii trebuie sa depuna diligente, respectiv sa obtina informatii despre starea unei firme de la ORC, astfel cum prevad dispozitiile Legii nr.469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale.
Or, instanta de fond s-a aflat in eroare cu privire la dispozitiile acestei legi, in sensul ca, in cuprinsul acesteia nu se are in vedere obligativitatea unui comerciant de a verifica credibilitatea financiara si seriozitatea celuilalt cocontractant.
In derularea actelor si faptelor de comert, comerciantii se bucura de o prezumtie de seriozitate cu atat mai mult cu cat societatea furnizare este infiintata din anul 2003.
3. Instanta de fond, la pronuntarea hotararii a avut in vedere ca vanzatorul nu a furnizat o serie de documente care sa ateste calitatea produsului.
Cu privire la apararile intiM formulate prin intampinarea depusa la instanta de fond, arata ca aceasta reduce si atribuie vinovatie administratorului societatii doar prin prisma faptului ca platile au fost facute in numerar.
Fata de aceste sustineri arata ca, prin procesul -verbal contestat nu a fost sactIata pentru aceasta fapta ( a platilor in numerar) ci pentru faptul ca am a transporat marfa fara documente de provenienta.
Cand Statul roman prin Ministerul Finantelor a incasat impozitul pe profit -lunar si TVA aferent, nu s-a pus problema ca a platit in numerar si nici ca societatea furnizoare „este pusa sub semnul intrebarii asa cum se exprima intimata.
Nu poate fi imputat faptul ca societatea furnizoare nu si-a achitat obligatiile fiscale catre bugetul de stat, deoarece, nu intra in competenta societatii si nici nu se poate trage concluzia ca si societatea a fost de rea -credinta ca urmare a acestui fapt.
Faptul ca prin nota explicativa, administrarul societatii a recunoscut ca nu are incheiat contract, nu se poate trage concluzia ca in acest fel, se face vinovat de i savarsirea contraventiei retinuta de catre intimata.
Indicarea de catre intimata a modalitatii de recuperare a sumei confiscate, respectiv prin inscrierea la masa credala a SC T SRL, reprezinta o atitudine impardonabilasi de autoritate din moment ce tot acesta afirma ca societatea vanzatoare este radiata din Registrul Comertului.
In dovedirea recursului, recurenta a depus la dosar accte.
Intimata Garda Financiara-Sectia Judeteana Bacau a depus intampinare, aratand ca, in ce priveste motivele de recurs, grupandu-le au rezultat urmatoarele:
1- ca neincheierea unui contract si plata in numerar a marfii nu duc la prezumtia de nelegalitate a tranzactiei:
2- ca inregistrarea tranzactiei in contabilitatea societatii si plata taxelor si impozitelor aferente acesteia fac dovada legalitatii tranzactiei si existentei documentelor de provenienta a bitumului.
3- ca legea nu obliga recurenta sa depuna nici o diligenta in verficarea seriozitatii partenerului de afaceri, ca detine documente care atesta calitatea produsului iar recurenta nu are nicio vina ca partenerul de afaceri nu si-a platit taxele si impozitele catre stat.
Intimata arata ca in pronuntarea sentintei instanta de fond nu a avut in vedere si prezumtia de nelegalitate ridicata de aceasta. Inregistrarea tranzactiei in contabilitate si plata taxelor si impozitelor catre stat sunt operatiuni post factum savarsirii contraventiei si fara legatura cu aceasta, nu sunt nici dovedite si nici nu ar reprezinta probe utile si pertinente cauzei. Cat priveste valabilitatea documentelor legale de provenienta a marfii, instanta de fond s-a pronuntat in sensul ca acestea sunt valabile daca in momentul Tului sunt valabil emise si nu reprezinta doar un simplu inscris sub forma materiala, facturile in cauza fiind insa nule in baza preved. art. 46 alin. 1 teza finala din L 85/2008.
In considerentele hotararii instanta de fond a invocat preved. L 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale precum si lipsa documentelor privind documentele care atesta calitatea produsului doar pentru a evidentia lipsa oricarei diligente din partea petentei in verificarea seriozitatii partenerului sau de afaceri care a dus, in final, la nulitatea facturilor, aceasta parte de considerent anticipand argumentul hotarator: nulitatea facturilor.
Decizia Curtii Supreme de Justitie vizeaza cazurile in care la data controlului contravenienta nu avea asupra ei documentele de provenienta legala dar le prezinta ulterior instantei. In speta data, documentele au fost prezentate agentilor constatatori la data controlului, o noua prezentare nedovedind nimic. In aceeasi situatie sunt NIR-urile si facturile de vanzare, fiind verificate la data controlului.
Mai mult, din facturile de cumparare si NIR-uri rezulta ca s-a cumparat bitum rutier iar din facturile de vanzare catre terti, alt bitum, respectiv bitum esso 50 - 70 si bitum esso 70-100. Chiar daca recurenta ar reusi sa dovedeasca ca bitumul cumparat este acelasi cu cel vandut, proba este irelevanta cauzei, operatiunile fiind post -factum savarsirii contraventiei si fara nici o legatura cu aceasta si cu obiectul cauzei deduse judecatii.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, in raport de criticile formulate, cat si din oficiu , potrivit dispozitiior art. 3041 Cod proced civila, instanta de recurs a constatat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Recurenta a fost sanctIata prin procesul verbal de constatare a contraventiilor seria G, nr. 0011295/31.03.2008 retinandu-se in sarcina savarsirea contraventiei prevazute de art. 1 lit. e din Legea 12/1990.
In conformitate cu art. 16 din OG2/2001 „ (1) Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este incheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventIale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
Potrivit art. 17 din acelasi act normativ „ Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.”
Asa cum se poate constata, in procesul verbal de contraventie a fost trecuta data efectuarii controlului, care, nu este aceesi cu data savarsirii faptei.
A retinu instanta de recurs ca este irelevant in cauza ca in nota de constatare, la descrierea faptei s-a mentIat ca s-a efectuat controlul pentru perioada octombrie 2007.
De asemenea, si pe fondul cauzei, instanta de recurs a retinut ca recursul este intemeiat. Desi multiplele aparari se fac si pe aspecte colaterale, respectiv, pe faptul ca s-a achitat contravaloarea marfurilor cu sume cash, instanta retine ca societatea nu a fost sanctIata pentru plata in numerar.
Societatea a fost sanctIata pentru savarsirea contraventeiei prevazute de art. 1 lit e din Legea 12/1990 „ efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii. Documentele de provenienta vor insoti marfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul Tului, al depozitarii sau al comercializarii. Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege*).”
In cauza instanta de recurs a retinut ca marfa, respectiv bitumul a fost insotita de facturi. Este irelevant daca facturile proveneau de la o societate in faliment sau urmarita penal. Desi la capitolul descriere fapta se face o incriminare a societatii vanzatoare, intimata nu a facut dovada ilegalitatii facturilor.
In intampinarea depusa in recurs, intimata Garda Financiara a aratat ca instanta de fond nu a avut in vedere prezumtia de nelegalitate ridicata de intimata si a solicitat instantei sa se pronunte asupra acestui aspect, insa fara a preciza despre ce nelegalitate este vorba. La fond, aceasta nu a inteles sa invoce vreo nelegalitate. Doar, dupa incheierea dezbaterilor, in concluziile scrise, arata ca toate operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschidrii procedurii falimentului sunt nule. Intimata prezuma nulitatea acestor acte, insa nu solicita prin intampinare ca instanta sa se pronunte asupra acestui aspect. Mai mult decat atat, asupra nelegalitatii acestor operatiuni competent a se pronunta este judecatorul sindic care administreaza procedura falimentului.
Din punct de vedere legal prin document de provenienta se intelege si acel document care este apt sa dobandeasca calitatea de document justificativ , care sta la baza inregistrarii lui in contabilitate.
Iar din interpetarea alin.2 din art. 6 al. Legii 82/1991rezulta ca raspunderea apartine celui care a intocmit, vizat si aprobat documentul, in speta, cele trei facturi fiscale nu au fost intocmite de admnistratorul petentei- recurente, imprejurare care nu implica nici o culpa a societatii recurente.
In plus aceste documente fiscale emise de furnizor, cuprind toate informatiile cerute de legea contabilitatii, pentru a fi luate in considerare la calculul obligatiilor fiscale la bugetul de stat, aceasta daca se are in vedere si faptul ca prin valorificarea ( comercializarea de catre societatea noastra a acestor marfuri catre alti agenti economici-conform facturilor anexate prezentei) bitumului rutier, societatea a inregistrat venituri si a colectat TVA , elemente care au contribuit la constituirea bazei de impozitare, la calculul impozitului pe profit si TVA, calculate, inregistrate in evidenta contabila a societatii noastre., raportate si platite organelor fiscale competente-statul roman insusindu-si aceste plati.
Prin urmare, pana la constatarea nulitatii facturilor, se prezuma ca aceaste sunt valabile si existau la data efectuarii controlului, fiind in conformitate cu dispozitiile art. 155 al.5 Cod fiscal.
Toate celelalte aspecte invocate de parti, respectiv existenta/inexistenta unui contract incheiat intre cele doua societati, plata marfii in numerar, presupusa activitate penla a S.C. T S.R.L., obligatia petentei recurente de a verifica orice societate cu care are relatii comerciale, existenta/inexistenta documentelor care atesta calitatea produsului exced cadrului procesual si urmeaza ca instanta sa nu le analizeze.
Fata de aceste aspecte, instanta, in temeiul art. 304 al. 1 pct 9 si art. 312 al.2 Cod procedura civila, art. 16 al.1 din OG 2/2001 va admite recursul, va modifica sentinta recurata si pe fond va admite plangerea contraventIala, anuland procesul verbal de contraventie.
Impotriva acestei decizii intimata Garda Financiara-Sectia Judeteana Bacau a formulat contestatie in anulare solicitand admiterea contestatiei ,anularea deciziei iar pe fond respingerea ca nefundat a recursului promovat de S.C. BITUMAC S.R.L.
Sustine contestatoarea ca in pronuntarea deciziei instanta de recurs a facut greseli materiale care au dus la solutIarea gresita ,respectiv:
-documetele legale de provenienta ale marfii confiscate , respectiv facturile , sunt nule in baza preved. Art.46 alin.1 teza finala din Lg. Nr.85/ 2008, ele nemiputand produce efecte juridice.De altfel, sustine contestatoarea , asupra acestor documente instanta de fond s-a pronuntat in sensul ca sunt vala bile daca in momentul Tului respecta legea si nu reprezenta doar un simplu inscris sub forma materiala .
- in recurs petenta nu a contestat sub nicio forma solutia instantei de fond cu privire la nulitatea facturilor, astfel ca instanta de recurs a acordat maimult decat s-a cerut atunci cand a considerat ca facturile lovite de nulitate absoluta sunt valabile.
-instanta de recurs nu a avut in vedere si prezumtia de nelegalitate ridicata de contestatoare la fondul cauzei care ducea la constatarea ca intreaga operatiune desfasurata de petenta a fost facuta cu fraudarea legii.
-instanta de recurs a incalcat principiul nemijlocirii administrarii probelor intrucat expertiza contabila din dosarul penal nu poate constitui proba in instanta civila.
-inregistrarea tranzactiei in contabilitate si plata taxelor si impozitelor catrea stat sunt operatiuni post factum savarsirii contraventiei si fara legatura cu aceasta
Sustine contestatoarea ca din facturile de cumparare si NIR-uri rezulta ca s-a cumparat bitum rutier iar din facturile de vanzare catre terti , alt bitum, respectiv bitum esso 50-70 si bitum esso 70-100 , astfel ca, chiar daca petenta ar reusi sa dovedeasca ca bitumul cumparat este acelasi cu cel vandut proba este irelevanta cauzei .
In drept contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art.318 alin1 C.Pr.Civ.S-a solicita judecata cauzei in lipsa.
Intimata a formulat intampinare solicitand , prin raportarea la motivele invocate de contestatoarea respingerea contestatie in anulare ca inadmisibila, iar pe fond a precizat ca instanta de recurs a stabilit in concret situatia de fapt , a dat eficienta normelor de drept aplicabile , a raspuns la toate apararile facute de intimata prin intampinare si a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
Analizand contestatia prin prisma motivelor invocate Tribunalul constata ca aceasta este nefondata pentru considerentele ce succed:
Potrivit prevederilor art. 318 Cod procedura civila, prevederi pe care a fost intemeiata prezenta contestatie , hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie in anulare numai in cazuri expres si limitativ prevazute de lege :cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta , respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Referitor la primul motiv textul are in vedere greseli materiale cu caracter procedural. Privitor la al doilea motiv de contestatie in anulare speciala, aceasta poate fi exercitata numai daca instanta de recurs a omis sa analizeze un motiv cu care a fost investita, contestatie care poate fi promovata numai de recurent, intimata neavand interes.Totodata contestatia in anulare speciala mai poate fi formulata atunci cand recursul a fost respins sau admis in parte, nu si in caz de casare sau modificare totala, sau instanta a omis sa cerceteze un motiv de casare sau de modificare.
Din motivatia expusa de contestatoare in cuprinsul contestatiei sale rezulta ca acesta este nemultumit de modul in care au fost analizate si apreciate de catre instanta de recurs documentele de provenienta a marfii .Mai mult motivele expuse au fost formulate si prin intampinarea depusa la dosarul cauzei in recurs, fiind analizate de instanta de recurs , asa cum rezulta din considerentele deciziei contestate.
Astfel cum a fost prezentata motivatia contestatiei si raportat la imprejurarile spetei, aceasta nu poate fi subsumata nici unuia din cazurile de contestatie in anulare strict si limitativ prevazute de lege, situatie ce impune respingerea cererii .
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, deciziile irevocabile emise de o instanta in recurs putand fi anulate numai in mod exceptIal si doar atunci cand se constata ivirea unui caz strict prevazut de lege, neexistand pentru contestator dreptul de recurs la recurs.
Fata de considerentele ce preced si tinand seama de disp. art.318 C.p.c.iv Tribunalul urmeaza a respinge ca nefondata contestatia in anulare.