Anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare Decizie nr. 369 din data de 20.05.2010
pronunțată de Tribunalul Sibiu

Constata ca prin sentinta civila nr.757 din 25 ianuarie 2010 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa in parte contestatia la executare formulata de contestatorii C. I. si C. I. in contradictoriu cu intimatii L. A. si L. I. si in consecinta a fost anulat in parte procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare intocmite de B.E. J. in 9.04.2009 in dosarul executional nr…. privind onorariul executorului judecatoresc care a fost stabilit la suma de 1.500 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea de executare silita formulata de creditorii L. I. si L. A. catre Biroul executorului Judecatoresc, s-a solicitat sa se puna in executare titlul executor sentinta civila nr.4065 din 17.06.2008 a Judecatoriei Sibiu si Decizia civila nr.120 din 23.02.2009 a Tribunalului Sibiu.
Prin somatia trimisa de executorul judecatoresc in dosarul executional 93/2009, s-a pus in vedere contestatorilor sa indeplineasca obligatia de a ridica grajdul pentru 10 animale, construit pe terenul proprietatea creditorilor intimati, fiind somati si sa achite obligatiile de plata a sumelor de 4.031 lei reprezentand despagubiri si cheltuieli de judecata, conform titlurilor executorii mai sus amintite.
Din considerentele titlurilor executorii solicitate a fi puse in executare, rezulta faptul ca, contestatorii au construit un grajd de lemn fara autorizatie de constructie iar instanta a dispus ridicarea lui, contestatorii opunandu-se executarii acestor dispozitii.
Obiectiile formulate de contestatori nu pot fi primite intrucat a le accepta inseamna a anula pe calea contestatiei la executare dispozitiile instantei de judecata intrate in puterea lucrului judecat.
Asa fiind si cum nu exista motive de desfiintare a actelor de executare, se va dispune respingerea capetelor de cerere cu privire la anularea in parte si suspendarea executarii silite incepute in dosar executional 93/2009 a Biroului Executorului Judecatoresc.
In ce priveste procesul-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare intocmit in 9.04.2009 in dosarul executional nr.93/2009 al Biroului Executorului Judecatoresc, instanta retine ca onorariul executorului judecatoresc a fost stabilit aproape de limita maxima stabilita de Ordinul Ministrului Justitiei nr.2550/2006. Avand in vedere sarcina executorului judecatoresc pentru punerea in executare a titlurilor executorii prin care au fost obligati paratii sa ridice un grajd construit pentru 10 animale, instanta apreciaza cuantumul acestora ca fiind nepotrivit de mare.
Este posibila aprecierea instantei asupra cuantumului onorariului executorului judecatoresc deoarece instanta nu intervine in raportul contractual dintre executor si clientii sai (nimic nu ii impiedica pe acestia din urma sa achite onorariul stabilit de comun acord de cele 2 parti contractuale), ci doar in raportul juridic de drept procesual, nascut intre cele doua parti ale executarii silite. De asemenea, este posibila aceasta apreciere cat timp ordinul mai sus aratat stabileste limite minime si maxime ale onorariului.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatorii C. I. si C. I. solicitand modificarea in parte a sentintei atacate in sensul anularii partiale a executarii silite inceputa in dosarul executional 93/2009 in privinta obligatiei de a face, respectiv de a ridica grajdul construit pentru 10 animale, data fiind imposibilitatea realizarii voluntare a obligatiei de a face, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului se arata ca in sentinta instantei de fond nu au fost analizate argumentele intimatilor, in principal acela potrivit caruia intimatii sunt in imposibilitate de a executa hotararea judecatoreasca, respectiv obligatia de a face (daramarea grajdului) in conditiile in care nu pot fi obtinute autorizatie de demolare conform Lg.50/90.
Recurentii precizeaza ca instanta de fond nu si-a motivat solutia, rezumandu-se la o simpla apreciere ca admiterea contestatiei ar duce la „anularea” unor dispozitii judecatoresti intrate sub autoritate de lucru judecat.
Intimatii contestatori nu au formulat intampinare la recurs.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si din oficiu, tribunalul urmeaza sa-l respinga si sa mentina sentinta instantei de fond ca temeinica si legala.
Potrivit art.399 alin.1 C.pr.civ., impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar potrivit art.399 alin.2 C.pr.civ. nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului.
In cauza contestatorii invoca, in sustinerea contestatiei lor, disp. art.400 ali.1 si 401 lit.a si c C.pr.civ.
In mod corect instanta de fond a apreciat ca executarea silita constand in indeplinirea obligatiei de a face a fost inceputa in conformitate cu disp. legale, astfel incat ea trebuie mentinuta, inlaturand argumentul contestatorilor ca nu pot obtine autorizatia de demolare si astfel nu pot executa hotararea judecatoreasca printr-o incalcare a legii. Fara a o spune „expresis verbis” instanta de fond a apreciat, nu imposibilitatea ci refuzul contestatorilor de a obtine autorizatia.
Dispozitiile privitoare la diminuarea onorariului executorului judecatoresc urmeaza a fi mentinute ca temeinice. Din considerentele sentintei atacate rezulta rationamentul pe care instanta de fond l-a urmat atunci cand a apreciat „cuantumul acestora ca fiind nepotrivit de mare”.
Pentru aceste considerente, vazand disp. art.212 si urmat. din C.pr.civ., tribunalul a respins recursul si a mentinut sentinta atacata.