Procedura concilierii directe prealabile - conditie de admisibilitate a cererilor in materi comerciala evaluabile in bani
Procedura concilierii directe trebuie sa intruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute in scopul de a nu transforma aceasta procedura intr-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila incercare de solutionare amiabila a litigiului.
(Sentinta Comerciala Nr. 1272/C pronuntata la 02 decembrie 2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.04.2009, reclamanta A. I. B. A.G., cu sediul social in Ohlsdorf, Austria si sediul procesual ales in Bucuresti, a chemat in judecata pe paratul C. A., domiciliat in Municipiul Campulung, jud.Arges, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, instanta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 1.034.560 lei RON, echivalentul a 244.000 EURO, suma datorata de acesta in baza contractului de imprumut incheiat la data de 11.04.2005, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,3% din suma datorata pentru fiecare zi de intarziere, in cuantum de 1.034.560 lei ROn, calculate de la scadenta debitului si pana la data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata.
In motivarea cererii, in esenta, reclamanta a sustinut ca la data de 11.04.2005 a incheiat cu S.C. A. C. G. S.R.L. un contract de imprumut prin care a acordat acestei societati comerciale un imprumut in valoare de 200.000 EURO.
Ulterior, prin incheierea unui numar de 9 acte aditionale, au fost modificate succesiv doua elemente ale contractului, respectiv: scadenta imprumutului a devenit 31.12.2006, iar suma totala imprumutata a ajuns la 488.000 EURO.
Conform art.3 din contract, daca pana la data de 31.12.2005 (31.12.2006 - in urma modificarii scedentei prin Actul aditional nr.3/29.11.2005) debitoarea S.C. A. C. G. S.R.L. nu a returnat imprumutul, paratul persoana fizica, fost administrator al societatii imprumutate, garant al creditului, avea obligatia de a achita la 31.12.2006 jumatate din suma nerambursata, respectiv suma de 244.000 EURO, a mai aratat reclamanta in motivarea cererii.
Cum pana la aceasta data reclamantei nu i-a fost rambursata suma acordata cu titlu de imprumut, ea intelege sa o solicite de la paratul C. A., impreuna cu penalitati de intarziere in cuantum de 0,3% din suma datorata, pentru fiecare zi de intarziere.
In drept, reclamanta a aratat ca-si intemeiaza cererea pe dispozitiile art.112 si urm. Cod proc.civila.
Nu s-au depus acte in dovedirea cererii la data inregistrarii ei pe rolul instantei, ulterior fiind depuse un numar de 10 anexe la contractul de imprumut invocat.
Legal citat, paratul C. A. a formulat intampinare, prin care s-a aparat invocand, mai intai, exceptia prematuritatii introducerii actiunii, in raport de dispozitiile art.7201 Cod proc.civila, care prevede ca in materie comerciala cererile evaluabile in bani trebuie insotite de dovada efectuarii procedurii concilierii directe prealabile, or paratul a sustinut ca nu a fost invitat sa participe la o astfel de procedura anterior formularii prezentei cereri.
Tot in aparare, paratul a mai invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive, aratand ca potrivit dispozitiilor art.3 din contractul incheiat de reclamanta cu societatea comerciala A. C. G. S.R.L., in situatia in care, la scadenta, aceasta debitoare nu plateste creditorului suma imprumutata, atunci C. A. va plati societatii A. C. G. 50% din suma nerambursata, urmand ca societatea comerciala sa vireze catre creditoarea A. I. B. A.G suma platita de C. A..
Din nici o prevedere contractuala nu rezulta nasterea unui raport juridic generator de obligatii intre parat si reclamanta, astfel ca el nu poate avea calitate procesuala pasiva fata de aceasta actiune directa promovata de reclamanta impotriva sa.
In mod corelativ, exista si o lipsa a calitatii procesuale active a reclamantei intr-o actiune direct indreptata impotriva sa, a mai sustinut paratul prin intampinare.
Cat priveste fondul cauzei, prin intampinare paratul s-a aparat aratand ca nu exista nici o dovada a remiterii sumei de bani pretins imprumutata de reclamanta societatii A. C. G. S.R.L., iar din contractul depus la dosar rezulta numai ca reclamanta se obliga sa acorde debitoarei societate comerciala un imprumut pe viitor.
Paratul nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, deoarece nu datoreaza nimanui o astfel de suma, dupa cum nu se poate retine nici o eventuala calitate a sa de garant fidejusor, intrucat ar fi necesar ca o astfel de obligatie sa izvorasca dintr-un act juridic care sa-i fie opozabil si care ar trebui sa fie constatat ad probationis printr-un inscris potrivit dispozitiilor art.1191 si art.1180 Cod civil. Or, in speta, actul care se pretinde a fi izvorul obligatiei sale de plata, Contractul de imprumut, nu poate fi opozabil paratului C. A., intrucat nu poarta semnatura sa, s-a mai aratat in aparare.
Instanta, in raport de dispozitiile art.137 Cod procedura civila, urmeaza a analiza in mod prioritar exceptiile invocate de parata, ordinea de solutionare fiind determinata de caracterul si efectele pe care le produc diferitele exceptii in cadrul procesului civil, in speta mai intai exceptia legata de investirea instantei, respectiv exceptia prematuritatii actiunii pentru lipsa concilierii directe prealabile.
Asupra acestei exceptii, pronuntandu-se in mod prioritar, instanta constata si retine urmatoarele:
Potrivit art.109 alin.2 Cod proc.civila, "In cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, in conditiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata:"
In materie comerciala, potrivit art.7201 alin.1 Cod procedura civila, cuprins in Cap.XIV "Dispozitii privind solutionarea litigiilor in materie comerciala", "In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte".
In acest scop, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire.
Data convocarii la conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.2.
Rezultatul concilierii se va consemna intr-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii prevazute de alin.2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare in judecata.
Importanta concilierii directe si, implicit, obligativitatea acesteia decurg si din scopul acestei proceduri si anume in cererea de a solutiona pe cale amiabila litigiul si, totodata, de a preveni introducerea unor cereri intempestive, care sa puna in dificultate cealalta parte.
De aceea, procedura concilierii directe trebuie sa intruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute tocmai in scopul de a nu transforma aceasta procedura intr-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila incercare de solutionare amiabila a litigiului.
In speta aceste conditii nu sunt indeplinite.
Reclamanta nu doar ca nu a dovedit ca ar fi intreprins demersuri in vederea efectuarii procedurii aratate, dar s-a aparat aratand in notele scrise depuse la dosar ca efectuarea procedurii de conciliere prealabila prevazuta de art.7201 Cod procedura civila nu este o cerinta imperativa a legii, astfel ca nu poate fi sanctionata cu respingerea cererii ca fiind prematur formulata.
Instanta va respinge aceasta aparare, cu motivarea ca deciziile de practica judiciare ale instantei supreme invocate de reclamanta au avut in vedere imprejurari diferite de cele analizate in cauza de fata, anume faptul ca incercarile de conciliere dovedite de reclamantele din cauzele respective au avut loc in cadrul unor alte proceduri ori au fost indeplinite dupa data introducerii cererilor de chemare in judecata, imprejurari de natura sa conduca la o interpretare permisiva a textului de procedura invocat, ceea ce in speta nu se regaseste, caci reclamanta A. I. B. A.G nu a dovedit nici un fel de incercare de conciliere cu paratul C. A.
Sub acelasi aspect, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in repetate randuri aratand ca in ce priveste conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica, aceasta nu poate fi calificata ca o ingradire a accesului liber la justitie, in acceptiunea prohibita de normele constitutionale privind accesul liber la justitie, atata vreme cat partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare in judecata.
Avand in vedere cele mai sus aratate si temeiurile de drept invocate, instanta, pronuntandu-se cu precadere asupra exceptiei prematuritatii invocata de parat in aparare, legata de lipsa procedurii de conciliere directa prealabila, urmeaza sa o admita si, pe cale de consecinta, sa respinga cererea formulata de reclamanta, ca fiind prematur formulata.