Plangere impotriva solutiei procurorului Sentinta penala nr. 175 din data de 04.12.2008
pronunțată de Judecatoria Zimnicea

Titlu: plangere impotriva solutiei procurorului
Prin plangerea inregistrata sub nr. 1044.1/06.10.2008 la Judecatoria Zimnicea, petentul G.M. a solicitat desfiintarea rezolutiei din 24.03.2008 dispusa in dosarul nr. 1302/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea, apreciind ca solutia de neinceperea a urmaririi penale dispusa impotriva faptuitorului S.M. este nelegala.
In motivare, petentul arata ca fapta savarsita de catre numitul S.M. este de natura penala , nu de natura civila.
Analizand actele si lucrarile existente in dosarul de fata, instanta a retinut urmatoarele:
Din plangerile numitilor G.M si F.G. reiese ca organele de politie au fost sesizate de faptul ca numitul S.M. a cumparat de la acestia la data de 15.09.2007 un numar de sase si respectiv un cap bovine tineret pe care le-a sacrificat, rezultand greutatea totala de 1660 kg carne bovina la pretul de 6 lei/Kg, deci o valoare totala de 9960 lei, suma pe care cei 3 au convenit sa o achite, respectiv sa o primeasca peste 3 zile, adica pe 19.09.2007.
Numitul S.M. nu a achitat nimic din suma datorata, chiar i-a evitat ulterior pe vanzatori, iar in fata organelor de urmarire penala a declarat ca la randul lui a vandut carnea unui cetatean sirian care nu i-a platit marfa vanduta.
Pentru a se da rezolutia din 24.03.2008 in dosarul penal nr.1302/P/2007 mentinuta prin rezolutia din 16.06.2008 organul de urmarire penala a retinut ca intre parti exista un litigiu de natura civila pentru rezolvarea caruia partile vatamate se pot adresa instantei de judecata cu o actiune in pretentii. In aceste conditii nu s-a putut retine in sarcina numitului S.M. savarsirea infractiunilor de abuz de incredere prevazuta de art.213 C.penal sau de inselaciune prev.de art.215 alin.3 C.penal.
Analizand solutiile atacate de petent prin prisma motivelor invocate de acesta si a actelor premergatoare urmaririi penale efectuate in dosarul penal instanta a constatat ca rezolutia din data de 24.03.2008 a fost data cu nerespectarea dispozitiilor legale si in urma unei netemeinice aprecieri a materialului probatoriu administrat.
Instanta considera ca in mod netemeinic s-a apreciat de catre organul de urmarire penala ca intre S.M. si vanzatorii bovinelor a existat doar un raport juridic de drept civil, aflandu-ne in situatia unei raspunderi contractuale pentru neplata pretului bunurilor vandute deoarece solutia este infirmata de declaratiile vanzatorilor G.M si F.G. si de declaratiile martorilor F.E si S.I. din care reies indicii privind intentia cumparatorului de a induce in eroare vanzatorii bovinelor in sensul de a nu le achita pretul vanzarii.
Prin Decizia nr.48/04.06.2007 de admitere a recursului in intereul legii, ICCJ a dispus ca in cazul plangerii formulate impotriva rezolutiei , ordonantei si dispozitiei din rechizitoriu , prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale sau clasarea , instanta investita nu poate pronunta solutia prevazuta de art.278/1 alin.8 lit.c din Codul de procedura penala.
In concluzie, instanta a apreciat ca din probele administrate in cauza rezulta ca numitul S.M. a savarsit infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 215 al. 3 Cod penal, motiv pentru care, in baza art. 2781 lit. c Cod procedura penala a admis plangerea formulata de petentul G.M., impotriva rezolutiei din 24.03.2008 mentinuta de rezolutia din 16.06.2008 dispusa in dosarul nr.91/II/2/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Zimnicea, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale sub aspectul savarsirii de catre intimatul S.M. a infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 C.penal.
Organul de urmarire penala urmeaza sa suplimenteze probatoriul administrat prin audierea numitului Cornel din Alexandria,str. G.R. prin audierea altor persoane - in calitate de martori- ce reies din declaratiile existente la dosarul penal, in vederea stabilirii circumstantelor concrete de savarsire de catre invinuit a faptei de inselaciune. Faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate sunt actiunea de inducere in eroare cat si actiunea de mentinere in eroare avute loc cu ocazia incheierii si executarii contractului de vanzare-cumparare, prin intentia de a nu achita contravaloarea marfii cumparate de la petent, exprimata fata de martorii mentionati mai sus.
Vazand si disp. art. 192 alin. 3 C.proc.penala, cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.