Infractiune de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala-art. 87 al.1-O.U.G. nr. 195/2002 republicata - lipsa pericolului social al unei infractiuni - rejudecare Sentinta penala nr. 35 din data de 04.02.2008
pronunțată de Judecatoria Vaslui

Infractiune de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala-art. 87 al.1-O.U.G. nr. 195/2002 republicata - lipsa pericolului social al unei infractiuni - rejudecare - sent. pen. din data de 02.04.2008 Prin decizia penala a Curtii de Apel Iasi a fost admis recursul formulat de inculpatul S.A impotriva deciziei penale a Tribunalului Vaslui si a sentintei penale a Judecatoriei Vaslui, pe care le caseaza integral si trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Vaslui, precizandu-se in considerentele hotararii ca rejudecarea se va face in faza procesuala a dezbaterilor, cand se vor avea in vedere si dispozitiile care privesc legala sesizare a instantei, respectiv art. 264 Cod procedura penala, urmand a se aprecia asupra acestui motiv.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului S.A. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.87 al.1-O.U.G. 195/2002-republicata-conducerea unui autovehicul pe drumurile publice avand in sange o alcoolemie peste limita legala admisa.
S-a retinut in actul de sesizare a instantei ca, in seara zilei de 10.07.2006, in timp ce se deplasa pe D.N.24 din directia Vaslui-Barlad, inculpatul S A a fost oprit de un echipaj al Politiei Rutiere si a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 20,01, rezultand valoarea de 0,63 mg./l. alcool pur in aerul expirat. Pentru acest motiv, inculpatul a fost condus la Spitalul Judetean de Urgente Vaslui, unde i-au fost recoltate doua probe de sange, cu valorile de 1,15 g.‰ la prima proba (ora 20,40) si 0,95 g.‰ la proba a doua (ora 21,40), conform buletinului de analiza toxicologica aflat la dosar.
Inculpatul, audiat fiind, a recunoscut ca a consumat alcool, si anume bere, inainte de a se urca la volan, insa nu a mancat nimic.
La prima judecata pe fond a cauzei, inculpatul a depus acte in circumstantiere si a renuntat la audierea martorului din lucrari.
In recurs si cu ocazia rejudecarii prezentei cauze, inculpatul a solicitat proba cu calculul retroactiv al alcoolemiei, proba pe care instanta a respins-o ca nefiind utila, cu atat mai mult cu cat prezenta cauza se afla in rejudecare in urma casarii cu trimitere de catre Curtea de Apel Iasi.
Dupa cum rezulta din considerentele deciziei de casare a Curtii de Apel Iasi, prezenta cauza urma a fi rejudecata din faza dezbaterilor, urmand ca instanta de rejudecare sa se pronunte doar asupra aspectului privind verificarea rechizitoriului Parchetului de catre prim-procuror.
Potrivit dispozitiilor art.385 indice18 Cod procedura penala, instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, urmand a se pronunta doar in limitele in care hotararea a fost casata.
Raportat acestor considerente, precum si fata de urmatoarele motive, instanta a apreciat ca nu se impune efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, aceasta proba nefiind utila cauzei.
Astfel, prelevarea probelor biologice de sange s-a facut cu respectarea procedurii prevazute de Ordinul nr. 367/2006 al Ministerului Sanatatii. De asemenea, declaratiile inculpatului cu privire la ora consumului si cantitatea de alcool ingerata nu sunt constante.
Stabilirea in cursul urmaririi penale a valorii alcoolemiei s-a facut prin analizarea probelor de sange prelevate de la inculpat, prelevare care nu a fost contestata de acesta, valorile obtinute fiind valori certe si obiective, obtinute printr-o metoda stiintifica, care demonstreaza caracterul lor probant, astfel incat nu pot fi ignorate sau inlaturate in favoarea unei alcoolemii ipotetice stabilite doar pe baza declaratiei de consum a inculpatului si eventual a unui martor.
De altfel, nici la prima judecata pe fondul cauzei, inculpatul nu a contestat valorile alcoolemiei stabilite.
Un alt aspect, asupra caruia instanta a trebuit sa se pronunte in aceasta cauza, este acela invocat de inculpat in recurs, conform caruia rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre prim-procuror, fapt care ar atrage nulitatea absoluta a sesizarii instantei.
De altfel, aceasta problema a fost respinsa in cursul rejudecarii, prin incheiere, insa inculpatul, prin aparator, a inteles sa reitereze aceasta cerere, motiv pentru care instanta va prezenta din nou motivele respingerii cererii.
Instanta apreciaza ca lipsa mentiunii exprese a prim-procurorului in sensul "verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei" este o neregularitate care atrage nulitatea relativa a actului de sesizare si care poate fi inlaturata prin acordarea unui termen in acest scop, potrivit dispozitiilor art. 300 al. 2 Cod procedura penala.
Astfel, conform dispozitiilor legale (art. 264 al. 4 Cod procedura penala), activitatea de verificare a prim-procurorului se poate finaliza, fie prin identificarea unor carente de legalitate sau/si de temeinicie sau, dimpotriva, cu concluzia deplinei conformitati a rechizitoriului cu cerintele de temeinicie si legalitate.
Consecinta fireasca a primei ipoteze se va materializa,deci, prin infirmarea actului de trimitere in judecata, dosarul nemaifiind inaintat instantei, ci restituit procurorului.
A doua ipoteza are ca urmare logica inaintarea dosarului instantei, insotit de adresa de inaintare, sub semnatura celui care a facut verificarea.
Prin urmare, inaintarea dosarului insotit de adresa de inaintare este consubstantiala verificarii prealabile a temeiniciei si legalitatii, nefiind impusa nici o conditie de forma care sa indice o asemenea verificare.
Si, chiar daca s-ar aprecia ca ar trebui mentionat expres acest lucru, aceasta se poate face prin acordarea unui termen in acest scop si nu prin restituirea cauzei la Parchet. Aceasta motivatie este sustinuta si de formularea art. 264 al. 4 Cod procedura penala, care, in conditiile neinfirmarii rechizitoriului, precizeaza expres ca etapa urmatoare o constituie inaintarea dosarului la instanta competenta.
De altfel, in acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 9/18.02.2008, data in urma solutionarii recursului in interesul legii cu privire la acest aspect.
Situatia de fapt retinuta este deplin dovedita cu mijloacele de proba aflate la dosar, si anume: procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, buletin de analiza toxicologie-alcoolemie, declaratiile inculpatului, declaratiile martorilor, fisa de cazier judiciar a inculpatului.
Fapta inculpatuluiS.A, de a conduce autoturismul pe drumurile publice avand in sange o alcoolemie de 1,15 g.‰ la prima proba si, respectiv, 0,95 g.‰ la proba a doua, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 87 al. 1 din O.U.G. 195/2002 - republicata .
Nu se poate retine ca fapta comisa de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. Intr-adevar, inculpatul este cunoscut cu o buna conduita in societate, fara antecedente penale, alcoolemia nefiind foarte mare - 1,15 g.‰, respectiv 0,95 g.‰, insa, raportat orei la care acesta a condus, categoria de drum pe care acesta a condus - drum national, distanta mare care urma a fi parcursa, imprejurarile in care a fost comisa fapta - inculpatul consumand alcool in conditiile in care stia ca trebuie sa se intoarca cu masina acasa in aceeasi zi, instanta considera ca aspectele invocate de inculpat pot servi doar ca si circumstante in favoarea sa.
Alcoolemia constatata ca a fost avuta de inculpat este peste limita de 0,8 g.‰ prevazuta de lege, aceasta ducand la o stare virtual periculoasa prin ea insasi, motiv pentru care legiuitorul a si prevazut-o ca infractiune de pericol.
Chiar daca inculpatul nu prezenta semne clinice vizibile ale starii de ebrietate, alcoolemia constatata peste limita legala admisa este suficienta pentru ca fapta sa constituie infractiune si sa prezinte pericolul social prevazut de lege.
Retinand vinovatia inculpatului in ceea ce priveste savarsirea infractiunii mai sus mentionate, instanta il va condamna la o pedeapsa cu inchisoarea in limitele prevazute de textul incriminator.