SENTINTA CIVILA Nr. 407
Sedinta publica de la 09 Februarie 2009
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 21.01.2009 sub nr. 4793/327/2008, creditoarea _. a chemat-o in judecata pe debitoarea _, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, pe cale de ordonanta, sa dispuna emiterea unei ordonante de plata pentru suma de 5210,74 lei defalcata astfel: suma de 2396,37 lei reprezentand contravaloarea marfa livrata si neachitata, suma de 378 lei reprezentand contravaloare ambalaj, suma de 2396,37 lei reprezentand penalitati de intarziere, 40 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale, creditoarea a aratat, in esenta, ca la data de 13.12.2006 a incheiat cu debitoarea contractul de vanzare cumparare nr. 186 (anexa nr. 1), avand ca obiect comercializare produse.
Creditoarea a mai precizat ca in calitate de furnizor, a livrat debitoarei produse in baza facturilor fiscale nr. 39159/29.07.2008 si nr. 44829/15.08.2008.
In cea ce priveste suma de 378 lei, creditoarea arata ca a livrat debitoarei ambalaje in baza facturilor fiscale nr. 11378/26.04.2007, nr.6920311/16.03.2007, nr.6923172/29.03.2007 si nr.6775/12.04.2007.
Cu privire la suma de 2396,37 lei reprezentand penalitati de intarziere, creditoarea arata ca in art. 11 din contractul incheiat intre parti se prevede o clauza penala conform careia cumparatorul urmeaza sa plateasca penalitati in cuantum de 1% pe zi in caz de intarziere la plata.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 998, art. 1361 si urm. Cod civil, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei in conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.
In dovedirea actiunii, creditoarea a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri in cadrul careia a depus la dosarul cauzei, in copie, contractul de vanzare cumparare nr. 186 (f. 6), certificat de inregistrare (f. 7), facturii fiscale (f. 8-13), calcul penalitati de intarziere (f. 14).
Debitoarea, desi legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei si nu a depus intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, initial intre creditoare si debitoare s-au stabilit relatii comerciale avand ca obiect livrare produse, in conformitate cu clauzele contractului de vanzare cumparare nr. 186 din data de 13.12.2006 (f. 6).
Instanta retine ca acest contract si-a incetat efectele juridice la data de 30.04.2008, astfel cum rezulta din clauza nr. 8 a contractului in care se prevede faptul ca prezentul contract este valabil pana la data de 30.04.2008, prevederile acestuia aplicandu-se de la data semnarii sale.
Dupa data de 30.04.2008, creditoarea, in calitate de vanzator i-a livrat debitoarei in calitate de cumparator o serie de produse, pentru care a emis facturile fiscale seria nr. 39159/29.07.2008 si nr. 44829/15.08.2008.
De asemenea, creditoarea a livrat debitoarei ambalaje in baza facturilor fiscale nr. 11378/26.04.2007, nr.6920311/16.03.2007, nr.6923172/29.03.2007 si nr.6775/12.04.2007 in cuantum de 378 lei.
Instanta retine faptul ca dupa data de 30.04.2008 intre cele doua parti a intervenit un contract de vanzare cumparare consensual, acordul partilor materializandu-se sub forma comenzii, acceptata si executata de catre creditoare, care a emis facturile ce fac obiectul acestui litigiu.
Prin urmare, intre creditoarea si debitoarea desi nu s-a mai incheiat un contract in forma scrisa, s-au derulat relatii comerciale in baza carora au fost emise facturi fiscale ce din punct de vedere juridic reprezinta un contract in forma simplificata.
In drept, potrivit art. 2 din OUG 119/2007 procedura ordonantei de plata se aplica creantelor certe, lichide, exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale, nefiind incluse in sfera de aplicare a ordonantei creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si nici contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Potrivit art. 379 Cod procedura civila, creanta are un caracter cert atunci cand existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau/si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
In cauza dedusa judecatii, instanta constata caracterul cert al creantei in valoare totala de 2774,37 lei in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 3 Cod procedura civila, existenta sa rezultand din facturile fiscale nr.39159/29.07.2008, nr. 44829/15.08.2008 nr. 11378/26.04.2007, nr. 6920311/16.03.2007, nr. 6923172/29.03.2007 si nr. 6775/12.04.2007, precum si caracterul lichid, astfel cum este stabilit de art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, catimea creantei fiind determinata si rezultand din inscrisuri insusite de parti, respectiv facturile fiscale enumerate mai sus care potrivit art. 46 Cod comercial fac dovada si impotriva debitorului in masura in care sunt acceptate.
Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiunile comerciale se probeaza si cu facturi acceptate.
In cauza dedusa judecatii acceptarea este expresa, facandu-se prin depunerea semnaturii destinatarului pe factura.
Caracterul exigibil al creantei rezulta din faptul neplatii pretului de catre debitoare la scadenta stabilita in facturile fiscale.
Intrucat creanta solicitata de creditoare prin prezenta cerere este certa, lichida si exigibila, pentru suma de 2774,37 lei, reprezentand o obligatie de plata a unei sume de bani si este determinata potrivit facturilor acceptate de catre debitoare, avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse si constatand intrunite conditiile cerute de art. 2 din OUG 119/2007, instanta va admite actiunea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei, suma de 2396,37 lei, reprezentand contravaloarea marfa livrata si 378 lei reprezentand contravaloarea ambalajului lasat in custodie.
Cu privire la penalitatile conventionale de intarziere, instanta constata ca acestea au fost calculate avandu-se in vedere un cuantum procentual al penalitatilor de 1% pentru fiecare zi de intarziere conform contractului de vanzare cumparare nr. 186 din data de 13.12.2006.
Instanta apreciaza ca penalitatile solicitate pentru neefectuarea platii la scadenta pentru facturile fiscale nr. 39159/29.07.2008 si nr. 44829/15.08.2008 nu sunt intemeiate intrucat acestea au fost emise dupa data expirarii contractului nr. 186 din data de 13.12.2006, prevederile acestuia fiind inaplicabile.
Prin urmare, instanta respinge capatul de cerere privind penalitatile de intarziere ca fiind neintemeiat.
In baza art. 10 alin. 3 din O.U.G. 119/2001, constatand ca pretentiile creditoarei sunt justificate in scopul executarii obligatiei de plata, instanta va fixa un termen de plata de 20 de zile de la data comunicarii prezentei ordonante.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga debitoarea si la plata sumei de 39,3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru si timbru judiciar), pe temeiul culpei sale procesuale.