Penal - abuzul de incredere (art. 213 C.p.) Hotarare nr. 374 din data de 08.04.2010
pronunțată de Judecatoria Targu-Mures

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea prealabila, inregistrata la data de 27.06.2006, la Judecatoria Targu Mures, sub nr. vechi 6669/1220/2006 (nr. nou 656/320/2008), partea vatamata M H M J a sesizat instanta de judecata cu savarsirea impotriva sa, de catre inculpatul T S a infractiunii de abuz de incredere prevazute de art. 213 alin. 1 Cod penal.
In motivare, partea vatamata a aratat ca a mostenit de la o matusa un set de mobilier fabricat in anii 1930, imitatie Biedermeier, compus din 12 piese, mobilier pe care l-a dat inculpatului pentru a-l reconditiona, intrucat inculpatul se ocupa cu astfel de lucrari. S-a aratat ca mobilierul a fost predat la 02.09.2005, fiind platit si pretul convenit. Potrivit celor aratate in plangere, inculpatul trebuia sa expedieze mobila printr-un colaborator, dupa reconditionare, dar nu s-a intamplat acest lucru. Partea civila a convenit sa efectueze transportul in Germania cu o alta persoana si totodata, l-a imputernicit pe martorul PD sa tina legatura cu inculpatul si sa se ocupe de ridicarea mobilierului. Conform partii civile, in luna mai 2006 numitul PD a vazut mobilierul depozitat in imobilul inculpatului, situat in Targu Mures, pe , dar nu a reusit sa-l preia, desi a incercat acest lucru la inceputul lunii iunie 2006. In final, la 12 iunie 2006, martorul PD s-a prezentat la locul depozitarii mobilei, dar a fost anuntat de catre inculpat ca mobila a fost predata catre doua persoane, in ziua precedenta, ajutand chiar la incarcarea ei intr-un mijloc de transport cu prelata. Cu aceeasi ocazie, inculpatul a prezentat o scrisoare redactata in limba maghiara, pe care ar fi primit-o de la cele doua persoane care s-au prezentat, hartie in care i se preciza sa predea mobila, dar care nu era semnata si in care nu se indica numele persoanelor ce se prezinta.
Partea vatamata M H M J s-a constituit parte civila cu suma de 16.000 Euro in contradictoriu cu inculpatul, suma reprezentand contravaloarea mobilei instrainate de inculpat. La finalul procesului, partea civila si-a precizat pretentiile, reducandu-le la suma de 7.290 Euro, valoare despre care a sustinut ca reiese din concluziile celui de-al doilea raport de expertiza efectuat in cauza pentru pretuirea obiectelor.
In cauza s-a procedat la audierea inculpatului (f. 33-34), acesta explicand in esenta, cele intamplate. Cu aceasta ocazie, inculpatul a recunoscut ca a incheiat o conventie pentru reconditionarea unor corpuri de mobilier cu partea civila, iar in privinta predarii acestor corpuri de mobila dupa reconditionare, a aratat ca initial trebuia sa se ocupe el de transportul mobilei in Germania, dar nu a reusit acest lucru din cauza unor amanari repetate ale transportatorului. Ulterior, partea civila s-a angajat sa se ocupe de preluarea mobilei reconditionate si intr-adevar, s-a prezentat martorul PD, cu care inculpatul a tinut legatura. A precizat inculpatul, ca la un moment dat au venit doua persoane bine imbracate, care i-au prezentat un inscris redactat in limba maghiara, in care i se cerea sa le predea lor articolele de mobilier, inculpatul tragand concluzia ca acele persoane erau trimise de partea vatamata. Drept urmare, potrivit celor declarate, inculpatul le-a predat mobila, afland de la acestia ca va fi dusa la Cluj-Napoca pentru indeplinirea formalitatilor vamale. A mentionat inculpatul, ca hartia era scrisa la masina si nu avea nicio semnatura pe ea, dar chiar daca ar fi avut semnatura, el nu cunostea semnatura partii civile.
De asemenea, in cursul procesului s-a procedat la administrarea probei testimoniale, constand in audierea martorilor PD Vasile (f. 35-37), T Istvan (f. 38-39), Adorjani Jozsef (f. 48), Francu Adrian (f. 136-137) si Petho Arpad (f. 162). Acesti martori au detaliat relatia juridica intervenita intre inculpat si partea civila, fiind de regula, apropiati ai celor doi ori colaboratori direct implicati in raportul juridic ocazionat de reconditionarea obiectelor de mobilier, de predarea acestora catre inculpat si de preluarea lor de la locul unde erau depozitate si pastrate.
Totodata, s-a procedat la realizarea unei confruntari intre inculpat si martorul PD Vasile (f. 123-125).
Tot in vederea realizarii unei probatiuni complete in cauza, s-a procedat la administrarea probei cu expertiza, avand ca obiectiv principal evaluarea mobilierului ce i-a fost predat inculpatului, atat inainte de reconditionare, cat si dupa aceasta operatiune. S-au administrat in acest sens doua expertize, rapoartele si completarile la aceste rapoarte gasindu-se la filele 66-71, 167-176, 197 din dosarul de fond.
In fine, s-a administrat proba cu inscrisuri, depunandu-se la dosar fotografii ale obiectelor de mobilier, schite ale acestora, precum si inscrisul pe care inculpatul a sustinut ca l-a primit de la cei care s-au prezentat pentru ridicarea obiectelor de mobilier, atat in limba maghiara, cat si in limba romana, in traducere legalizata.
Analizand coroborat actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre inculpatul T S si partea vatamata M H M J s-a incheiat un contract in temeiul caruia inculpatul s-a angajat sa reconditioneze o garnitura de mobila fabricata in anii 1930, imitatie Biedermeier, compusa din 12 piese, pe care partea vatamata o detinea in proprietate cu titlu de mostenire, dobandita de la matusa sa. Mobilierul a fost predat in luna septembrie 2005, ocazie cu care s-a platit si pretul convenit. De altfel, costul reconditionarii a fost achitat in intregime de partea vatamata, fapt care nu a fost negat nici de catre inculpat.
Initial, inculpatul era acela care trebuia sa se ocupe de transportarea corpurilor de mobilier in Germania, dupa reconditionare, dar nu a reusit acest lucru din cauza unor amanari repetate ale transportatorului. Ulterior, partea civila s-a angajat sa se ocupe de preluarea mobilei reconditionate si intr-adevar, s-a prezentat martorul PD, cu care inculpatul a tinut legatura. Martorul PD era cel care practic, o reprezenta pe partea vatamata in relatiile cu inculpatul si a discutat cu acesta din urma despre preluarea pieselor de mobilier. La sfarsitul lunii mai - inceputul lunii iunie 2006 martorul PD a incercat chiar de mai multe ori sa ridice articolele de mobilier de la inculpatul T S, din locul in care erau depozitate, dar nu a reusit din mai multe motive legate de lipsa accesului in cladire, lipsa de timp a inculpatului pentru a ajuta la incarcarea lor. Cu toate acestea, martorul PD nu s-a prezentat niciodata cu un mijloc de transport pentru ridicarea mobilei, ci s-a limitat la a discuta cu inculpatul despre posibilitatea preluarii acestor obiecte.
In cele din urma, la data de 12 iunie 2006, martorul PD s-a prezentat la locul depozitarii mobilei, dar a fost anuntat de catre inculpat ca mobila a fost predata catre doua persoane, in ziua precedenta, ajutand chiar la incarcarea ei intr-un mijloc de transport cu prelata. Cu aceeasi ocazie, inculpatul a prezentat o scrisoare redactata in limba maghiara, pe care ar fi primit-o de la cele doua persoane care s-au prezentat, hartie in care i se preciza sa predea mobila, dar care nu era semnata si in care nu se indica numele persoanelor ce se prezinta. In aparenta, aceasta scrisoare provenea de la partea vatamata, dar dupa cum se poate deduce din desfasurarea prezentei cauze, partea vatamata nu a redactat niciodata un asemenea inscris.
Inculpatul a predat mobilierul acestor persoane necunoscute, fara a le chestiona identitatea si fara a-si pune intrebari cu privire la persoana care le-a trimis. Inculpatul a avut reprezentarea faptului ca persoanele cu pricina sunt trimise de catre partea vatamata si in virtutea acestei credinte, le-a predat obiectele reconditionate.
Din punct de vedere juridic se impune examinarea prezentei cauze din perspectiva intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, prevazute de art. 213 alin. 1 Cod penal. Potrivit textului de lege incriminator, insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda. Varianta pe care partea vatamata o pretinde a fi aplicabila in speta este aceea a dispunerii pe nedrept de bunul pe care inculpatul l-a detinut in vederea reconditionarii.
Analizand situatia de fapt mai sus descrisa in raport de dispozitia legala citata, constatam ca sunt indeplinite elementele laturii obiective ale acestei infractiuni.
Astfel, avem elementul material, constand in aceea ca inculpatul T S era detinatorul obiectelor de mobilier ale partii civile, obiecte pe care le detinea in temeiul unui raport juridic incheiat intre parti si prin care inculpatul se indatora sa reconditioneze articolele cu pricina si sa le transporte in Germania, punandu-le la dispozitia partii vatamate, care in schimbul acestor servicii se angaja sa plateasca pretul. Ulterior, raportul juridic dintre parti a suferit o modificare, in sensul ca partea vatamata s-a obligat ea sa asigure preluarea obiectelor de mobilier de la domiciliul inculpatului si sa le transporte la ea acasa, in Germania. Prin urmare, inculpatul ramanea prestator al serviciului de reconditionare a obiectelor de mobilier si totodata, devenea depozitar al acestor obiecte, pana la preluarea lor de catre proprietar (partea vatamata). In aceste imprejurari insa, inculpatul a dispus de aceste bunuri, predandu-le unor persoane necunoscute, care au pretins a fi trimise de catre partea vatamata si care i-au inmanat o scrisoare redactata in limba maghiara ce parea a fi expediata de partea vatamata, dar care nu continea nicio semnatura. Intrucat aceste calitati folosite de persoanele cu pricina erau false, in sensul ca nu erau trimise de catre partea vatamata, rezulta ca dispunerea de acele bunuri s-a facut pe nedrept. Cu alte cuvinte, pentru a califica dispunerea de aceste bunuri ca fiind pe nedrept, avem in vedere ca inculpatul trebuia sa predea bunurile respective numai unor imputerniciti ai partii vatamate (ceea ce nu s-a intamplat in speta).
Desigur ca in cauza avem si rezultatul socialmente periculos, ca o componenta a laturii obiective a infractiunii, rezultat constand in scoaterea bunurilor din patrimoniul partii vatamate. Totodata, suntem si in prezenta raportului de cauzalitate intre fapta si rezultatul socialmente periculos, intrucat este evident ca scoaterea bunurilor din patrimoniul partii vatamate s-a facut ca urmare a predarii lor de catre inculpat acelor persoane necunoscute.
Pe de alta parte insa, pentru a fi in prezenta unei infractiuni, trebuie sa fie intrunite si cerintele laturii subiective. Altfel spus, fapta trebuie sa fie savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege. In cazul infractiunii de abuz de incredere, aceasta forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta. In aceasta privinta, a formei de vinovatie a intentiei, apreciem ca probele sunt deficitare si nu pot sa justifice pe deplin retinerea acestei infractiuni in sarcina inculpatului. Este indiscutabil faptul ca inculpatul a predat articolele de mobilier apartinandu-i partii vatamate unor persoane necunoscute, dar nu putem ignora faptul ca aceste persoane s-au prezentat ca si cum ar fi fost trimise de partea vatamata, au venit intr-o perioada in care inculpatul discuta intens cu martorul PD despre predarea obiectelor si mai mult decat atat, i-au inmanat inculpatului o scrisoare care in aparenta provenea de la partea vatamata. Desi scrisoarea nu era semnata, ea continea o serie de informatii care puteau sa-l faca pe inculpat sa creada ca nu este vorba despre o inselatorie. Este vorba despre adresa partii vatamate si numerele sale de telefon. De asemenea, limbajul folosit era unul familiar, ca si cum persoana respectiva era pe deplin cunoscatoare a problemei si a relatiei juridice desfasurate intre parti. In aceste imprejurari, consideram ca nu este nerezonabil ca inculpatul sa-si fi creat impresia ca intr-adevar, acele persoane sunt trimise de partea vatamata.
In alta ordine de idei insa, toate aceste date nu sunt de natura sa inlature orice forma de vinovatie din partea inculpatului, dar in acelasi timp, ele nu sustin nici macar existenta unei intentii indirecte in savarsirea faptei. Desigur ca ii este imputabila o anumita lipsa de diligenta, pe care ar fi trebuit sa o aiba in mod necesar in calitatea sa de depozitar al obiectelor de mobilier, lipsa de diligenta care s-a manifestat prin nelegitimarea acelor persoane si prin faptul ca nu s-a asigurat cu certitudine de realitatea informatiilor cuprinse in scrisoare, prin contactarea partii vatamate. Dar aceasta lipsa de diligenta plaseaza fapta inculpatului pe terenul culpei, nicidecum pe cel al intentiei. Fata de datele concrete pe care le avea la dispozitie si fata de bogata sa experienta de viata, consideram ca inculpatul trebuia si putea sa isi dea seama despre neregularitatile predarii acelor obiecte de mobilier si totodata, trebuia si putea sa o contacteze pe partea vatamata ori pe martorul PD pentru a verifica veridicitatea informatiilor aratate de persoanele care s-au prezentat in fata sa.
Pornind de la aceste considerente, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala instanta il va achita pe inculpatul T S [fiul lui Salamon-Iacob si Elisabeta, nascut la data de 18.08.1940 in com. Lunca de Jos, jud. Harghita, domiciliat in mun. Targu Mures, b-dul 1 Decembrie 1918, nr. 194, ap. 17, jud. Mures, CNP 1400818264397] pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 alin. 1 Cod penal, cercetata la plangerea prealabila a partii vatamate M H M J. Retinem in aceasta privinta, ca faptei ce i se imputa inculpatului ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii. In cazul concret este vorba despre forma de vinovatie ceruta de lege - aceea a intentiei - de vreme ce, dupa cum s-a aratat mai sus, in sarcina inculpatului se poate retine numai o culpa, fie ea simpla sau cu prevedere.
In ceea ce priveste latura civila a procesului penal, instanta constata ca initial partea vatamata M H M J s-a constituit parte civila cu suma de 16.000 Euro in contradictoriu cu inculpatul, suma reprezentand contravaloarea mobilei instrainate de inculpat. La finalul procesului, partea civila si-a precizat pretentiile, reducandu-le la suma de 7.290 Euro, valoare despre care a sustinut ca reiese din concluziile celui de-al doilea raport de expertiza efectuat in cauza pentru pretuirea obiectelor.
Pentru a fi justificata angajarea raspunderii civile a inculpatului trebuie sa fie intrunite toate cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale, conditii care se desprind din dispozitiile art. 998-999 Cod civil. Este vorba despre existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si existenta vinovatiei faptuitorului.
In ceea ce priveste primele trei conditii (conditii obiective), notam ca ele sunt indeplinite, de vreme ce sunt concordante cu cerintele laturii obiective a infractiunii pentru care a fost judecat inculpatul. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un prejudiciu, care consta in valoarea obiectelor de mobilier reconditionate. Avem in vedere valoarea obiectelor de mobilier dupa reconditionare, intrucat aceasta era starea bunurilor la momentul scoaterii lor din patrimoniul partii vatamate si mai mult decat atat, pretul reconditionarii a fost achitat de catre beneficiarul serviciului, fapt recunoscut si de catre inculpat.
In ceea ce priveste valoarea in concret a obiectelor de mobilier, retinem ca in cauza au fost efectuate doua expertize avand ca obiectiv principal evaluarea mobilierului ce i-a fost predat inculpatului de catre partea vatamata, atat inainte de reconditionare, cat si dupa aceasta operatiune, rapoartele si completarile la aceste rapoarte gasindu-se la filele 66-71, 167-176, 197 din dosarul de fond. Concluziile acestor expertize au fost oarecum similare, valorile stabilite de ambii experti fiind apropiate, dar pentru a nu prejudicia drepturile si interesele inculpatului, precum si pentru a face o deplina aplicare a principiului in dubio pro reo, instanta va avea in vedere valorile mai mici, stabilite in cel de-al doilea raport de expertiza. Examinand acest document, impreuna cu raspunsul la obiectiuni furnizat de expert, concluzionam ca valoarea totala a prejudiciului (valoarea totala a obiectelor de mobilier dupa reconditionare) se ridica la suma de 7.290 Euro.
In ceea ce priveste celelalte doua conditii obiective ale raspunderii civile delictuale - fapta si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu - notam ca si acestea sunt indeplinite, pentru aceleasi ratiuni pentru care am concluzionat ca sunt intrunite elementele laturii obiective ale infractiunii de abuz de incredere.
In fine, ultima cerinta pe care trebuie sa o examinam este vinovatia faptuitorului, iar aici identificam principala deosebire dintre raspunderea civila si raspunderea penala. Dupa cum am aratat, fapta ii este imputabila inculpatului cu forma de vinovatie a culpei, dar daca pe taramul dreptului penal infractiunea de abuz de incredere reclama vinovatia in forma intentiei, pe taram civil fapta inculpatului este sanctionata indiferent care este forma de vinovatie cu care este savarsita. Drept urmare, retinem imputabilitatea civila a faptei in sarcina inculpatului si ca atare, cea de-a patra conditie a raspunderii civile delictuale este si ea indeplinita, urmand a atrage obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat partii vatamate.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 346 alin. 1 si 2 C. pr. pen. raportat la art. 14, C. pr. pen., cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., instanta va admite actiunea civila formulata de partea civila M H M J [domiciliat in 86153 Augsburg, Oberburgermeister Dreifuss str., nr. 7, Germania, cu domiciliul procesual ales in mun. Targu Mures, str. Borsos Tamas, nr. 8, ap. 2, Jud. Mures] si pe cale de consecinta, il va obliga pe inculpatul T S la plata catre partea civila M H M J a sumei de 7.290 Euro, reprezentand contravaloarea mobilierului pe care inculpatul nu l-a mai restituit partii civile.
In ceea ce priveste cheltuielile judiciare avansate de stat pentru solutionarea acestui proces, ele vor fi cuantificate la suma de 500 lei, iar in temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. c Cod procedura penala vor fi plasate de asemenea, in sarcina inculpatului.
In fine, potrivit art. 193 alin. 1 Cod procedura penala instanta va obliga inculpatul la plata catre partea civila M H M J a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de expert. Aceasta dispozitie este rezultatul faptului ca partea vatamata, prin aparator, si-a manifestat dorinta de a recupera aceste cheltuieli, iar inculpatul a pierdut procesul in privinta laturii civile si a cazut in pretentii. Intrucat onorariul pentru realizarea primei expertize dispuse in cauza a fost initial suportat de catre partea vatamata, in final el trebuie sa cada in sarcina celui care a pierdut, potrivit dispozitiilor indicate mai sus si potrivit art. 274 Cod procedura civila, iar aceasta persoana este inculpatul. Nu au existat alte dovezi depuse la dosar de partea vatamata, din care sa rezulte efectuarea unor cheltuieli suplimentare.