Minor. Plasament in regim de urgenta. Lipsa consimtamantului persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului. Interesul superior al minorului. Cenzurarea masurii.
Legea nr. 272/2004 : art. 64,66.
Pentru a ocroti copilul abuzat sau neglijat, plasamentului in regim de urgenta se poate dispune fara a exista consimtamantul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv, dar cu obligatia directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de a sesiza instanta judecatoreasca in termenul prevazut de lege care va proceda potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr. 106/15 decembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 1413/2008 pronuntata de Tribunalul Alba - Sectia civila in Dosar nr. 5502/107/2008 s-a admis actiunea formulata de petenta DGASPC Alba in contradictoriu cu intimatii A.M., Coordonatorul Centrului de Primire in Regim de Urgenta "P." si Presedintele Consiliului Judetean si s-a inlocuit plasamentul in regim de urgenta stabilit prin dispozitia nr. 259/30.09.2008 a Directorului General al DGASPC Alba, pentru minorii A.I.M. si A.M.,fii lui A.M. si A.I. (decedata) cu masura plasamentului la Servicii Comunitare pentru Protectia Copilului Blaj, Centrul de Plasament Blaj.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, ca cei doi minori A.I.M. si A.M. locuiesc impreuna cu tatal lor, intimatul A.M., mama fiind decedata, ca probele dosarului releva existenta unui climat tensionat si violent in care traiesc minorii, tatal consuma frecvent alcool si pe acest fond este violent, ca familia extinsa - bunica si unchiul matern nu doresc sa se ocupe de cresterea si educarea minorilor, context in care s-a apreciat ca interesul superior al copiilor reclama instituirea unei masuri de protectie speciala, respectiv, masura plasamentului, astfel cum s-a solicitat in mod legal si temeinic prin cererea de chemare in judecata formulata de D.G.A.S.P.C. Alba suspusa prezentei judecati.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs in termen, motivat intimatul A.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine, in esenta, printre altele ca hotararea atacata incalca principiul interesului superior al copilului, raportat la declaratiile celor doi minori care au aratat ca doresc sa se intoarca acasa, in acest sens fiind si declaratia tatalui minorilor, intimatul recurent, ca instanta de fond nu a respectat principiul rolului activ al judecatorului prin aceea ca nu a administrat probe in vederea stabilirii adevarului in cauza si ca masura plasamentului in regim de urgenta a fost luata abuziv, neexistand acordul tatalui, fiind incalcate dispozitiile art. 65 din Legea nr. 272/2004.
In drept, s-a invocat, printre altele, cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr. 106/2008 pronuntata la data de 15 decembrie 2008 de Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie s-a respins ca nefondat recursul declarat de paratul intimat A.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta, urmatoarele:
Examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivului de recurs invocat de catre recurentul intimat - art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, instanta de recurs apreciaza ca hotararea pronuntata nu este lipsita de temei legal si nici nu a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
In concret, din interpretarea dispozitiilor art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului (denumita in continuare Legea nr.272/2004) si art.24 din acelasi act normativ, se retine ca ceea ce urmeaza a lua in considerare la inlocuirea masurii de protectie a plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului este interesul superior al copilului. Imprejurarea ca minorul in varsta de peste 10 ani a declarat ca doreste reintegrarea in familia naturala, nu pot fi considerata a fi determinanta, atata timp cat se dovedeste ca mentinerea masurii de protectie speciala a plasamentului este in interesul superior al copilului.
Interesul superior al copilului, poate fi dedus in lipsa unor criterii legale exprese, din mentinerea copilului in afara mediului familial, mediu care i-ar putea primejdui cresterea si educarea.
Potrivit art. 64 alin. 1) coroborat cu art.65 din Legea nr. 272/2004 masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv.
In art. 66 alin. 1) din Legea nr. 272/2004 se prevede ca "In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura."
Din economia acestor dispozitii legale, rezulta ca, plasamentul unui minor in regim de urgenta este o masura speciala de protectie, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau abandonat in unitatile sanitare. Pentru a ocroti copilul aflat in asemenea situatii, masura poate fi dispusa si de directorul DGASPC, urmand ca ea sa fie cenzurata de instanta de judecata in termen de 48 ore de la luarea ei.
Mergand pe aceeasi interpretare rezulta ca masura plasamentului in regim de urgenta se poate dispune fara a exista consimtamantul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv, dar cu obligatia directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului ( denumita in continuare DGASPC) de a sesiza instanta judecatoreasca in termenul prevazut de lege care va proceda potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 272/2004.
In raport de aceste considerente, sustinerile recurentului ca masura plasamentului in regim de urgenta a fost luata abuziv de catre directorul DGASPC in lipsa consimtamantului tatalui minorilor nu sunt fondate, fiind indeplinite exigentele art. 64 si 65 din lege.
Este adevarat ca parintii sunt responsabili fata de evolutia si dezvoltarea copilului si ca fiecare copil ar trebui sa fie crescut de parintii sai naturali insa atunci cand se constata ca separarea copilului de parinti este necesara in interesul superior al copilului, instanta de judecata va decide scoaterea copilului din familie impotriva vointei parintilor si instituirea unei masuri de protectie, asa cum este cazul in speta.
In concret, probele dosarului releva ca recurentul, tatal celor doi minori, desi prezinta conditii materiale pentru cresterea si educarea celor doi minori, nu prezinta garantii morale privitoare la asumarea responsabilitatii educarii, cresterii si ingrijirii lor in conditii normale de trai. Exista, cel putin pana in acest moment, riscul ca prin reintegrarea minorilor in familie sa le fie primejduita cresterea si educarea.
Este de necontestat, ca in familia naturala climatul existent este unul conflictual, generat de excesele de furie ale tatalui si de consumul de alcool al acestuia, de rigiditatea in comunicare dintre tata si cei doi copii si de abuzul fizic si emotional la care sunt supusi minorii din partea tatalui.
Este adevarat, ca audiati de catre instanta de fond minorii au opinat in sensul de a fi reintegrati in familia naturala, insa Curtea apreciaza ca raportat la varsta copiilor, la probatoriul administrat cauzei, opiniile celor doi copii nu pot fi considerate determinante atata timp cat s-a dovedit ca intoarcerea lor in mediu familial le-ar putea primejdui sanatatea, cresterea si educarea, si le-ar produce traume psihice datorate comportamentului tatalui.
Nu este de neglijat a se preciza ca, cresterea si educarea copilului in mediul familial este un deziderat suprem al legii, insa in cauza de fata cel putin pentru moment si tinand seama si de principiul interesului superior al copilului se impune inlocuirea masurii plasamentului in regim de urgenta pentru cei doi minori cu masura plasamentului.
Sustinerile recurentului, in sensul ca instanta, in temeiul art. 129 Cod procedura civila in virtutea rolului activ trebuia sa dispuna din oficiu administrarea de probe sunt nefondate.
Rolul activ la judecatorului in a starui prin toate mijloacele la stabilirea situatiei de fapt, este limitat de principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil. Ori, in contextul in care intimatul in fata instantei de fond nu a contestat inscrisurile depuse la dosar si nu a solicitat administrarea de probe, gresit invoca obligatia instantei de a administra din oficiu alte probe.
Fata de aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul intimatului A.M.