Dosar nr.25207/318/2010 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
SENTINTA CIVILA NR.2591
SEDINTA PUBLICA DIN 18.03.2011
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: ANGELA ELENA GAVANESCU
GREFIER: CLAUDIA HIRCEANU
Pe rol se afla pronuntarea asupra actiunii civile avand ca obiect stabilire pensie de intretinere formulata de reclamantul parat reconventional MCM impotriva paratului reclamant reconventional MM si a cererii reconventionale formulate de paratul reclamant reconventional MM impotriva reclamantului parat reconventional MCM ca obiect pretentii.
Procedura legal indeplinita din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 10.03.2011, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de astazi, 18.03.2011, cand a hotarat urmatoarele: JUDECATA
Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 12.11.2010 sub nr.25207/318/2010 reclamantul parat reconventional MCM a chemat in judecata pe paratul reclamant reconventional MM solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta acesta sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in raport de veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii actiunii si pana la terminarea studiilor.
In motivarea actiunii, a aratat ca prin sentinta civila nr.6145/2008 a Judecatoriei TG-Jiu paratul reclamant reconventional, care ii este tata, a fost obligat sa-i plateasca pensie de intretinere, pana la majoratul sau, pensie care a fost majorata prin sentinta civila nr.8391/15.06.2001 a Judecatoriei Tg-Jiu.
A sustinut ca desi a implinit varsta de 18 ani, in prezent este student la Universitatea de Vest T- Facultatea de Litere- specializarea engleza/romana, unde urmeaza cursuri de invatamant de zi, nu realizeaza nici un fel de venituri, iar sumele de bani cu care il ajuta mama sa, MM, ii sunt insuficiente avand in vedere cheltuielile pe care trebuie sa le faca cu pregatirea sa profesionala.
A mentionat ca paratul reclamant reconventional mai are un minor in intretinere.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.86, 94 si 107 din Codul familiei.
In dovedirea actiunii, a depus la dosar adeverinta de student, sentinta civila nr.6145/11.09.2008 a Judecatoriei Tg-Jiu, certificat de nastere, carte de identitate.
Paratul reclamant reconventional a formulat intampinare, solicitand in principal respingerea ca inadmisibila a actiunii, iar in subsidiar ca nefondata.
In aparare a sustinut in esenta ca actiunea reclamantului parat reconventional este inadmisibila intrucat fata de prevederile art.86 si 94 din Codul familiei obligatia de intretinere pe care a avut-o fata de acesta a incetat la data ajungerii sale la majorat, 15.08.2009, iar o eventuala prelungire a acesteia s-ar putea justifica doar in cazul in care reclamantul ar fi in incapacitate de a realiza un castig din munca. A sustinut ca reclamantul trebuie sa faca dovada clara ca se gaseste intr-o incapacitate de munca, astfel nefiind capabil sa realizeze un venit prin care sa contribuie personal la cheltuielile ce ii sunt necesare si aflandu-se in starea de nevoie la care se refera legea. Or, reclamantul nu a facut o astfel de dovada, sustinerile sale ca este student nefiind suficiente pentru a proba o astfel de incapacitate, motivul pentru care legea conditioneaza in privinta majorului dreptul de a obtine intretinerea de indeplinirea conditiei existentei unei nevoi, determinata de neputinta de a munci, fiind justificata de necesitatea de a inlatura posibilitatea unei persoane apte de munca de a duce o existenta speculativa. A apreciat ca reclamantul are posibilitatea de a se incadra in munca, intrucat este major si poate recurge la aceasta solutie.
Paratul reclamant reconventional a sustinut ca cererea este inadmisibila si in raport de prevederile art.107 din Codul familiei, la redactarea carora legiuitorul a avut in vedere doar copilul minor, ceea ce nu este cazul in speta, reclamantul implinind varsta majoratului, acest lucru atragand neaplicabilitatea dispozitiilor invocate.
In plus, a aratat ca obligatia de intretinere poate fi stabilita de catre instanta doar in cazul in care partile nu se inteleg asupra unui aspect al acesteia, or el a continuat sa plateasca reclamantului in mod benevol o suma de bani (500 lei lunar) pe cardul acestuia incepand din luna iunie 2010 si pana in prezent, suma convenita de ambele parti. Aceasta situatie fiind o conventie intervenita intre parti, in baza principiului libertatii de vointa consacrat de art.969 Cod civil, astfel ca nu este necesara o interventie a instantei de judecata, lipsind elementul neintelegerii necesar pentru imixtiunea instantei de judecata.
A sustinut ca actiunea este inadmisibila si fata de solicitarea reclamantului de a se calcula pensia de intretinere in raport de veniturile pe care le realizeaza paratul, or la calculul pensiei de intretinere nu se poate lua in considerare decat media salariului net pe perioada specificata.
A aratat ca mai are un minor in intretinere, MV, iar prin stabilirea unei noi sume de plata cu titlu de pensie de intretinere s-ar afla in imposibilitatea de a-si asigura mijloacele de trai pentru el si pentru minorul pe care il are in intretinere, fiind de acord sa plateasca in continuare benevol suma de 500 lei reclamantului.
Avand in vedere statutul reclamantului, acela de copil rezultat din casatoria paratului cu numita MM, raportat la prevederile art.86 din Codul familiei, a invocat faptul ca este si de datoria mamei sa ajute la sprijinul moral si material al reclamantului.
In drept, a invocat prevederile art.2, art.86, art.94, art.107 din Codul familiei, art.969 si urmatoarele din Codul civil.
Instanta din oficiu a dispus emiterea unei adrese la angajatorul paratului reclamant reconventional, Agentia Nationala de Administrare Fiscala-DGFP D, cu adresa nr.70444/15.12.2010 fiind comunicate veniturile realizate de acesta pe ultimele 6 luni de activitate (fila 9).
La termenul de judecata din 10.02.2011 paratul reclamant reconventional MM a formulat cerere reconventionala, solicitand obligarea reclamantului parat reconventional la plata sumelor de 7760 lei si 4100 lei cu titlu de plata nedatorata, efectuata de reclamantul reconventional in perioada 15.08.2009-30.03.2010 si 19.04.2010-06.11.2010, precum si compensarea pe cale judecatoreasca a acestor sume de bani reprezentand plata nedatorata pe intervalele de timp mentionate cu creanta ce urmeaza a fi determinata prin actiunea principala, pana la concurenta celei mai mici dintre aceste sume.
In motivarea cererii reconventionale a aratat ca prin sentinta civila nr.6145 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr.8685/318/2008 s-a dispus majorarea pensiei de intretinere la suma de 970 lei lunar pentru reclamantul parat reconventional incepand cu data de 20.06.2008 si pana la majoratul acestuia.
A sustinut ca desi in titlul executoriu exista prevedere expresa ca plata sa se faca pana la majoratul reclamantului parat reconventional, DGFP D. a retinut si a virat catre acesta in perioada 15.08.2009-31.03.2010 suma de 970 lei lunar, asa cum rezulta din adresa nr.6065/31.01.2011 (anexa 2) si fisa de cont nr.427.1.03.5 (anexa 3), rezultand in total suma de 7760 lei.
In raport de aceasta imprejurare, a solicitat sa se constate ca pe acest interval de timp exista o plata nedatorata in cuantum de 7760 lei in conditiile in care pentru aceasta perioada titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr.6145/11.09.2008 si ordonanta de poprire emisa in 11.09.2008 isi incetasera efectele juridice.
A apreciat ca sunt intrunite conditiile platii nedatorate, prestatia fiind facuta cu titlu de plata a unei sume de bani, datoria in vederea careia s-a facut plata nu exista din punct de vedere juridic in raporturile dintre DGFP D in calitate de solvens si reclamant, avand in vedere ca titlul executoriu sentinta civila nr.6145/11.09.2008 isi incetase efectele juridice de drept la data de 15.08.2009, iar plata a fost efectuata din eroare.
De asemenea, a precizat ca pentru intervalul de timp cuprins intre 01.04.2010-06.11.2010 a platit reclamantului parat reconventional in total suma de 4100 lei.
In ceea ce priveste compensatia judecatoreasca, ca mod de stingere a obligatiilor, a solicitat sa se constate ca sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile art.1144 Cod civil, respectiv reciprocitatea obligatiilor, creantele au ca obiect bunuri fungibile, sunt certe, sunt exigibile.
In drept, cererea reconventionala a fost intemeiata pe dispozitiile art.119 Cod procedura civila, art.1092 si art.1144 Cod civil.
In dovedirea cererii reconventionale, a depus la dosar in copie ordonanta de infiintare poprire emisa de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr.8785/318/2008, adresa DGFP D, fisa cont, extras de cont pe perioada 01.01.2010-25.01.2011, certificat de nastere minor MDV
Reclamantul parat reconventional MCM a formulat intampinare la cererea reconventionala, aratand ca suma de 7760 lei a primit-o in perioada cat inca era elev la liceu, suma de 4100 lei a primit-o in conditiile in care s-a inteles cu paratul reclamant reconventional sa-i trimita lunar 500 lei incepand din aprilie 2010, suma primita lunar pana in luna noiembrie 2010.
La termenul de judecata din 24.02.2011 a precizat ca nu este de acord ca suma de 7760 lei sa se compenseze cu ceea ce va primi cu titlu de pensie de intretinere pentru viitor.
Fata de materialul probator administrat in cauza, instanta retine in ceea ce priveste actiunea principala, avand ca obiect stabilire pensie de intretinere, analizata atat sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii invocata prin intampinare, cat si sub aspectul fondului cererii, urmatoarele:
Reclamantul parat reconventional MCM, nascut la data de 15.08.1991, este fiul paratului reclamant reconventional MM, asa cum rezulta din certificatul de nastere seria NT nr.229524/1996 aflat la fila 6 in dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr.6145/11.09.2008 tatal parat a fost obligat la plata unei pensii de intretinere majorate in cuantum de 970 lei in favoarea reclamantului parat reconventional, pana la majoratul acestuia.
Ulterior acestei date, respectiv 15.08.2009, obligatia de plata a sumei de bani mentionate cu titlu de pensie de intretinere ce incumba tatalui parat a incetat de drept, insa pana la data introducerii actiunii de fata in perioada aprilie 2010-noiembrie 2010 partile au convenit, potrivit sustinerilor paratului reclamant reconventional din intampinare si reclamantului parat reconventional din intampinarea la cererea reconventionala, ca obligatia de intretinere sa fie executata de tata chiar si dupa implinirea varstei de 18 ani de catre reclamant, prin plata lunara a sumei de 500 lei.
Intrucat la data de 12.11.2010 reclamantul MCM a introdus prezenta actiune, instanta prezuma ca intre cele doua parti au intervenit neintelegeri cu privire la modalitatea de executare a obligatiei de intretinere, fiind apreciata neintemeiata astfel sustinerea paratului reclamant reconventional in sensul ca si dupa data de 12.11.2010 intelegerea partilor ar continua sa-si produca efectele, ingradind astfel dreptul copilului de a se adresa instantei de judecata pentru a obtine o recunoastere a drepturilor sale decurgand din aceasta calitate.
Mai mult, paratul reclamant reconventional nu a probat in cauza eventuala intelegere a partilor cu privire la perioada de timp eventual convenita pe care sa-si execute obligatia de intretinere prin plata sumei de 500 lei lunar, in atare situatie instanta prezumand ca sub acest aspect nu a existat o conventie a partilor.
Cu privire la apararea tatalui, dedusa de instanta sintetizand sustinerile acestuia din intampinare, in sensul ca intretinerea solicitata de fiul sau in prezent nu are un fundament legal, in conditiile in care acesta a devenit major, instanta constata ca obligatia legala de intretinere dintre parinti si copii este reglementata prin art.86 alin.1 si art.107 alin.1 din Codul familiei (acest din urma text de lege inserat in Titlul III, Capitolul I, Sectiunea I "Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii lor minori").
Existenta celor doua texte de lege-primul stabilind ca obligatia de intretinere fiinteaza intre parinti si copii, cel de-al doilea instituind in sarcina parintilor obligatia de a intretine copilul minor -ridica intr-adevar intrebarea daca legiuitorul are in vedere o singura obligatie legala de intretinere intre parinti si copii sau doua astfel de obligatii, una in relatia dintre parinti si copii lor minori, iar alta in cea dintre parinti si copiii lor majori.
Instanta apreciaza ca in sarcina parintilor a fost stabilita o singura obligatie de intretinere. "Obligatia de intretinere exista (...) intre parinti si copii" se arata in cuprinsul art.86 alin.1 Codul familiei si, intrucat nu se face nicio precizare, prin copii instanta intelege atat descendentul minor, cat si descendentul major. Aceasta nu inseamna insa ca pot fi ignorate unele particularitati ale obligatiei legale de intretinere atunci cand descendentul, minor fiind, are nevoie de ocrotire speciala, tocmai de aceea legiuitorul gasind de cuviinta sa detalieze continutul obligatiei de intretinere fata de copilul minor in cadrul unui capitol al Codului familiei special consacrat ocrotirii minorului, in care se cuprinde, dupa cum am amintit, art.107, ceea ce nu inseamna insa ca daca pentru copil major nu exista o astfel de detaliere speciala, drepturile sale decurgand din calitatea de copil nu ar mai fi ocrotite legal incepand cu data majoratului, asa cum a sustinut tatal parat reclamant reconventional in speta.
Fundamentul obligatiei legale de intretinere dintre parinti si copii exista insa si este unic, indiferent daca copilul este minor sau major, pentru ca daca instanta admite ca in timpul minoritatii dreptul la intretinere al copilului are ca temei legatura de filiatie fata de parinti, aceasta relatie nu dispare prin implinirea varstei majoratului si nici nu se transforma intr-o relatie oarecare de familie, ci se pastreaza si continua sa genereze drepturi si obligatii.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia peremptorie, de fond, a inadmisibilitatii actiunii invocata de tatal parat reclamant reconventional prin intampinare, ca neintemeiata.
Retinand astfel, instanta va proceda in continuare la analiza temeiniciei actiunii principale avand ca obiect stabilire pensie de intretinere.
Astfel, descendentul minor are drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care se afla (art.86 alin.3 din Codul familiei). Descendentului major nu i se refuza dreptul la intretinere -obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, stabileste art.86 alin.1 Codul familiei -doar ca, spre deosebire de perioada minoritatii, cand beneficia de prezumtia starii de nevoie, el este nevoit sa urmeze regulile de drept comun in materie, adica sa dovedeasca starea de nevoie in care se gaseste, stare de nevoie determinata de incapacitatea sa de a munci (art.86 alin.2 din Codul familiei).
Practica judiciara si literatura de specialitate au promovat o interpretare flexibila a ideii de "stare de nevoie" a descendentului major aflat in continuarea studiilor, data de fosta instanta suprema pe cale de indrumare prin Decizia de indrumare nr.2/1971 a Plenului Tribunalului Suprem, prin care s-a statuat in sensul ca parintii sunt obligati a da intretinere copiilor deveniti majori si aflati in continuarea studiilor pana la terminarea studiilor, dar fara a depasi varsta de 25 de ani.
Potrivit art. 86 din Codul familiei obligatia de intretinere exista intre parinti si copii, avand drept de intretinere numai acela care se afla in nevoie, neavand posibilitatea unui castig din munca, datorita incapacitatii de a muncii. Incapacitatea de munca este considerata ca exista atunci cand se datoreaza nu numai unor cauze fiziologice, ci si unor cauze de ordin social, aici fiind inclusa si continuarea studiilor.
Sub acest aspect, instanta are in vedere si dispozitiile art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000 (cu modificarile ulterioare), care prevad dreptul copilului la pensie de urmas pana la varsta de 16 ani, iar daca isi continua studiile, pana la terminarea acestora fara a depasi varsta de 26 de ani, precum si art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia copilului in dificultate, care reglementeaza dreptul copilului de a beneficia in continuare de protectie speciala si dupa implinirea varstei de 18 ani, daca isi continua studiile, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.
Interpretand in mod sistematic si echitabil aceste dispozitii legale si pe cele ale art. 86 alin. 1 Codul familiei se impune concluzia ca nu exista niciun motiv pentru care copilul major ai carui parinti sunt in viata ar trebui sa se afle intr-o situatie inferioara in raport cu cea a copilului ai carui parinti au decedat sau fata de care s-au luat masuri speciale de ocrotire, asadar, sub conditia dovedirii starii de nevoie, descendentul major are dreptul de a cere parintilor sai sa-si execute obligatia legala de intretinere, cel mai tarziu pana la implinirea de catre beneficiar a varstei de 26 de ani.
Cum prin actele depuse la dosar ( adeverinta de student aflata la fila 4 din care rezulta ca reclamantul parat reconventional urmeaza studii universitare de zi in cadrul Facultatii de Litere din cadrul Universitatii de Vest T, specializarea engleza-romana), reclamantul a dovedit starea de nevoie in care se afla, fiind in incapacitate de a munci datorita unei cauze de ordin social- continuarea studiilor, instanta apreciaza intemeiata cererea sa de obligare a tatalui parat la plata unei pensii de intretinere.
Retinand astfel, instanta apreciaza neintemeiate sustinerile tatalui parat in sensul ca si in conditiile in care urmeaza o forma de invatamant reclamantul parat reconventional are posibilitatea de a se angaja pentru a realiza cel putin venitul minim pe economie, intrucat prin orarul cursurilor aflat la fila 24 acesta din urma a probat ca forma de invatamant nu ii permite prestarea unei activitati suplimentare din care sa castige venituri pentru a se intretine.
Starea de nevoie a acestuia este accentuata nu in ultimul rand si de cheltuielile implicate de forma de invatamant pe care o urmeaza, dovedite cu chitantele aflate la filele 25-27.
Sub aspectul dreptului la intretinere, nu are nicio relevanta daca sunt urmate cursurile unei institutii de invatamant particulare sau de stat, cu taxa sau fara taxa, izvorul obligatiei de intretinere fiind acelasi, anume indatorirea parintilor de a asigura educarea si instruirea copilului lor.
Cat priveste cuantumul pensiei de intretinere la care este indreptatit descendentul major pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 18 ani, sunt aplicabile prin asemanare dispozitiile art.94 alin.3 din Codul familiei referitoare la cotele din venitul din munca al debitorului care pot fi alocate intretinerii copilului minor, in conformitate cu care cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.
Cum in speta paratul reclamant reconventional a probat ca mai are in intretinere si pe minorul MDV, instanta constata ca reclamantul parat reconventional MCM este indreptatit la o pensie de intretinere stabilita pana la 1/6 din venitul debitorului intretinerii.
Intrucat, potrivit dispozitiilor art.94 din Codul familiei, nu se face nicio rezerva cu privire la veniturile parintelui care urmeaza a fi obligat la plata pensiei de intretinere pentru copiii sai, inseamna ca, exceptand veniturile indicate in art.31 din acelasi cod, la calcularea pensiei de intretinere ce se stabileste de instanta trebuie luate in considerare toate veniturile care au caracter de continuitate, adica nu numai retributia propriu-zisa, ci si sporul de vechime, indemnizatia de conducere, alte surse de venituri cu caracter de continuitate, alte sporuri lunare, primele, ajutoarele si alte sume care s-ar plati de exemplu trimestrial, in acest sens pronuntandu-se in mod constant si practica judiciara ( Tribunalul Suprem, decizia nr.2047/13.11.1979, CA Cluj, decizia nr.1732/25.11.1998, ICCJ, decizia civila nr.2973/22.04.2004).
Prin urmare, instanta, constatand ca in speta sumele de bani primite de paratul reclamant reconventional cu titlu de stimulente au caracter de continuitate, fiind acordate pentru 4 luni din cele 6 luni avute in vedere (iulie 2010-2104 lei, august 2010-3716 lei, octombrie 2010-3716 lei, noiembrie 2010-2806 lei), va avea in vedere la considerarea mijloacelor materiale ale debitorului obligatiei de intretinere atat salariul net al acestuia, cat si sumele de bani mentionate mai sus, obtinute cu titlu de stimulente pentru activitatea desfasurata.
In aceste conditii, rezultand un venit mediu lunar al paratului reclamant reconventional de 3696,8 lei, calculat urmare a informatiilor comunicate de angajator (fila 9) si avand in vedere nevoile mari al beneficiarului intretinerii, cat si faptul ca tatal mai are un minor in intretinere, instanta apreciaza ca se impune obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere lunare stabilita la plafonul maxim permis de lege, 1/6 din veniturile sale, respectiv 616,13 lei, pana la terminarea studiilor de catre beneficiar, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de catre acesta, sens in care va fi admisa in totalitate actiunea principala avand ca obiect stabilire pensie de intretinere.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta constata ca desi prin titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr.6145/11.09.2008 si prin ordonanta de poprire emisa din oficiu de Judecatoria Tg-Jiu in executarea acestui titlu executoriu s-a stipulat in mod foarte clar ca obligatia de plata a unei pensii de intretinere in cuantum de 970 lei lunar incumba paratului reclamant reconventional MM incepand cu data de 20.06.2008 si pana la majoratul reclamantului parat reconventional MCM (fila 32), respectiv 15.08.2009, deci la aceasta data obligatia incetand de drept, tertul poprit DGFP D a retinut in continuare si a virat lunar suma de bani mentionata din salariul reclamantului reconventional si pe perioada 15.08.2009-31.03.2010, asa cum rezulta din adresa nr.6065/31.01.2011 si fisa de cont nr.427.1.03.5 (filele 33-45), rezultand in total suma de 7760 lei.
Cum la implinirea varstei majoratului, starea de nevoie a descendentului major nu mai este prezumata de lege, idee desprinsa din prevederile art.86 Codul familiei, paratul reconventional ar fi trebuit, pentru a beneficia si dupa aceasta varsta de pensie de intretinere din partea tatalui reclamant reconventional, sa obtina o noua hotarare judecatoreasca prin care acesta sa fie obligat la pensie de intretinere sau sa existe o conventie a partilor in sensul executarii de bunavoie a obligatiei de catre debitor.
Cum in speta paratul reconventional MCM nu a probat existenta unui titlu executoriu sau a unei conventii incheiate cu tatal sau in acest sens in baza carora sa primeasca suma de 970 lei lunar cu titlu de pensie de intretinere pentru perioada 15.08.2009-31.03.2010, instanta prezuma ca acesta nu s-a aflat in stare de nevoie, iar suma de 7760 lei a fost retinuta de catre tertul poprit si virata acestuia fara a exista un temei legal sau conventional care sa justifice retinerea.
In aceste conditii, intr-adevar, asa cum a sustinut si reclamantul reconventional, acesta a facut o plata nedatorata, devenind incidente prevederile art.1092 Cod civil, in conformitate cu care "ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii".
Prin efectuarea acestei plati nedatorate, a luat nastere un raport juridic in temeiul caruia solvensul -reclamantul reconventional devine creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce el a platit, iar accipiensul-paratul reconventional MCM devine debitorul aceleiasi obligatii.
Prestatia pe care tatal a executat-o lunar, prin tertul poprit, in perioada 15.08.2009-31.03.2010 a avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, datoria in vederea careia s-a facut plata nu a existat, din punct de vedere juridic, in raporturile dintre solvens si accipiens (conditie dovedita prin lipsa unei hotarari judecatoresti-titlu executoriu sau a unei conventii a partilor), iar plata a fost efectuata din eroare datorata nerespectarii de catre tertul poprit a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. nr.6145/11.09.2008 a Judecatoriei Tg-Jiu, fiind intrunite conditiile art.993-997 Cod civil.
Chiar daca paratul reconventional a fost de bunacredinta, nestiind ca plata ce i s-a facut este nedatorata in lipsa unei conventii sau a unei hotarari judecatoresti prin care tatal sa fie obligat sa-i plateasca pensie de intretinere in continuare, el este tinut sa restituie sumele de bani astfel primite, intrucat nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii.
Mai mult, instanta apreciaza ca in speta nu poate fi vorba despre o situatie in care, desi s-a facut o plata nedatorata din punct de vedere juridic, ea nu este supusa repetitiunii.
Astfel, potrivit art.1092 Cod civil in cazul obligatiilor civile imperfecte (naturale), achitate de bunavoie de catre debitor, plata nu este supusa restituirii.
Insa obligatia de intretinere este o obligatie civila perfecta, intrucat creditorul poate apela la forta statului pentru a obtine, prin constrangere, executarea, daca aceasta nu se realizeaza de bunavoie, in acest fel actionand si paratul reconventional prin promovarea actiunii principale avand ca obiect stabilire pensie de intretinere.
Asadar, obligatia de intretinere nefiind o obligatie naturala in acceptiunea Codului civil, in speta nu sunt incidente exceptiile de la restituirea platii permise de art.1092 Cod civil.
In concluzie, instanta constata ca cererea reclamantului reconventional MM de obligare a paratului reconventional marin MC la restituirea sumei de 7760 lei, cu titlu de plata nedatorata, este intemeiata.
Cat priveste cererea de restituire a sumei de 4100 lei, instanta constata ca intr-adevar in perioada 01.04.2010-06.11.2010 reclamantul reconventional a platit lunar paratului reconventional suma de 500 lei, cu titlu de pensie de intretinere, asa cum rezulta din extrasul de cont aflat la fila 34 si din recunoasterile paratului reconventional la interogatoriul tinut din oficiu (fila 47).
Insa aceasta suma de bani nu reprezinta, in aprecierea instantei, o plata nedatorata, pentru a fi supusa restituirii, intrucat a fost efectuata in baza unei conventii intervenite intre parti in acest sens, potrivit art.969 Cod civil, prin care tatal reclamant reconventional a acceptat sa-si execute benevol obligatia de intretinere a fiului sau, conventie probata prin insesi recunoasterile reclamantului reconventional din intampinarea aflata la fila 17 in dosar coroborate cu imprejurarea ca din momentul in care tertul poprit DGFP D a incetat efectuarea din oficiu a retinerii din salariul acestuia a unei sume de bani (31.03.2010), de bunavoie reclamantul reconventional a virat lunar suma de 500 lei in contul paratului reconventional, incepand cu data de 01.04.2010.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional MM impotriva reclamantului parat reconventional MCM, va obliga paratul reconventional MCM sa restituie paratului reclamant reconventional MM suma de 7760 lei, reprezentand plata nedatorata efectuata in perioada 15.08.2009-30.03.2010 si va respinge cererea pentru obligarea reclamantului parat reconventional MCM la plata sumei de 4100 lei, cu titlu de plata nedatorata efectuata in perioada 19.04.2010-06.11.2010, ca neintemeiata.
Compensatia este modul de stingere a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
Prin ipoteza, compensatia presupune existenta a doua raporturi juridice obligationale distincte, in cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor si debitor una fata de cealalta.
Desi astfel de raporturi juridice obligationale distincte au fost confirmate prin prezenta hotarare intre parti si desi in privinta domeniului de aplicatie a compensatiei este stipulat de lege ca reprezinta un mod de stingere a oricaror obligatii, indiferent de izvorul lor, fata de prevederile art.1147 Cod civil, care interzic in mod expres compensarea obligatiei de intretinere, intrucat creanta paratului reconventional MCM constand in pensie de intretinere este insesizabila, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de compensare judecatoreasca formulata prin cererea reconventionala.
In temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ. instanta va obliga reclamantul parat reconventional MCM la plata catre paratul reclamant reconventional MM sumei de 683 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, compusa din suma de 583 lei lei reprezentand taxa judiciara de timbru achitata de reclamantul reconventional la valoarea pretentiilor sale admise-7760 lei (fila 53) si suma de 100 lei reprezentand 1/2 din onorariul avocatial platit de acesta si dovedit cu chitanta aflata la fila 52, cu privire la acordarea doar in acest cuantum a cheltuielilor de judecata efectuate pentru angajare aparator instanta avand in vedere si faptul ca in ceea ce priveste actiunea principala paratul reclamant reconventional a cazut la randul sau in pretentii, iar cererea reconventionala a fost admisa doar in parte.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii principale, invocata prin intampinare, ca neintemeiata.
Admite actiunea principala avand ca obiect stabilire pensie de intretinere formulata de reclamantul parat reconventional MCM, .............. impotriva paratului reclamant reconventional MM, cu domiciliul .............
Obliga paratul reclamant reconventional la plata in favoarea reclamantului parat reconventional MCM, nascut la data de ......, a sumei de 616,13 lei lunar pensie de intretinere, incepand cu data introducerii actiunii, 12.11.2010 si pana la terminarea studiilor de catre beneficiar, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani de catre acesta.
Admite in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional MM impotriva reclamantului parat reconventional MCM
Obliga paratul reconventional MCM sa restituie paratului reclamant reconventional MM suma de 7760 lei, reprezentand plata nedatorata efectuata in perioada 15.08.2009-30.03.2010.
Respinge cererea pentru obligarea reclamantului parat reconventional MCM la plata sumei de 4100 lei, cu titlu de plata nedatorata efectuata in perioada 19.04.2010-06.11.2010, ca neintemeiata.
Respinge cererea de compensare judecatoreasca formulata prin cererea reconventionala, ca neintemeiata.
Obliga reclamantul parat reconventional MCM la plata catre paratul reclamant reconventional MM a sumei de 683 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 18.03.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier, Red.Tehn.
Jud.AG 4 ex.
18.04.2011 1