Dosar nr.12968/318/2010 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTACIVILA NR.7070
Sedinta publica de la 28.10.2010
Completul constituit din:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: IUTALIM RAMONA CLAUDIA Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petenta CA in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns martorul CI lipsa fiind partile, petenta fiind reprezentat de avocat BA.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care se constata inaintata la dosar adresa nr. 23091/27.10.2010 emisa de intimata, adresa nr. 148219/22.10.2010 avand anexat procesul verbal de executare a mandatului de aducere pentru martorul CI.
Se audiaza martorul prezent, CI, cu respectarea prevederilor art.192, art.193 C.proc.civ., declaratia acestuia fiind atasata la dosar.
Avocat BA pentru petenta, depune la dosarul cauzei imputernicire avocatiala si extras din O.U.G.nr.195/2002.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond.
Av. BA pentru petenta a solicitat anularea procesului-verbal contestat si exonerarea petentei de plata amenzii in cuantum de 240 lei si inlaturarea celor 3 puncte penalizare cu precizarea ca incadrarea juridica realizata de agentul constatator este nelegala, neexistand la textul men?ionat lit.b, fapta avuta in vedere de agentul constatator fiind cea prevazuta de art. 108 alin. 1. lit.a pct.7 din O.U.G.nr.195/2002.
Chiar daca agentul constatator a sustinut ca petenta a stationat pe banda de circulatie, aceasta a fost sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminii, atat martorii petentei cat si martorul asistent au aratat ca din fata nu circula nimeni, astfel incat traficul nu a fost obstructionat.
A mai sustinut ca petenta nu a efectuat o stationare in sensul art. 63 din OUG 195/2002, ci o oprire involuntara, petenta fiind sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminii de drum, deci nu se face vinovata de fapta.
In subsidiar, conform plangerii, a solicitat inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertisment, in raport de pericolul minim al faptei ?i de faptul ca petenta nu are alte abateri rutiere, la dosar nefiind inaintata o astfel de fisa cu abateri rutiere pentru ca nu exista.
JUDECATA
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 09.07.2010, sub nr.12968/318/2010, petenta CM a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata IPJ Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 4488684/14.06.2010, iar in subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca a fost sanctionata contraventional pentru stationarea cu autoturismul cu faza de drum in functiune in timp ce din sens opus circulau alte autovehicule.
Petenta a sustinut ca in procesul verbal se mentioneaza ora de 13,50, interval de timp in care circulatia cu faza de drum pornita nu impiedica vizibilitatea celorlalte autovehicule.
In situatia in care s-ar retine un alt moment al savarsirii faptei, a sustinut ca autoturismul pe care il conducea nu stationa, ci a realizat o oprire involuntara pentru a verifica un zgomot produs in spatele autoturismului, sens in care petenta si persoanele care se aflau in autoturism impreuna cu petenta au coborat din masina pentru a verifica.
In imprejurarea aratata de la un local public care se afla in zona a aparut agentul constatator care a sanctionat-o fara sa accepte explicatia cu privire la cazul fortuit care a determinat oprirea.
A sustinut ca de la momentul opririi si pana la aparitia agentului constatator a durat aproximativ un minut, precum si ca agentul constatator se afla in afara razei de competenta a Postului de Politie Balesti, respectiv in Ciuperceni, la o distanta de 3 comune.
In drept, plangerea nu a fost motivata.
In dovedirea plangerii, petenta a depus la dosar procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 4488684/14.06.2010 in copie si a solicitat emiterea unei adrese la intimata pentru a comunica ordinul de serviciu in baza caruia agentul constatator a actionat in alta localitate decat cea a postului de politie unde functioneaza, precum si incuviintarea probei cu martorii SI si CV.
Intimata, legal citata, nu a formulat intampinare.
La termenul de judecata din 16.09.2010 instanta, in temeiul art. 129 alin.5 C. proc. Civ., a dispus revenirea cu adresa catre intimata pentru a comunica ordinul in baza caruia agentul constatator BC din cadrul Postului de Politie B a desfasurat activitate pe DN 67/DC C, actele care au stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie seria CC nr. 4488684/14.06.2010, si, in completare, sa precizeze numele si adresa martorului asistent, sa inainteze o copie lizibila a procesului verbal contestat, intimata comunicand prin adresa nr. 135729/25.09.2010 raportul agentului constatator.
De asemenea, petentei i-a fost incuviintata, in temeiul prevederilor art.167 C.proc.civ., proba cu martorii SI, CV, iar raportat la prevederile art.33 alin.1 C.proc.civ., instanta a dispus audierea martorului mentionat in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, CI.
Pentru ultimul termen de judecata intimata a comunicat un raspuns cu privire la competenta agentului constatator de a actiona la data de 14.06.2010 pe raza localitatii Ciuperceni.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a fost formulata cu respectarea termenului de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684&14.06.2010 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in cuantum de 240 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 si sanctionata de art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002, retinandu-se ca la data de 14.06.2010, ora 23.50, pe DN 67/DC C conducatorul autoturismului Dacia Logan nr.GJ 03 XWV a stationat pe banda de drum M-Tu cu faza de drum in functiune, cu toate ca din sens opus se apropiau alte autoturisme si in dreptul marcajului longitudinal continuu aplicat pe partea carosabila obligand autoturismul cu numar de inmatriculare GJ 03 YXA sa incalce acest marcaj.
Procesul-verbal nu a fost semnat de catre petenta, la rubrica " alte mentiuni" consemnandu-se ca petenta refuza sa semneze.
La rubrica martor asistent a fost mentionat martorul CI, cu datele de identificare ale acestuia.
Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita in mod corect incadrarea in textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 coroborat cu art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002, in conformitate cu care amenda contraventionala prevazuta la alin.1 din art.102 ( amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni -4 sau 5 puncte amenda) se aplica si conducatorului de vehicul care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.b din O.U.G.nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Or, potrivit acestui din urma text, respectiv art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 savarsirea de catre conducatorul auto de autovehicul a unei contraventii atrage si aplicarea unui numar de 3 puncte penalizare pentru savarsirea faptei de stationare neregulamentara.
Asadar, atat sanctiunea aplicata de agentul constatator -240 lei si 3 puncte penalizare, cat si starea de fapt descrisa de agentul constatator se incadreaza in dispozitiile textelor legale precitate, fiind neintemeiata sustinerea aparatorului petentei in sensul ca textul indicat de agentul constatator in incadrarea juridica, respectiv pct.7 al literei b din art.108 nu exista, extrasul din O.U.G.nr.195/2002 depus de acesta la dosar vizand o forma neactualizata a actului normativ.
Punctul 7 al lit.b a alin.1 al art.108 din O.U.G.nr.195/2002 a fost introdus de pct.49 al art.I din Ordonanta de Urgenta nr.69/28.06.2007, publicata in Monitorul Oficial nr.443/29.06.2007.
De asemenea, instanta apreciaza neintemeiata critica privind ora mentionata in procesul-verbal, din mentiunile actului rezultand ca este vorba de ora 23.50.
Cu privire la competenta agentului constatator de a actiona pe raza localitatii Ciuperceni, instanta retine din adresa nr.23091/27.10.2010 ca agentul constatator BC din cadrul Postului de Politie B a desfasurat activitate pe DN 67 DC C la data de 14.06.2010, in baza planului de actiune nr.S/214896/11.06.2010 (document clasificat) impreuna cu agenti de politie rutiera din cadrul Serviciului Rutier G, instanta apreciind ca raspunsul comunicat face dovada competentei agentului constatator de a actiona la 14.06.2010 pe DN 67 DC C, din moment ce informatiile au fost comunicate de catre un organ superior agentului constatator, respectiv seful Inspectoratului Judetean de Politie Gorj.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care, in baza articolului 11 din Constitutia Romaniei, face parte din dreptul intern si are prioritate in temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.
Aceasta deoarece acest gen de contraventie intra in sfera "acuzatiilor in materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana. La aceasta incadrare conduc doua argumente : pe de o parte, norma juridica care sanctioneaza astfel de fapte are caracter general -O.U.G.nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se adreseaza tuturor cetatenilor, iar pe de alta parte, sanctiunile contraventionale aplicabile urmaresc un scop preventiv si represiv.
Mai mult, in jurisprudenta sa ( cauza Maszini vs. Romaniei din 2006) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta in discutie are caracter penal, in sensul art. 6 din Conventie.
Curtea a stabilit in cauze precum Oztürk impotriva Germaniei ori Lutz impotriva Germaniei ca, adresandu-se in mod nediferentiat tuturor cetatenilor in calitatea lor de participanti la traficul rutier (caracterul general al normei) si avand un caracter represiv si disuasiv (scopul sanctiunii), intreaga procedura de aplicare si sanctionare a amenzilor administrative in temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6.
In atare situatie, intrucat procedura de solutionare a unei plangeri contraventionale este calificata drept o procedura "penala", contravenientul se bucura de protectia conferita in cadrul unei astfel de proceduri, printre care si prezumtia de nevinovatie.
Nu trebuie uitat insa ca, in dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plangere contraventionala este reglementata in mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, astfel incat unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existand posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si in favoarea organului constatator (cauza Blum impotriva Austriei).
Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie intocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, urmand a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este in nici un fel incalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.
In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii.
Transpunand aceste principii in speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
Instanta a incuviintat petentei toate probatoriile solicitate, respectiv proba testimoniala si proba cu inscrisuri, fiindu-i garantata astfel posibilitatea de a arata ca situatia de fapt retinuta in actul contestat nu corespunde modului real de desfasurare a evenimentelor.
Agentul constatator al intimatei a incheiat procesul-verbal in urma constatarii personale a savarsirii contraventiei, asa cum rezulta din raportul acestuia (fila 13), iar prezumtia de veridicitate a procesului-verbal de contraventie contestat este intarita prin declaratia martorului CI.
Astfel, acest martor a relatat ca in data de 14.06.2010 in jurul orelor 23 se deplasa pe directia M-T cand a observat pe DN 67 localitatea C pe sensul sau de mers oprit un autoturism marca Dacia Logan, chiar pe partea carosabila. Martorul a aratat ca daca ar fi vrut sa parcheze in afara partii carosabile, conducatorul acelui autoturism ar fi putut face aceasta manevra intrucat era loc suficient.
Martorul ocular a precizat ca in afara masinii nu erau oameni, pasagerii fiind inauntrul masinii.
De asemenea, a aratat ca autoturismul desi era oprit pe partea carosabila nu avea avariile pornite, iar martorul, fiind in deplasare cu autoturismul GJ 03 YXA, a fost nevoit sa depaseasca, astfel ca a incalcat linia continua.
In raport de depozitia martorului asistent, care a avut in acelasi timp si calitatea de martor ocular, instanta apreciaza ca martorii petentei au prezentat cu subiectivism anumite elemente esentiale ale situatiei de fapt.
Apreciind astfel depozitiile celor doi martori, instanta are in vedere nu numai contradictiile existente intre declaratii, dar si faptul ca martorul CV este sotul petentei, iar martorul SI este in relatii de colegialitate atat cu petenta, cat si cu sotul acesteia.
Ambii martori propusi de petenta au relatat ca aceasta a oprit autoturismul avand faza de intalnire pornita, insa acest aspect nu va intra in analiza instantei din moment ce petenta nu a fost sanctionata pentru folosirea necorespunzatoare a luminilor autoturismului.
Desi ambii martori au relatat ca petenta nu a oprit pe partea carosabila, ci in lateral, iar oprirea nu a durat mai mult de un minut, instanta apreciaza ca aceste afirmatii nu corespund adevarului.
Astfel, din afirmatia martorului S I in sensul ca nu isi aduce aminte daca cu organele de politie era o alta persoana, in conditiile in care o astfel de persoana a existat, fiind tocmai conducatorul care a fost nevoit sa efectueze o manevra de depasire interzisa, precum si din afirmatia ca isi aminteste foarte bine ca pe timpul stationarii nu a observat sa vina din spatele lor pe acelasi sens de mers vreun autoturism a carui circulatie sa fie obstructionata de autoturismul in care se afla, astfel incat sa-l determine pe acela sa incalce marcajul longitudinal continuu ce desparte cele doua sensuri de circulatie, relatare contrazisa de martorul CI, instanta trage concluzia ca fie datorita trecerii timpului, fie datorita relatiilor de colegialitate cu petenta, depozitia martorului nu constituie o relatare reala a celor intamplate, fiind evidenta intentia martorului de a prezenta o alta situatie de fapt tocmai asupra elementelor esentiale ale contraventiei cercetate in speta.
Mai mult, instanta constata si o alta contradictie care decredibilizeaza declaratia martorului SI, care a sustinut ca el nu a coborat din masina sa verifice in portbagaj de ce s-a auzit un zgomot, in timp ce petenta a sustinut prin plangere ca impreuna cu persoanele care o insoteau a coborat din masina sa verifice ce s-a intamplat.
Afirmatiile martorilor propusi de petenta, in sensul ca aceasta a parcat in afara partii carosabile, precum si ca oprirea nu a durat mai mult de un minut, datorita circumstantelor personale ale martorilor, nu au forta in speta de a inlatura constatarile agentului de politie care a constatat personal comiterea contraventiei, din moment ce depozitiile celor doi martori nu se coroboreaza cu depozitia martorului CI, dimpotriva, acest din urma martor confirmand starea de fapt retinuta de agentul constatator.
Instanta apreciaza neintemeiata apararea petentei in sensul ca in raport de art. 63 alin. 1 din OUG nr.195/2002, oprirea sa nu a constituit o stationare, intrucat nu a durat mai mult de 5 minute.
Pentru a retine astfel, instanta are in vedere faptul ca din moment ce martorul din oficiu a avut suficient timp sa observe masina petentei stationata de la distanta si sa o depaseasca, din moment ce in prealabil efectuarii acestei depasiri de catre martor petenta a efectuat o succesiune de actiuni -a oprit, a coborat din masina impreuna cu persoanele care o insoteau, asa cum sustine petenta in plangere, a verificat ceea ce transporta in portbagaj si produsese zgomotul ce a determinat oprirea, asa cum sustine chiar sotul acesteia, martorul CV, aceste imprejurari constituie indicii suficiente care sa intareasca constatarea personala a agentului constatator in sensul ca a fost vorba despre o stationare in conditiile art. 63 din OUG nr.195/2002, deci o oprire care a depasit 5 minute.
Depozitiile martorilor, apreciate de instanta subiective sub acest aspect, nu au reusit sa ridice un dubiu rezonabil cu privire la durata stationarii, care sa inlature prezumtia simpla de temeinicie decare se bucura procesul verbal contestat pe acest aspect.
In concluzie, in raport de probatoriul administrat in cauza, instanta apreciaza ca starea de fapt descrisa in procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat corespunde realitatii, astfel ca in mod temeinic s-a retinut in sarcina petentei de catre agentul constatator savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din O.U.G.195/2002 coroborat cu art.100 alin.2 din O.U.G.195/2002 .
Pe de alta parte, instanta constata ca la stabilirea sanctiunii nu au fost avute in vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in sensul ca sanctiunea stabilita nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, proportionalitatea intre fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi, in cauze precum Handyside impotriva Marii Britanii si Muller impotriva Elvetiei.
Astfel, petenta nu este cunoscuta cu abateri la legislatia rutiera, aspect prezumat de instanta din aceea ca intimata nu a inaintat o fisa cu abateri rutiere ale acesteia, asa cum procedeaza in mod obisnuit, iar stationarea voluntara a fost urmare a necesitatii de a verifica un zgomot care se auzea din portbagajul masinii, element care, intrucat putea fi prevazut de petenta atunci cind a acceptat sa transporte in portbagaj oale fara capac fixat, neconstituind un caz fortuit, confera totusi un grad scazut de pericol social faptei savarsite.
Desi amenda contraventionala aplicata a fost in cuantumul minim prevazut de lege, avand in vedere imprejurarea ca fapta a fost savarsita sub imperiul unei temeri justificate cu privire la posibilele cauze ale zgomotului auzit in masina, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis sa dea suficienta relevanta acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001.
Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.
In consecinta, in cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.
Ca atare, avand in vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, in conformitate cu care sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijlocele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plangerea este in parte intemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentului fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.
De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art.34 din O.G.nr.2/2001 si conform art.6 si 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea a considerat ca pana si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care pot fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art.6 si 7 din Conventie (cauza Malige contra Frantei, hotararea din 23.09.1998).
Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul intern al statelor poate avea caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal, atata timp cat poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.
Or, dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si in viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.
Instanta considera ca este justificata aplicarea petentei a sanctiunii punctelor de penalizare, conform art.108 alin.1 lit.b punctul 7 din O.U.G nr.195/2002 -3 puncte penalizare, din moment ce aceasta avea posibilitatea, potrivit depozitiei martorului Cornia Ionel, sa evite stinjenirea circulatiei pentru ceilalti participanti la trafic, prin stationarea cu autoturismul in afara partii carosabile.
Mai mult, cu privire la proportionalitatea sanctiunii punctelor de penalizare, instanta apreciaza ca aplicarea a 3 puncte penalizare nu este disproportionata, avand in vedere faptul ca permisul se retine in conditiile O.U.G.nr.195/2001 la cumularea a 15 puncte de penalizare, iar pe de alta parte punctele de penalizare se anuleaza la implinirea termenului de 6 luni de la data constatarii contraventiei.
Pentru aceste considerente, instanta va admite in parte plangerea, va inlocui sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 240 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684/14.06.2010, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei prin prezenta hotarare in conformitate cu disp.art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite in parte plangerea contraventionala formulata de petenta CM, cu domiciliul .... in contradictoriu cu intimata IPJ .....
Inlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum de 240 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.4488684/14.06.2010, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei.
Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 28.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
RED.TEHN.AG/IR
4 EX/29.10.2010