Dosar nr.18704/318/2010 Cod operator 2445
ROMANIA
JUDECATORIA TG-JIU
SENTINTACIVILA NR.7948
Sedinta publica de la 25.11.2010
Completul constituit din:
JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU
GREFIER: IUTALIM RAMONA CLAUDIA Pe rol fiind solutionarea plangerii contraventionale formulate de petenta SC S SRL in contradictoriu cu intimata ITM Gorj.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, in temeiul art.167 C.proc.civ. instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile atasate la dosarul cauzei, dupa care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constatandu-se plangerea in stare de judecata, s-a trecut la solutionare conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.
JUDECATA
Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 09.09.2010, sub nr.18704/318/2010, petenta SC S SRL a solicitat instantei ca in contradictoriu cu intimata ITM Gorj sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria GJ nr.0006699/23.07.2010, iar in subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.
In motivarea plangerii, petenta a aratat ca a fost instiintata de catre intimata pentru ca la data de 19.07.2010 sa prezinte documentele mentionate in instiintare, insa a fost in imposibilitate de a prezenta documentele deoarece administratorul societatii a fost plecat din localitate in perioada respectiva.
A sustinut ca neavand cunostinta despre instiintare, a constatat la data de 28.08.2010 ca la sediul societatii a fost afisat procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
In drept, plangerea nu a fost motivata.
In dovedirea plangerii, petenta a depus la dosar instiintare de plata, procesul-verbal seria GJ nr.0006699/23.07.2010.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare, invocand exceptia tardivitatii plangerii contraventionale, iar pe fond a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata.
In motivarea intampinarii a aratat ca situatia de fapt a fost corect calificata juridic de catre agentul constatator, fiind neadevarata sustinerea petentei ca a gasit procesul-verbal contestat afisat in data de 28.08.2010, in conditiile in care actul a fost afisat in data de 23.08.2010.
A sustinut ca petenta avea cunostinta de sanctionarea sa contraventionala, in conditiile in care la data de 25.07.2010 administratorul insotit de un salariat s-a prezentat la ITM unde i s-a comunicat ca actul contestat a fost trimis prin posta.
Petenta a refuzat insa sa primeasca actul prin serviciul postal, fapt ce a condus la afisarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
A invocat reaua credinta a petentei rezultata din aceea ca desi sustine ca nu stia de control, din plansele fotografice depuse la dosar se observa persoana careia i s-a comunicat instiintarea.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art.115-118 din Codul de procedura civila si a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.
In aparare, a inaintat la dosar procesul-verbal seria GJ nr.0006699/23.07.2010, proces-verbal de afisare a actului contestat, planse fotografice, instiintare nr.347/15.07.2010.
Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Cu privire la exceptia tardivitatii plangerii contraventionale, invocata prin intampinare, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art.31 alin.1 din O.G.nr.2/2001, impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.
Coroborand aceste prevederi legale cu dispozitiile art.47 din O.G.nr.2/2001, in conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila, instanta constata ca termenul de 15 zile se calculeaza potrivit disp.art.101 C.proc.civ.
Asadar, termenul se calculeaza pe zile libere, neintrand in socoteala nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul.
Transpunand aceste principii in speta, instanta constata ca termenul in care petenta putea formula plangere contraventionala a inceput sa curga in data de 23.08.2010, zi care nu intra in calcul si s-a sfarsit in ziua de 07.09.2010, care de asemenea nu intra in calcul.
Ca atare, ultima zi in care petenta putea depune plangerea contraventionala este 08.09.2010, or conform plicului postal aflat la fila 11 in dosarul cauzei petenta a trimis plangerea prin posta la data de 07.09.2010, deci inainte de implinirea termenului.
In atare situatie devin de asemenea incidente si prevederile art.104 C.proc.civ., in conformitate cu care actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc indeplinite in termen numai daca au fost predate recomandat la oficiul postal inainte de implinirea termenului.
In consecinta, constatand ca petenta a trimis prin posta plangerea contraventionala inainte de implinirea termenului legal de 15 zile si avand in vedere considerentele mai sus expuse, in temeiul prevederilor art.31 alin.1 din O.G.nr.2/2001, instanta va respinge exceptia tardivitatii plangerii contraventionale invocata de intimata prin intampinare, ca neintemeiata.
Analizand materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ nr.0006699/23.07.2010 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala in cuantum de 4500 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.20 din Legea nr.108/1999, retinandu-se ca in data de 15.07.2010, ora 10.30, cu ocazia Campaniei nationale privind controlul masurilor de imbunatatire a modului de munca din domeniul contructiilor a fost controlat punctul de lucru dela Caminul si Cresa orasului T al firmei SC S SRL din ...
S-a consemnat ca inspectorii din cadrul ITM Gorj au efectuat fotografii cu ocazia controlului si au lasat instiintarea nr.347/15.07.2010 in care petenta era chemata in data de 19.07.2010 ora 11.00 cu documentele precizate in instiintare pentru incheierea procesului-verbal de control.
S-a consemnat ca instiintarea a fost primita, semnand pentru primire, de lucratorul NCD, angajat al firmei, iar ulterior la data precizata in instiintare reprezentantul legal al petentei nu s-a prezentat si nici nu a solicitat in scris ITM Gorj amanarea controlului pentru o alta data.
Procesul-verbal a fost intocmit in lipsa petentei.
Procedand la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, in ceea ce priveste legalitatea, ca actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.
De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita in mod corect incadrarea in textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.20 din Legea nr.108/1999, in conformitate cu care constituie contraventie impiedicarea, in orice mod, de catre un angajator, persoana fizica sau juridica, a inspectorilor de munca sa isi exercite controlul in limitele prevazute la art. 6 si 19, fapta fiind sanctionata cu amenda de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care, in baza articolului 11 din Constitutia Romaniei, face parte din dreptul intern si are prioritate in temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.
Instanta are in vedere faptul ca nu intreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie in materie penala", in sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, in sensul ca natura "penala" are intreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere in interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are in vedere insasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar in situatiile in care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie in materie penala. Curtea procedeaza in mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite in cauzele Engel si altii impotriva Olandei si Oztürk impotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie in materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii in litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
In ceea ce priveste primul criteriu, in dreptul intern derularea de raporturi de munca cu incalcarea prevederilor Legii nr.108/1999 reprezinta o fapta contraventionala si nu penala.
Insa in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei in dreptul national al statului in cauza are o valoare formala si relativa, reprezentand doar un punct de plecare in analiza efectuata de Curte ( cauza Weber impotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte in cauza Oztürk impotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din campul de aplicare al art. 6 o intreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila impotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat il constituie sfera de aplicare a normei incalcate prin savarsirea faptei. In ipoteza in care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane avand un statut special (de exemplu, militarilor in exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savarsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, in masura in care norma isi pastreaza caracterul de generala aplicare.
Verificand existenta acestui element in cauza, instanta constata ca Legea nr.108/1999 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresandu-se tuturor persoanelor juridice care au calitatea de angajatori, iar ratiunea urmarita de legiuitorul roman in incriminarea faptei retinute in sarcina petentei o constituie protejarea angajatilor impotriva abuzurilor angajatorilor.
Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului il constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.
In cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, intrucat nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentand pericol social pentru derularea raporturilor de munca.
In ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se are in vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell impotriva Marii Britanii sau Demicoli impotriva Maltei).
Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savarsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrangere avand un caracter preventiv si sanctionator.
In aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuand in cauza Oztürk impotriva Germaniei ca o amenda, chiar intr-un cuantum moderat, nu este de natura sa inlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
In prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 4500, insa instanta are in vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale il constituie 150 lei, comparatie care imprima severitate sanctiunii aplicate petentei.
Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie in materie penala " sunt alternative, nu cumulative, indeplinirea oricaruia dintre ele ducand la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie insa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci cand analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotararea Bendenoun impotriva Frantei).
Ca atare, avand in vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei in prezenta cauza reprezinta o "acuzatie in materie penala".
Mai mult, Curtea a stabilit in cauza Blum contra Austria, hotararea din 03.02.2005, ca in procedura de solutionare a unei plangeri impotriva modului in care petenta a fost sanctionata de catre inspectorii de munca, sunt aplicabile garantiile art.6 CEDO.
Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta in prezenta cauza drept acuzatie in materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.
Insa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz in parte.
In materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse in sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta intreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza intr-un domeniu in care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune in sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk impotriva Olandei.
O cauza semnificativa in jurisprudenta Curtii este Salabiaku impotriva Frantei, in care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.
In aceasta cauza instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, in materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.
De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar impotriva Frantei).
Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza impotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.
Nu trebuie uitat ca, in dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plangere contraventionala este reglementata in mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie este un act administrativ, astfel incat unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existand posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si in favoarea organului constatator (cauza Blum impotriva Austriei).
Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie intocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie relativa de legalitate si veridicitate, urmand a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este in nici un fel incalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.
Transpunand aceste principii in speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.
Agentul constatator al intimatei a incheiat procesul-verbal in urma constatarii personale a savarsirii contraventiei, asa cum rezulta din procesul-verbal de control seria GJ nr.0006699/23.07.2010 (fila 16), iar prezumtia de veridicitate a procesului-verbal de contraventie contestat este intarita prin inscrisurile depuse de intimata la dosar si conduita procesuala a petentei.
Astfel, cum de altfel nici petenta nu contesta, aceasta a fost instiintata cu ocazia controlului din data de 15.07.2010 sa se prezinte in data de 19.07.2010, ora 11.00 la sediul ITM Gorj cu documentele mentionate in instiintare, inscris care a fost comunicat petentei prin intermediul angajatului NCD, care a semnat in acest sens (fila 20).
Coroborand acest inscris cu fotografiile atasate de intimata la dosar, precum si cu recunoasterea implicita a petentei din plangere in sensul neprezentarii documentelor, instanta constata ca starea de fapt descrisa de agentul constatator in actul contestat corespunde realitatii.
Sustinerea petentei in sensul ca a fost in imposibilitate de a prezenta documentele intrucat administratorul societatii a fost plecat din localitate este apreciata de instanta putin credibila, nefiind dovedita de aceasta cu niciun mijloc de proba.
Mai mult, in situatia ipotetica in care doar administratorul firmei ar fi avut acces la documentele mentionate in instiintare si acesta a fost in imposibilitate de a se prezenta, petenta avea posibilitatea instiintarii ITM despre imposibilitatea prezentarii la data stabilita sau posibilitatea solicitarii de a se amana data controlului.
Neprocedand in niciuna din aceste modalitati, instanta apreciaza ca petenta cu rea credinta a incercat sa se sustraga controlului efectuat de catre intimata.
Retinand astfel, instanta are in vedere ca nici macar ulterior, in cursul cercetarii judecatoresti, petenta nu a prezentat documentele mentionate in instiintare, cum ar fi rezultatele verificarilor periodice ale echipamentelor de munca, planul de securitate si sanatate in munca pe santierele temporare sau mobile, fisele individuale de intruire in domeniul SSM, necesarul de dotare a lucratorilor cu EIP si nu a facut dovada ca aceste documente erau intocmite la data controlului, ceea ce ar fi reprezentat un element al bunei credinte pe care o invoca in aparare.
De asemenea, instanta observa ca intr-adevar agentul constatator a acordat petentei un ragaz suficient chiar si dupa data stabilita pentru prezentarea documentelor, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei fiind intocmit ulterior datei de 19.07.2010, respectiv in data de 23.07.2010.
Fata de reaua credinta de care a dat dovada petenta, astfel cum a fost retinuta mai sus, atitudine care sporeste gradul de pericol social al faptei, instanta apreciaza ca la stabilirea sanctiunii au fost avute in vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in sensul ca sanctiunea stabilita este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, proportionalitatea intre fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi, in cauze precum Handyside impotriva Marii Britanii si Muller impotriva Elvetiei.
Instanta apreciaza totodata ca prin aplicarea minimului amenzii contraventionale prevazute de lege-4500 lei, in imprejurarile in care fapta a fost comisa, descrise mai sus, agentul constatator a dat suficienta relevanta circumstantei atenuante constand in aceea ca petenta nu a mai fost sanctionata contraventional anterior pentru o abatere similara.
Pentru aceste considerente, pe fond, instanta va respinge plangerea contraventionala ca neintemeiata, retinand legalitatea si temeinicia actului contestat.
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia tardivitatii plangerii contraventionale, invocata prin intampinare, ca neintemeiata.
Pe fond, respinge plangerea contraventionala formulata de petenta SC SSRL, cu sediul in .... in contradictoriu cu intimata ITM , cu sediul in ......... impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ nr.0006699/23.07.2010, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 25.11.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier, Red./Tehn.AG
4 ex./27.12.2010 1