Plangere impotriva rezolutiei procurorului respinsa Sentinta civila nr. 127 din data de 06.09.2010
pronunțată de Judecatoria Sinaia

Prin plangerea formulata la data de 09.08.2010 pe rolul Judecatoriei Sinaia, petentii RNB si RI au contestat rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia din data de 27.07.2010, pe care a apreciat-o ca fiind nelegala si neintemeiata.
In motivarea plangerii, petentii au aratat ca prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia din data de 31.05.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor MC si ME, organul de urmarire catalogand activitatea invinuitilor ca fiind doar o simpla fapta penala si nu infractiune, motivat de faptul ca aceasta nu constituie pericolul social al unei infractiuni.
Au mai aratat petentii ca organul de urmarire penala nu era indreptatit sa stabileasca aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ data fiind recunoasterea existentei faptei de catre ambii procurori si, prin urmare, impunandu-se trimiterea faptuitorilor in judecata pentru savarsirea faptei prevazute de art.27 alin.1 din Lg. nr.365/2002.
De asemenea, au mentionat faptul ca prin ordonanta mai-sus mentionata li s-a adus o vatamare intereselor legitime, intrucat au fost impiedicati sa recupereze pe cala actiunii civile, in cadrul procesului penal, sumele de bani insusite in mod fraudulos de catre invinuiti, iar fata de refuzul acestora de a le restitui cardurile bancare, nu pot sa lichideze conturile respective, suportand in continuare cheltuielile de intretinere a celor doua conturi.
Au precizat petentii ca, prin faptele savarsite, invinuitii au diminuat in mod considerabil masa succesorala ramasa de pe urma defunctului, iar dispozitiile ordonantei din data de 31.05.2010 au consecinte negative, in sensul ca tergiverseaza posibilitatea acestora de a iesi din indiviziune, determinandu-i sa efectueze cheltuieli de judecata foarte mari.
Au mai aratat, de asemenea, ca ordonanta mai-sus mentionata este netemeinica si nelegala avand in vedere circumstantele in care au fost comise faptele precum si repetabilitatea actiunii infractionale a faptuitorilor, iar situatia de dubiu retinuta in ordonanta parchetului cu privire la sumele de bani extrase chiar in ziua decesului, nu mai subzista, fiind evident ca o persoana aflata in agonie, pe patul mortii si care se afla sub influenta medicamentelor analgezice-opiacee, nu-si poate exprima consimtamantul.
Cu privire la sumele de bani extrase ulterior decesului, petentii au aratat ca aceste sume au fost folosite in scopuri personale de catre invinuiti si nicidecum pentru a achizitiona cele necesare inmormantarii, intrucat in baza contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere incheiat intre defunct si invinuiti, acestia din urma aveau obligatia sa efectueze toate cheltuielile necesare inmormantarii.
Astfel, precizeaza petentii, intentia celor doi invinuiti a fost de lichidare a disponibilului din cele doua conturi si de utilizare a sumelor extrase in scopuri strict personale.
In ceea ce priveste urmarea produsa, au mentionat ca faptele comise de invinuiti constituie gradul de pericol social al unei infractiuni, iar sanctiunea cu caracter administrativ aplicata prin ordonanta parchetului este nejustificata, intrucat periculozitatea unei fapte comise nu consta in lipsa antecedentelor penale, ci in gravitatea faptei.
La data de 25.08.2010 au fost depuse inscrisuri noi (acte medicale si extrasuri de cont) precum si concluzii scrise de catre aparatorul intimatilor, iar la data de 01.09.2010 au fost depuse concluzii scrise de aparatorul petentilor.
La dosarul cauzei a fost atasat dosarul de urmarire penala nr.1225/P/2009.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 30.09.2009, petentii RIC si RNB au formulat plangere impotriva numitilor MC si ME, plangere ce a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Sinaia si prin care s-a solicitat inceperea urmaririi penale si trimiterea acestora in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art.27 din Lg. nr.365/2002.
In actul de sesizare s-a aratat faptul ca numitii MC si ME au extras fara drept din doua conturi curente ale carui titular era RRP, tatal petentilor, diferite sume de bani, in total de 1834,56 euro si 150 lei, retragerile fiind facute in parte in ziua in care titularul conturilor a decedat, si in parte ulterior acestei zile.
Prin rezolutia din data de 19.11.2009 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de numitii MC si ME, sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 27 alin.1 din Lg. nr.365/2002.
Prin ordonanta din data de 31.05.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, retinandu-se ca faptele savarsite nu prezinta in concret gradul de pericol social al unei infractiuni.
La data de 09.07.2010, petentii au formulat plangere impotriva acestei solutii, plangere care a fost respinsa ca nefondata prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia din data de 27.07.2010.
La data de 09.09.2010 petentii au formulat plangere impotriva rezolutiei din data de 31.05.2010 la Judecatoria Sinaia.
Examinand prin prisma criticilor aduse de catre petenti solutia de netrimitere in judecata, raportat la probele administrate in cauza, instanta constata ca in mod corect s-a dispus de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sinaia scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor, cercetati penal pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 27 alin.1 din Lg.nr.365/2002.
Cu privire la critica adusa de petenti referitoare la aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de catre procuror, acesta nefiind insa indreptatit, ci impunandu-se trimiterea celor doi invinuiti in judecata, urmand ca instanta sa tina seama la aplicarea pedepsei de criteriile care stabilesc gradul de pericol social al unei infractiuni, se apreciaza ca aceasta critica este nefondata, motivat de faptul ca legea a atribuit procurorului competenta de a stabili in concret in faza de urmarire penala gradul de pericol social al faptei cercetate, tinand seama de rolul acestuia de aparator al ordinii de drept si de reprezentant al intereselor generale ale societatii, definit prin art.131 alin.1 din Constitutie.(Decizia curtii Constitutionale nr.329/2004). In exercitarea acestui rol, procurorul poate sa dispuna, in conditiile prevazute de art.249 alin.3 coroborat cu art.11 pct.1 lit. b si art.10 lit. b ind.1 Cod pr. pen.. scoaterea de sub urmarire penala a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intra sub incidenta prevederilor art.18 ind.1 C. pen. si aplicarea fata de faptuitor a unei sanctiuni cu caracter administrativ, iar ordonanta pronuntata de procuror in cursul urmaririi penale nu constituie un act de jurisdictie, ci este un act supus cenzurii instantei de judecata, la plangerea persoanei interesate, potrivit art.278 ind.1 Cod pr. pen.
Cu privire la criticile aduse ordonantei atacate referitoare la aprecierea faptei in mod eronat ca fiind lipsita de pericolul social al unei infractiuni, instanta apreciaza ca procurorul in mod corect a tinut seama de imprejurarile concrete in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa precum si de faptul ca invinuitii nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.
Astfel, conform declaratiei martorei SV, batranul era foarte bine ingrijit de sotii MC si ME, care ii asigurau toate cele necesare, utilizand pentru acesta cardurile sale bancare, iar batranul se declarase foarte incantat si precizase ca sotii MC si ME erau corecti cu el.
Instanta constata ca prin extragerea sumelor de pe card intimatii au produs un prejudiciu in cuantum de 126,50 euro si 150 lei.
De asemenea, in ceea ce priveste suma de 7000 lei, instanta retine ca ora extragerii este anterioara orei decesului titularului de cont si, prin urmare, mandatul dat intimatilor de acesta din urma nu incetase prin moartea mandantului.
Sustinerile petentilor conform carora, in ziua extragerii titularul de cont se afla sub influenta unor medicamente analgezice care ar fi determinat lipsa discernamantului, nu pot conduce la o alta solutie, avand in vedere ca, printre cazurile de incetare a mandatului prevazute de art.1552 Cod civ., nu este prevazuta si aceasta din urma situatie, lipsa discernamantului putand sta la baza punerii sub interdictie a mandantului si determina incetarea contractului de mandat, ceea ce in fapt nu s-a realizat.
Cu privire la inconvenientele invocate de intimati si care le-ar fi fost create prin fapta savarsita referitoare la desfasurarea anevoioasa a procedurii de partaj si cheltuielile aferente acestei proceduri, instanta constata ca acestea nu sunt in legatura directa cu fapta de extragere a sumelor de bani fara autorizatie din cont, acestea fiind produse printr-un efect de ricoseu, nefiind insa ireparabile, putand fi recuperate integral, facand apel la procedurile judiciare pe care legea le ofera.
Pentru cele ce preced, in temeiul art.2781 alin.8 lit. a Cod proc. penala, va fi respinsa ca nefondata plangerea formulata de petenti impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala a Parchetului de pe langa Judecatoria Sinaia.
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala petentii vor fi obligati la plata cheltuielilor judiciare catre stat.