SENTINTA PENALA NR. 391/ 29 mai 2009
La data de 2.04.2009 a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, sub nr. 4526/300/2009, plangerea formulata de petentul LV impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti din 2.12.2008, data in dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca ordonanta atacata, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala sub aspectul savarsirii infractiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 al. 1 C.pen. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 de lei, este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele motive: i s-a incalcat dreptul la aparare, intrucat nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala de catre procuror, potrivit art. 257 C.proc.pen. si nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a fi asistat de un aparator, procesul-verbal din data de 11.09.2008 fiind un act intocmit in faza actelor premergatoare si nu in aceea a urmaririi penale; nu a fost audiat de procuror dupa inceperea urmaririi penale; nici martorii nu au fost reaudiati de procuror; partile vatamate minore nu au fost audiate, asa-numitele "note explicative" aflate la dosarul cauzei neputand fi considerate declaratii intrucat nu au fost administrate in conditiile art. 77 rap. la art. 73 C.proc.pen. si lipseste semnatura organului de urmarire penala; in cauza nu exista plangere prealabila, din declaratia reprezentantului partilor vatamate nerezultand daca se intentioneaza sanctionarea sa penala; nu a lovit niciodata copiii numitului DV ci dimpotriva el a fost lovit de acesta fara vreun motiv la data de 30.07.2008, fapt dovedit de certificatul medico-legal eliberat de IML; probatoriul administrat nu face dovada vinovatiei sale, existand multiple neconcordante intre declaratiile reprezentatului partilor vatamate, ale martorilor si ale sale.
A fost atasat, potrivit art. 2781 al. 3 C.proc.pen., dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti precum si ordonanta prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti nr. 629/II-2/2009 din 10.03.2009.
Examinand plangerea, potrivit art. 2781 al. 7 C.proc.pen., pe baza lucrarilor dosarului de urmarire penala si a inscrisurilor depuse de parti la dosarul de fata, instanta retine urmatoarele:
Prin ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti din 2.12.2008, data in dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008, s-a dispus, in temeiul art. 262 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. b rap. la art. 10 al. 1 lit. b1 C.proc.pen. si art. 181 rap. lsa art. 91 C.pen., scoaterea de sub urmarire penala a petentului sub aspectul savarsirii infractiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 al. 1 C.pen. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 1.000 de lei.
Impotriva acestei ordonante a formulat plangere petentul, plangere care a fost respinsa prin ordonanta prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti nr. 629/II-2/2009 din 10.03.2009.
Instanta constata ca solutia procurorului este legala si temeinica.
Astfel, in privinta criticilor de legalitate formulate de petent, instanta constata, in primul rand, ca in cauza nu era obligatorie prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror, nefiind incidenta situatia prevazuta la art. 255 si 257 C.proc.pen. ci aceea la care fac referire dispoz. art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen.
Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror este obligatorie, in acord cu dispoz. art. 257 C.proc.pen., doar in situatia in care organul de cercetare apreciaza, potrivit art.255 C.pen., ca impotriva invinuitului exista suficiente probe de natura a justifica trimiterea lui in judecata, caz in care procedeaza la o noua ascultare a acestuia, il intreaba daca are noi mijloace de aparare si intocmeste referatul prevazut de art. 256 rap. la art. 259-260 C.proc.pen. (numit in practica referat de terminare a urmaririi penale).
Cand insa organul de cercetare apreciaza ca probele administrate nu justifica trimiterea in judecata, pe motiv ca este incident cazul prev. la art. 10 lit. b1 C.proc.pen. (cum s-a intamplat in speta), dupa inceperea urmaririi penale el inainteaza fara alte formalitati dosarul procurorului, potrivit art. 228 al. 2 C.proc.pen., intocmind un referat cu propunerea de a se dispune scoaterea de sub urmarire penala, iar daca procurorul gaseste intemeiata aceasta propunere procedeaza potrivit art. 230 C.proc.pen., fara a avea obligatia prezentarii materialului de urmarire penala sau intocmirii altor acte procesuale.
In speta, chiar daca in cuprinsul ordonantei a fost indicat in mod eronat ca temei al solutiei de scoatere de sub urmarire penala art. 262 C.proc.pen. (eroare care nu este insa de natura a provoca vreo vatamare petentului), instanta constata ca organul de cercetare penala si procurorul si-au respectat obligatiile prevazute de lege, respectiv de art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen. (acesta din urma fiind temeiul de drept procesual corect al solutiei).
In privinta celei de-a doua critici de legalitate, instanta constata ca aceasta este contrazisa de actele dosarului de urmarire penala, din rezolutia de la fila 3 rezultand ca urmarirea penala a fost inceputa in personam la data de 2.09.2008, astfel ca procesul-verbal din data de 11.09.2008 (fila 20), prin care i-au fost aduse petentului la cunostinta invinuirea si dreptul de a fi asistat de un aparator (drept de care a aratat expres ca nu intelege sa uzeze), se situeaza in cursul urmaririi penale si nu in faza actelor premergatoare.
Cat priveste faptul ca petentul si martorii nu au fost reaudiati de procuror, instanta constata ca legea nu prevede o atare obligatie, in primul rand, asa cum s-a aratat mai sus, in cauza fiind incidenta situatia prev. de art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen. iar in al doilea rand organul de cercetare penala intocmind un proces-verbal de constatare a actelor premergatoare, document cu valoare de mijloc de proba potrivit art. 224 al. 3 C.proc.pen.
Referitor la declaratiile partilor vatamate minore, instanta constata ca ele au fost consemnate cu respectarea dispoz. art. 77 rap. la art. 73 C.proc.pen., existand, contrar sustinerilor petentului, semnatura si stampila organului de cercetare penala.
Cat priveste plangerea prealabila formulata de reprezentantul legal al celor doua partile vatamate minore, instanta constata ca ea a fost formulata cu respectarea cerintelor prev. de art. 283 C.proc.pen. (cuprinzand descrierea faptei, indicarea autorului si aratarea mijloacelor de proba iar in inscrisul intitulat "declaratie" aflat la fila 6 din dosarul de urmarire penala fiind exprimata in mod neechivoc solicitarea de a fi trimis in judecata petentul) si a termenului prev. de art.284 C.proc.pen.
Pe fond, instanta constata ca in mod corect a retinut procurorul ca in cauza exista probe din care rezulta ca la data de 30.07.2008 petentul a lovit partile vatamate minore DLI si DA (cu o piatra, respectiv cu palma in spate), situatia de fapt rezultand pe deplin din coroborarea declaratiilor reprezentantului partilor vatamate, cu cele ale acestora precum si cu cele ale martorilor VVV, MI si ICC. Sub aspectul situatiei de fapt, instanta constata ca sustinerile petentului nu pot fi avute in vedere, intrucat nu se coroboreaza cu alte probe, astfel ca nu pot servi la aflarea adevarului (art. 69 C.proc.pen.). Este de mentionat ca in declaratia data cu prilejul audierii in calitate de invinuit, petentul nu a indicat mijloace de proba in aparare si, mai mult, nici prin plangerile adresate prim-procurorului respectiv instantei nu a mentionat existenta unor astfel de dovezi.
In raport de situatia de fapt rezultata din probe, corect a stabilit procurorul ca fapta petentului este prevazuta de legea penala (art. 180 al. 1 C.pen. care incrimineaza lovirea si alte violente) si a fost comisa cu vinovatie sub forma intentiei.
De asemenea, fata de circumstantele personale ale petentului si intensitatea scazuta a violentelor exercitate, procurorul a apreciat in mod intemeiat (si, de altfel, favorabil petentului), ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind suficienta aplicarea unei sanctiuni administrative, care la randul ei a fost just individualizata.
Fata de considerentele ce preced, instanta urmeaza ca in temeiul art. 2781 al. 8 lit. a C.proc.pen. sa respinga plangerea examinata ca nefondata.
Vazand si dispoz. art. 192 al. 2 C.proc.pen.,
1