Actiune in constatare clauze abuzive. Declinare. Sentinta civila nr. 517 din data de 15.01.2015
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand actele dosarului, prin prisma exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Totodata, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune in sarcina judecatorului obligatia de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
In aceste conditii, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, exceptie de procedura, absoluta si dilatorie, pe care o va admite, cu urmatoarea motivare:
Competenta materiala presupune o delimitare intre instantele de grad diferit, iar normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii) in Codul de procedura civila si in alte acte normative speciale.
Competenta materiala functionala este aceea care determina si precizeaza functia si rolul atribuite fiecareia dintre categoriile instantelor judecatoresti, in timp ce competenta materiala procesuala este aceea care determina categoria de pricini ce pot fi rezolvate, in concret, de o categorie de instante judecatoresti.
Normele care reglementeaza competenta materiala sunt norme de ordine publica, acestea avand caracter absolut, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instantei. In acest sens sunt si dispozitiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statueaza ca necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad.
De asemenea, instanta retine ca necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica poate fi invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul fiind obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judeca in prima instanta toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante. Textul legal antementionat consacra noua optica pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata in prima instanta, stabilind ca tribunalul are plenitudine de jurisdictie pentru judecata in prima instanta. Deci, ori de cate ori legea nu prevede competenta altei instante, tribunalului ii revine competenta de a solutiona pricina in prima instanta.
In speta, reclamantul a sesizat instanta de judecata cu mai multe capete de cerere, motiv pentru care se constata incidenta art.99 C.proc.civ., potrivit caruia: (1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instante, instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator competenta. (2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in judecata, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt."
In acest sens, instan?a re?ine ca, principalul capat al cererii de chemare in judecata este reprezentat de constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevazute la art.3 punctele 3, 4, art.4, art.5, art. 8 punctele 1, 6, art.9 punctul 2, art.12 punctele 1, 2, art.13 punctul 18 teza finala. din contractul de credit nr.421502G0160510332/21.04.2008, care permit bancii: modificarea unilaterala a ratei dobanzii fara a fi indicate criteriile avute in vederea ?i fara a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobanzi, stabilirea unui comision de acordare, stabilirea comisionului de rambursare in avans, stabilirea valutei in care urmeaza a fi restituit imprumutul fara a fi precizat cursul valutar care urmeaza a fi avut in vedere, stabilirea unei dobanzi penalizatoare, stabilirea dreptului necondi?ionat al bancii de a incasa toate veniturile imprumutatului, fara posibilitatea formularii obiec?iunilor ?i fara indeplinirea niciunei formalita?i, stabilirea posibilita?ii unilaterale a bancii de a dispune rezilierea contractului fara indeplinirea altor formalita?i atat in privin?a creditului care face obiectul contractului cat ?i in privin?a celorlalte imprumuturi contractate cu banca, stabilirea in sarcina imprumutatului a obliga?iei de a-?i asuma riscul politic, de for?a majora, posibilitatea bancii de a modifica unilateral data scaden?ei ?i posibilitatea bancii de a refuza nemotivat cererea imprumutatului privind modificarea scaden?ei lunare etc.
Vazand motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata ?i analizand prevederile clauzelor contractuale stabilite la art.3 punctele 3, 4, art.4, art.5, art. 8 punctele 1, 6, art.9 punctul 2, art.12 punctele 1, 2, art.13 punctul 18 teza finala. din contractul de credit nr.421502G0160510332/21.04.2008, instanta constata ca, cel pu?in dispozi?iile clauzelor prevazute la articolele art.3 punctele 3, 4, art. 8 punctele 1, art.9 punctul 2, art.12 punctele 1, 2, art.13 punctul 18 teza finala nu sunt evaluabile in sine. De asemenea, fara a mai reda in continuare continutul lor, instanta retine ca aceste clauze care permit modificarea unilaterala a ratei dobanzii fara a fi indicate criteriile avute in vederea ?i fara a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobanzi, stabilirea valutei in care urmeaza a fi restituit imprumutul fara a fi precizat cursul valutar care urmeaza a fi avut in vedere, stabilirea dreptului necondi?ionat al bancii de a incasa toate veniturile imprumutatului, fara posibilitatea formularii obiec?iunilor ?i fara indeplinirea niciunei formalita?i, stabilirea posibilita?ii unilaterale a bancii de a dispune rezilierea contractului fara indeplinirea altor formalita?i atat in privin?a creditului care face obiectul contractului cat ?i in privin?a celorlalte imprumuturi contractate cu banca, stabilirea in sarcina imprumutatului a obliga?iei de a-?i asuma riscul politic, de for?a majora, posibilitatea bancii de a modifica unilateral data scaden?ei ?i posibilitatea bancii de a refuza nemotivat cererea imprumutatului privind modificarea scaden?ei lunare, nu au nicio componenta pecuniara, neputandu-se considera ca dobandesc un continut economic pentru simplul motiv ca au fost inserate intr-un contract de imprumut pentru refinan?area unui credit, care in sine are, desigur, natura patrimoniala.
Totodata, aceste clauze contractuale nu sunt evaluabile prin ele insele, ci tot prin raportare la valoarea totala a contractului, avand in vedere ca acestea nu cuprind o valoare pecuniara in sine, ci doar permit paratei sa actioneze in anumite moduri, fara insa a putea fi evaluate in bani, cel putin anterior aplicarii lor.
In continuare, instan?a re?ine ca, in urma constatarii caracterului abuziv al prevederilor contractului de imprumut pentru refinan?area unui credit, reclamantul solicita prin capetele accesorii: anularea clauzelor ?i repunerea par?ilor in situa?ia anterioara, prin inlaturarea prevederilor despre care se sus?ine ca sunt abuzive, precum ?i restituirea sumelor achitate in baza presupuselor clauze abuzive.
Pe cale de consecin?a, analiza competentei materiale trebuie efectuata prin raportare la capatul principal al cererii de chemare in judecata, prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractuale care permit bancii modificarea unilaterala a ratei dobanzii fara a fi indicate criteriile avute in vederea ?i fara a acorda posibilitatea negocierii acestei noi dobanzi, stabilirea valutei in care urmeaza a fi restituit imprumutul fara a fi precizat cursul valutar care urmeaza a fi avut in vedere, stabilirea dreptului necondi?ionat al bancii de a incasa toate veniturile imprumutatului, fara posibilitatea formularii obiec?iunilor ?i fara indeplinirea niciunei formalita?i, stabilirea posibilita?ii unilaterale a bancii de a dispune rezilierea contractului fara indeplinirea altor formalita?i atat in privin?a creditului care face obiectul contractului cat ?i in privin?a celorlalte imprumuturi contractate cu banca, stabilirea in sarcina imprumutatului a obliga?iei de a-?i asuma riscul politic, de for?a majora, posibilitatea bancii de a modifica unilateral data scaden?ei ?i posibilitatea bancii de a refuza nemotivat cererea imprumutatului privind modificarea scaden?ei lunare, clauze care in esen?a nu sunt evaluabile din punct de vedere pecuniar.
In ceea ce prive?te capetele de cerere prin care se solicita anularea clauzelor ?i repunerea par?ilor in situa?ia anterioara, prin inlaturarea prevederilor despre care se sus?ine ca sunt abuzive, precum ?i restituirea sumelor achitate in baza presupuselor clauze abuzive, instan?a re?ine ca, acestea sunt capete accesorii constatarii caracterului abuziv, astfel incat vor urma soarta capetelor principale de cerere.
Conform art.99 alin. 2 C.p.c., cand reclaman?ii au sesizat instanta cu mai multe capete de cerere principale, intemeiate pe cauze comune, instanta competenta sa le solutioneze se determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.
Conform art.95 Cod procedura civila, tribunalul este instanta de drept comun pentru solutionarea cererilor in prima instanta, judecatoria avand o competenta limitata, conform prevederilor art.94 pct.1 lit.a-j. Cererea avand ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze neevaluabile in bani nu se incadreaza in prevederile art.94 pct.1 lit. a-j si, prin urmare, nu este de competenta judecatoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate in cauza atrag competenta materiala a unor instante diferite, asa cum s-a retinut mai sus.
Prin urmare, instanta constata ca cererea formulata de reclamant se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 99 alin. 2 Cod procedura civila, intrucat cererea cuprinde mai multe capete, dintre care unele sunt de competenta tribunalului, instanta mai mare in grad decat judecatoria.
Concluzionand, o parte dintre capetele cererii de chemare in judecata sunt neevaluabile in bani, insa acestea sunt intemeiate pe titluri ?i cauze comune. Prin art. 94 C.proc.civ. nu se prevede competenta judecatoriei pentru solutionarea tuturor capetelor de cerere, sens in care competenta revine tribunalului, conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., ca instanta de grad mai inalt.
Avand in vedere toate aspectele de fapt si de drept retinute, in temeiul art. 95 pct. 1 C.proc.civ., cu referire la art.99 alin.2, art.129 alin.2 pct. 2 si art.130 alin.2, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Totodata, facand aplicarea dispozitiilor art.132 alin.1 si 3 C.proc.civ., instanta va declina competenta solutionarii prezentei cauze in favoarea Tribunalului Bucuresti.