Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 19.12.2014, sub nr. 65659/299/2014, contestatoarea Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a chemat in judecata pe intimatii M.C.M., T.S., B.V., G.E., C.I. si J.V.Z., formuland contestatie la executarea silita in dosarul de executare nr. 434/2014 aflat pe rolul B.E.J. R.G., solicitand anularea executarii silite, anularea Incheierii privind cheltuielile de executare, anularea Incheierii pronuntate la data de 13.11.2014 de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. _, suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare.
In motivarea contestatiei, in esenta, contestatoarea a aratat ca prin Somatia emisa in dosarul nr. 434/2014, B.E.J. R.G. a instiintat contestatoarea ca are de achitat creditorilor suma de 71.048,97 lei, in baza titlului executoriu reprezentat de Hotararea nr. 406/20.06.2002 emisa de Comisia Judetului Timis, validata prin Ordinul nr. 4544/02.08.2007 emis de Cancelaria Primului Ministru. Aceasta a mentionat ca, in raport de dispozitiile O.G. nr. 22/2002, institutiile publice au la dispozitie un termen de 6 luni pentru a efectua plata voluntara a creantei inscrise in titlul executoriu, termen care curge de la momentul emiterii somatiei de plata. S-a mai invederat ca, potrivit dispozitiilor H.G. nr. 1277/2007, compensatiile se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat. De asemenea, au fost invocate dispozitiile O.U.G. nr. 10/2014, prin care s-a suspendat pana la 31.12.2014 plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006. In ceea ce priveste procesul-verbal de actualizare, s-a aratat ca executorul a actualizat suma cu indicele de inflatie, contrar prevederilor art. 38 alin 5 lit. a din H.G. 753/1998.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 711 si urm. N.C.P.C., Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1277/2007, O.G. 22/2002, O.U.G. 80/2013.
De asemenea, contestatoarea a solicitat judecarea cauzei in lipsa, conform prevederilor art. 223 din Noul Cod de proc. civila.
In dovedirea sustinerilor sale, contestatoarea a depus inscrisuri din dosarul de executare.
Contestatia la executare este scutita de la plata taxei de timbru.
La data de 20.01.2015, intimatii au formulat concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea contestatiei la executare, ca neintemeiata, invederand ca nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 10/2014, iar in ceea ce priveste O.G. 22/2002 legea nu prevede un termen expres in care sa fie inceputa executarea voluntara, debitorul nefacand dovada lipsei de fonduri.
La solicitarea instantei, B.E.J. R.G. a inaintat copii certificate de pe inscrisurile existente in Dosarul de executare nr. 434/2014.
Instanta a incuviintat si a fost administrata proba cu inscrisuri, la solicitarea contestatoarei si a intimatilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin Hotararea nr. 406/20.06.2002 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Timis, validata prin Ordinul nr. 4544/02.08.2007 emis de Cancelaria Primului Ministru, a fost admisa cererea intimatilor M.C.M., T.S., B.V., G.E., C.I. si J.V.Z., fiind recunoscut dreptul acestora la despagubiri in suma totala de 67.833,15 lei, cu titlul de compensatii banesti, ce se va actualiza la data platii (filele 48-50).
Deoarece debitoarea nu s-a conformat acestui titlu executoriu si nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin hotararea mentionata, creditorii-intimati s-au adresat cu o cerere catre B.E.J. R.G., solicitand punerea in executare a dispozitiilor titlului executoriu reprezentat de Hotararea nr. 406/20.06.2002 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Timis validata prin Ordinul nr. 4544/02.08.2007 emis de Cancelaria Primului Ministru, pentru suma de 67.833,15 lei, cu titlul de compensatii banesti, formandu-se dosarul de executare nr. 434/2014 (fila 47).
La data de 13.11.2014 a fost incuviintata executarea silita de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin incheierea pronuntata in dosarul nr. _, in baza titlului executoriu mai sus mentionat, asa cum rezulta din dosarul de executare (fila 53).
Prin incheierea din data de 11.12.2014 B.E.J. R.G. a stabilit cheltuieli de executare in suma de 6983,01 lei, din care 5631,46 lei onorariul executorului judecatoresc (fila 71).
La aceeasi data a fost emisa somatia de executare in dosarul executional nr. 434/2014 al B.E.J. R.G., prin care s-a pus in vedere contestatoarei ca in temeiul dispozitiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 sa achite suma totala de 71.048,97 lei reprezentand debit si cheltuieli de executare (fila 73).
De asemenea, a fost emisa adresa de infiintare poprire catre tertul poprit Trezoreria Municipiului Bucuresti (fila 74), fiind instiintata si contestatoarea in acest sens (fila 78).
Instanta are in vedere, cu prioritate, imprejurarea ca reclamanta a inteles sa conteste in prezenta cauza executarea efectuata in dosarul de executare, invocand ca motive lipsa disponibilitatilor banesti si aducand critici modului de actualizare, dar si adoptarea O.U.G. 10/2014.
Instanta constata ca prezenta contestatie la executare este neintemeiata si o va respinge cu urmatoarele argumente:
Din coroborarea dispozitiilor art. 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002 si art. 666 Cod procedura civila, reiese ca executarea silita a sumelor inscrise in titlurile executorii emise impotriva institutiilor publice incepe si se realizeaza potrivit normelor generale inscrise in Codul de procedura civila. Nota specifica a acestui tip de executare consta in impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de asteptare, in cazul in care institutia publica (se intelege: dovedeste) se afla in imposibilitate obiectiva de a plati, din lipsa de fonduri.
Asadar, creditorul unei institutii publice, avand in vedere si realitatea constitutionala a statului de drept, asteapta din partea institutiei publice executarea de bunavoie a obligatiei pecuniare. In cazul in care institutia publica, ce ar trebui sa se comporte in cadrul relatiilor sociale ca un subiect de drept-exemplu pentru ceilalti participanti la raporturile juridice, nu executa obligatia de bunavoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare, solicitandu-i urmarirea silita a sumelor din titlul executoriu. Daca institutia publica urmarita dovedeste ca nu are fonduri special alocate, la inceput de executare ori in cursul acesteia, OG nr.22/2002 instituie pentru creditorul institutiei publice obligatia de a astepta 6 luni de zile pana la continuarea executarii silite.
Acesta este singurul rezultat ce se impune in cadrul operatiunii de interpretare juridica de buna-credinta, realizate cu luarea in seama a imperativului executarii cu celeritate a creantelor mentionate in titluri executorii-hotarari judecatoresti, imperativ derivat din art.6 CEDO, art. 11, 20, 21 din Constitutia Romaniei.
In lumina celor de mai sus, facand din nou trimitere la art. 2 si 3 din O.G. nr. 22/2002 si art. 666 Cod procedura civila, reiese ca somatia la care se refera art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeasi la care se refera art. 666 Cod procedura civila, adica este actul incepator al executarii silite. Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somatii, cu eventuala incidenta a termenului de 6 luni in care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 sa astepte ca institutia publica sa incerce procurarea de fonduri.
Practic, spiritul legii este acela de a evita blocarea activitatii institutiei publice si, prin urmare, incercarea de a evita afectarea interesului public.
Intelegerea procedurii de realizare a unei creante impotriva unei institutii publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept:
> interpretarea cu buna-credinta a legii,
> respectarea legii,
> executarea cu celeritate a hotararilor judecatoresti, fara de care dreptul la un proces echitabil este golit de continut si lipsit de finalitate,
> in cazul in care exista dubiu, normele se interpreteaza in favoarea creditorului, iar nu a debitorului,
> institutia publica (parte in litigiul solutionat prin titlul executoriu ce o obliga) trebuie sa execute ori sa depuna toate diligentele pentru executarea de bunavoie a obligatiei, comportandu-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept,
> doar in acest context, in cazul in care institutia publica nu are fonduri special alocate executarii obligatiei din titlul executoriu (asa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (inceputa prin somatia emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, in care se intelege ca institutia publica va depune din nou toate diligentele pentru obtinerea de fonduri special destinate executarii obligatiilor prevazute in titluri executorii. In cazul in care diligentele nu au ca rezultat obtinerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este indreptatit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau a altor legi, avand astfel posibilitatea de a popri conturi ale institutiei ori/si de a executa silit bunuri mobile ori/si imobile ale institutiei publice.
Asadar, atat pentru respectarea principiilor de mai sus, dar si in considerarea interesului public pe care se presupune ca il serveste institutia publica, acest tip de debitor trebuie sa depuna toate diligentele pentru a executa obligatiile de bunavoie ori, daca s-a inceput executarea silita (prin emiterea somatiei de un organ de executare competent) si nu are fonduri special alocate, trebuie sa depuna toate diligentele pentru ca in 6 luni de la primirea somatiei (ori de la momentul - ulterior primirii somatiei si efectuarii diverselor acte de executare - in care se constata epuizarea fondurilor special alocate executarii obligatiilor din titluri executorii) sa obtina fondurile necesare astfel incat executarea silita sa nu continue prin poprire asupra altor fonduri ori / si prin executare mobiliara/imobiliara.
In cazul de fata, A.N.R.P. nu a executat de bunavoie obligatia executorie, Hotararea de stabilire a despagubirilor fiind emisa in anul 2002 astfel incat, la patru ani dupa acest moment, creditorii intimati s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de catre contestatoare, in deplina concordanta cu dispozitiile O.G. nr. 22/2002.
Cat priveste invocarea disponibilitatilor banesti reduse si celelalte asertiuni in sustinerea acestei teze, instanta le considera neintemeiate, in opinia sa o astfel de afirmatie insemnand o incalcare a dreptului de creanta al creditorului-intimat, intrucat nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinatie nu pune la adapost pe debitorul acestei obligatii, solutia contrara insemnand golirea de continut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinta prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul sau ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotarare executorie si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Intimatul este titularul unui drept de creanta, asadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, in acceptiunea Conventiei europene pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Reclamantul are o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Sandor si Virgil Ionescu c. Romaniei), iar intarzierea la plata sau refuzul de plata din partea paratei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantilor, astfel cum este garantat si protejat de Conventie.
Textul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (la fel si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al Romaniei inca din anul 1994, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constitutie).
Instanta subliniaza, in acest context, si ca este esential a se interpreta aceste prevederi legale in consonanta cu jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instante, fata de prevederile art. 11 si 20 din Constitutie.
Or, conform acestei jurisprudente, executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de instanta care o pronunta, trebuie considerata ca facand parte din "proces", in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva - in sensul de executorie - si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul uneia dintre parti.
Astfel, in Hotararea Sacaleanu impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat ca, atunci cand administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, chiar si in cazul aplicarii unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OG nr. 22/2002, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
Or, in speta, instanta constata ca, fata de cele ce preced, nu exista nici un motiv pentru ca debitoarea-contestatoare sa refuze a da curs executarii silite declansate impotriva sa, cata vreme nu a facut nicio proba - desi ratiuni ce tin de echitatea procedurii o obligau in acest sens - ca nu dispunea de fondurile necesare pentru a plati debitul mentionat in titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile sus-citate ale art.2 din OG nr.22/2002 si ca in aceste conditii orice intarziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incalcarea art. 6 al CEDO.
In lumina celor de mai sus, instanta constata ca nu exista niciun motiv pertinent, juridic, exonerator care sa justifice intarzierea contestatoarei in ceea ce priveste plata creantei intimatului.
Instanta apreciaza ca nici invocarea dispozitiilor O.U.G. nr.10/2014, potrivit carora "incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006" nu poate determina nelegalitatea procedurii de executare silita.
Cum hotararea nr. 406/20.06.2002 a fost emisa in anul 2002, o noua esalonare sau suspendare de la momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, dupa ce H.G. nr. 1120/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 stabilea ea insasi esalonarea platii pe o perioada de maxim 2 ani, conduce la ruperea justului echilibru care trebuie sa existe intre interesul individului de a-i fi achitata creanta stabilita irevocabil si interesul societatii de a nu afectat intr-o mare masura bugetul de stat. Prin urmare, desi ingerinta in asigurarea respectarii dreptului persoanelor beneficiare ale hotararilor la executarea creantei constand in suspendarea instituita de OUG nr. 10/2014 ar raspunde unui interes general, aceasta masura se vadeste a fi disproportionata si nejustificata.
Lipsa justificarii rezulta din aspectul ca desi a avut la dispozitie o esalonare reglementata prin chiar legea speciala si prin normele metodologice de aplicare a acesteia, aceasta esalonare nu a fost aplicata, imediat dupa emiterea fiecarui titlu executoriu. Aplicarea corecta si la timp a esalonarii stabilita de Legea nr. 9/1998 precum si reglementarea unei ordini clare in achitarea creantelor stabilite, ar fi determinat plata la timp si in mod echitabil a sumelor stabilite.
Or, A.N.R.P. isi invoca propria culpa in nerespectarea calendarului de plata a despagubirilor, a lipsei unei reglementari clare in achitarea despagubirilor, iar O.U.G. nr. 10/2014 nu produce ca rezultat decat intarzierea excesiva, pe o perioada de 10 ani, a executarii creantelor. In sine, aceasta perioada de suspendare lipseste creditorii de beneficiul sumelor stabilite in asa masura prelungind in mod nejustificat aducerea la indeplinire a obligatiei de plata. Masura suspendarii reglementata de O.U.G. nr.10/2014 constituie prin urmare o ingerinta nejustificata si disproportionata in dreptul beneficiarilor Legii nr. 9/1998 din speta la executarea creantei stabilite.
Curtea Europeana a considerat ca daca se poate admite ca statele intervin intr-o procedura de executare a unui titlu executoriu, o asemenea interventie nu poate avea drept consecinta impiedicarea, anularea sau intarzierea in mod excesiv a executarii, nici, cu atat mai mult, repunerea in discutie a fondului acestei hotarari - Immmobiliare Saffi c. Italiei, par. 63,66, 28 iulie 1999; Satka c. Greciei, par. 57, 27 martie 2003 (concluzie reluata si in alte cauze impotriva Romaniei, Sabin Popescu c. Romaniei, 2 martie 2004, Mihai Iulian Popescu c. Romaniei, par. 39, 29 septembrie 2005, Abaluta impotriva Romaniei, par. 33)
In ceea ce priveste Incheierea de actualizare a creantei, instanta retine ca aceasta s-a realizat in mod legal, in conformitate cu prevederile art. 38 alin. 5 lit. c din H.G. 753/1998, creanta fiind actualizata in raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul National de Statistica fata de luna decembrie a anului anterior.
Avand in vedere considerentele mai sus aratate, instanta va respinge contestatia la executare, ca neintemeiata.
Fata de solutionarea cauzei, instanta constata, ca ramasa fara obiect, si cererea contestatorului de suspendare a executarii silite.
In virtutea principiului disponibilitatii, instanta va lua act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge, ca neintemeiata, contestatia la executare formulata de contestatoarea AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul in Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, Bucuresti, in contradictoriu cu intimatii M.C.M., T.S., B.V., G.E., C.I. si J.V.Z., toti cu domiciliul ales in _..
Constata ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii silite.
Ia act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 29.01.2015.