Contract de transport de marfuri. Distrugerea bunurilor in timpul transportului. Stabilirea culpei. Sentinta civila nr. 13636 din data de 15.10.2004
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin sentinta civila nr. 13636/15.10.2004 instanta a respins cererea de chemare in judecata privind pe reclamanta SC R.P.C.I. SRL in contradictoriu cu parata SC ARION A.I.E. SRL, ca neintemeiata si a respins cererea de chemare in garantie formulata de parata in contradictoriu cu chemata in garantie SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE A. SA ca ramasa fara interes.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 21.06.2004, sub nr. 10770/2004, reclamanta SC R.P.C.I. SRL a chemat in judecata parata SC A.I.E. SRL, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 3.815 euro, reprezentand contravaloarea a cinci parbrize pentru autocar Irizar, parbrize sparte cu ocazia transportului efectuat de catre parata in perioada 5.06.2003-9.06.2003 pe ruta Strasbourg-Bucuresti, pentru care a fost emisa factura fiscala nr.6528322/25.06.2003; la plata sumei de de 1.656.043 lei reprezentand contravaloarea formalitatilor vamale conform facturii fiscale nr. 6528322 /25.06.2003, precum si la plata sumei de 17.113.327 lei reprezentand rata inflatiei pe perioada 25.06.2003-30.04.2004 pentru contravaloarea parbrizelor sparte si la plata sumei de 182.165 lei reprezentand rata inflatiei pe perioada 25.06.2003-30-04-2004 pentru contravaloarea formalitatilor vamale. S-a solicitat obligarea paratei si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data de 6.01.2003 s-a incheiat intre parti un contract de prestari servicii transport nr.11 cu o valabilitate de 1 an, in temeiul caruia s-a solicitat paratei sa efectueze un transport pe ruta Strasbourg-Bucuresti in perioada 5.06.2003-9.06.2003, in vederea aducerii in tara a unui numar de 6 parbirze, reclamanta achitand paratei suma de 4430 Euro, astfel cum rezulta din dispozitia de plata externa si declaratia vamala, fiind emisa factura fiscala nr.2302012.
A mentionat reclamanta ca la data de 5.06.2003 soferul paratei a incarcat si receptionat marfa care se afla in perfecta stare, insa la descarcarea acesteia s-a constata ca un numar de 5 parbrize erau sparte, potrivit procesului verbal de constatare a pagubelor incheiat la data de 9.06.2003 in prezenta reprezentantilor societatii de transport si beneficiarului constatandu-se aceasta imprejurare.
A precizat reclamanta ca astfel cum rezulta si din factura nr.2302012/5.06.2003 contravaloarea parbrizelor sparte era de 3.815 euro, solicitandu-se si contravaloarea formalitatilor vamale in suma de 1.656.043 lei, suma acceptata de parata prin intocmirea, semnarea si stampilarea facturilor fiscale.
S-a mai sustinut ca potrivit dispozitiilor legale transportatorul este responsabil de prejudiciile cauzate de activitatea sa, fiind invocate si dispozitiile art.418, 424, 430 C.com..
In drept, au fost invocate dispozitiile art.969, 970, 998 C.civ.,.art.413-441 C.com., art.1473 C.civ..
Prin intampinarea formulata in cauza si depusa la dosar la data de 30.08.2004 parata SC A.I.E. SRL a invocat exceptia prescriptiei actiunii, motivata de faptul ca litigiului ii sunt aplicabile prevederile Conventiei referitoare la contractul de transport international de marfuri la care s-a aderat prin Decretul nr.451/1972, fiind invocate prevederile art.32 din respectiva conventie.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a solicitat respingerea primului capat de cerere ca neintemeiat intrucat factura fiscala de care se prevaleaza reclamanta nu a fost acceptata la plata de catre parata in sensul art.46 C.com., precizandu-se ca mentiunile cuprinse in factura nu fac dovada raportului fundamental in baza caruia se emite un astfel de inscris, contractul de prestari servicii de transport incheiat intre parti necontinand vreo cauza penala in favoarea reclamantei, astfel ca in masura sa aprecieze asupra cuantumului daunelor este instanta.
S-a mai aratat ca parata este exonerata de raspundere potrivit art.17 pct.4 lit b din Conventie intrucat prejudiciul s-a datorat defectuozitatii ambalajului, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare a pagubelor prin care s-a constat ca prejudiciul s-a datorat ruperii materialului de amortizare a socului montat lateral de catre expeditor.
In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, s-a solicitat respingerea acestuia cu motivarea ca suma respectiva a fost stabilita in mod arbitrar.
Cu privire la capetele 3 si 4 de cerere, s-a cerut respingerea acestora ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere.
Odata cu intampinarea parata a formulat si cerere de chemare in garantie a Societatii de Asigurare si Reasigurare A. S.A. aratand ca intre parti a fost incheiata conventia de asigurare transport international rutier nr.119/4.11.2002 care acopera si riscul de raspundere a transportatorului pentru marfurile transportate in trafic international pe sosele, solicitandu-se obligarea asiguratorului la plata debitului in ipoteza admiterii actiunii.
Chemata in garantie Societatea de Asigurare si Reasigurare A. S.A. a formulat intampinare la data de 27.09.2004, prin care a fost invocata exceptia tardivitatii cererii de chemare in garantie, fiind invocate dispozitiile art.61 Cod Proc.Civ. si art.1141 pct.2 Cod Proc.Civ.
S-a mai invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in garantie, fiind invocate dispozitiile art.10 din Legea nr.146/1997.
A aratat chemata in garantie desfasurarea relatiilor contractuale existente intre parti, fiind invocate dispozitiile art.17 pct.4 lit.b din Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri la care s-a aderat prin Decretul nr.451/1972 si precizandu-se ca reclamanta nu a semnat si stampilat scrisoarea de trasura, nejustificand implicit receptia marfii, transportatorul nefacand dovada platii solicitate cu titlu de despagubire.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115-118, art.60-63 Cod Proc.Civ., conventia CMR, art.10 din Legea nr.146/1997.
Prin incheierea de sedinta din data de 01.10.2004 a fost respinsa ca neintemeiata exceptia tardivitatii cererii de chemare in garantie, constatandu-se ca aceasta a fost depusa cu respectarea termenului 5 zile anterior primului termen de judecata.
Prin sentinta civila nr. 8028/22.10.2004 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins cererea principala ca fiind prescrisa, cererea de chemare in garantie fiind respinsa ca ramasa fara obiect.
Prin decizia civila nr. 527/23.05.2005 Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala a admis recursul declarat de reclamanta SC R.P.C.I SRL impotriva sentintei mentionate, pe care a casat-o si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti cauza a fost inregistrata la rejudecare sub nr. 15693/2005.
Analizand materialul probatoriu administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
La data de 6.01.2003 s-a incheiat intre reclamanta SC R.P.C.I. SRL, in calitate de beneficiar si parata SC A.I.E. SRL, in calitate de transportator, contractul de prestari servicii de transport nr.11, ca urmare a acestei conventii efectuandu-se de catre parata un transport la data de 05.06.2003-09.06.2003, pe ruta Strasbourg-Bucuresti, a unui numar de 6 parbrize.
Cu ocazia acestui transport, s-a cauzat reclamantei un prejudiciu de 3.815 euro, reprezentand contravaloarea a 5 parbrize sparte, imprejurare constatata prin procesul verbal de constatare a pagubelor din 9-06-2003, fiind emisa in consecinta factura fiscala nr.6528322/25.06.2003.
Prin procesul-verbal mentionat, incheiat de catre chemata in garantie Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA, s-a retinut ca la data de 9.06.2003 inspectorul societatii de asigurare a constatat ca 5 parbrize pentru Scania Irizar sunt sparte in paletul de transport datorita ruperii materialului de amortizare a socurilor montate in lateral.
S-a constatat in cauza ca reclamanta a adresat paratei protestul nr.137/13.06.2003 prin care a solicitat acoperirea prejudiciului, primit de catre parata la data de 19.06.2003, insa parata a raspuns la protestul reclamantei, in sensul refuzului de a repara prejudiciul.
Fata de situatia de fapt constatata instanta a apreciat ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata si a fost respinsa ca atare pentru considerentele aratate in continuare:
Astfel, singurul mijloc de proba ce poate fi retinut cu privire la cauzele producerii prejudiciului constand in spargerea celor 5 parbrize este procesul-verbal de constatare a pagubelor mentionat mai sus, care cuprinde constatarea inspectorului societatii de asigurare in sensul ca paguba s-a produs din cauza ruperii materialului de amortizare a socurilor montate in lateral, deci din cauza unei deficiente in ambalarea bunulrilor transportate.
Din acest punct de vedere instanta a retinut aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 17 pct. 4 lit. b din Conventia privind contractul pentru transportul international de marfuri pe sosele, la care Romania a aderat prin Decretul nr. 451 din 20 noiembrie 1972, care prevad ca "transportatorul este scutit de raspundere atunci cand pierderea sau vatamarea marfii constituie o consecinta a unui risc special care este indisolubil legat de lipsa sau defectiunea ambalajului pentru marfurile expuse prin natura lor la stricaciuni sau vatamari atunci cand nu sunt ambalate sau sunt prost ambalate."
In aceste conditii, avand in vedere si dispozitiile art. 18 alin. 1 din Conventia CMR, referitoare la regimul probatiunii in materia contractului de transport, instanta a apreciat ca parata a facut dovada imprejurarilor legate de cauza producerii prejudiciului in sensul aratat, revenind astfel reclamantei sarcina de a face dovada contrara, respectiv ca distrugerea bunurilor s-a produs din culpa transportatorului.
Din acest punct de vedere s-a retine ca simpla semnare de primire a facturii cuprinzand pretentiile reclamantei nu reprezinta o acceptare la plata a sumei inscrise in aceasta, si instanta a avut in vedere imprejurarile cauzei, raporturile juridice dintre parti si corespondenta purtata intre acestea, respectiv raspunsul paratei la protestul reclamantei, prin care a refuzat sa recunoasca pretentiile acesteia.
Nu a fost retinuta sustinerea reclamantei privind aplicarea dispozitiilor art. 418 Cod Comercial, referitoare la prezumtia inexistentei unor vicii aparente de imbalotare ce ar rezulta din lipsa unei rezerve exprimate de caraus la primirea bunurilor, intrucat aceasta prezumtie are caracter relativ si prin constatarea asiguratorului in sensul ca avarierea parbrizelor s-a produs din cauza ambalajului defectuos prezumtia invocata a fost rasturnata.
Nici imprejurarea invocata de reclamanta in sensul ca temeinicia pretentiilor sale este sprijinita de faptul ca cel de-al saselea parbriz transportat cu aceeasi ocazie nu a fost avariat, deci nu a fost vorba despre o deficienta de ambalare, ci de o culpa a transportatorului, nu a fost retinuta.
Aceasta intrucat instanta a apreciat ca situatia celor doua colete, unul continand 5 parbrize si unul continand un parbriz, nu poate fi identica prin volumul si dimensiunile coletului raportate la conditiile de transport si nu s-a putut retine acest aspect ca un argument in sensul temeiniciei cererii de chemare in judecata.
Dimpotriva, este posibil ca modalitatea de ambalare a bunurilor sa fi fost adecvata coletului cu un singur parbriz, dar sa fi fost deficitara pentru coletul cuprinzand 5 parbrize.
Pentru toate aceste considerente instanta a respins cererea de chemare in judecata ca neintemeiata, a respinge cererea de chemare in garantie formulata de parata ca ramasa fara obiect si a respins cererea paratei privind plata cheltuielilor de judecata ca nefondata, constatand ca nu s-a facut dovada efectuarii unor asemenea cheltuieli de catre parata.