Prin sentinta penala nr. 3251 din 27 decembrie 2005 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in temeiul art.27 alin.3 din Legea nr.218/2002 coroborat cu art.6 din Legea nr.364 si art.1 alin.1 lit.a din Ordinul nr.617/2003 cu aplic.art.39 si 42 Cod proc. penala, s-a declinat competenta de solutionare a plangerii formulata de petitionarul M.I., fiul lui S. si M.,in prezent detinut in Penitenciarul Ploiesti, de la aceasta instanta, in favoarea Tribunalului Prahova.
Retine judecatoria ca, potrivit art. 27 alin.3 din Legea nr.218/2002 coroborat cu art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare si art.1 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 617/2003, competenta de cercetare si judecare a agentilor de politie, cum este cazul intimatului P.D., revine Parchetului de pe langa tribunal si respectiv instanta de fond.
De asemenea, s-a aratat ca prin Ordinul nr.617/2003 al Ministrului Administratiei si Internelor s-au desemnat organele de cercetare penala, in aceasta categorie fiind inclusi si agentii de politie care desfasoara activitate de cercetare penala, dispozitii in raport de care, retinand ca plangerea solutionata prin rezolutia nr. 231/P/2005 vizeaza un agent de politie desemnat ca organ de cercetare penala, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova.
La randul sau, Tribunalul Prahova, prin sentinta penala nr. 50 din 7 februarie 2006, a declinat competenta de plangerii formulata de petentul M.I. in favoarea Judecatoriei Ploiesti si constatand ca intre cele doua instante s-a ivit un conflict negativ de competenta, in temeiul art.43 Cod procedura penala, a fost sesizata Curtea de Apel Ploiesti, ca instanta ierarhic superioara comuna, pentru a se pronunta asupra instantei competente.
Asa cum au retinut ambele instante, petentul M.I. s-a plans in baza art. 278/1 Cod proc. penala impotriva agentului de politie P. D., sub aspectul savarsirii infractiunii de instigare la marturie mincinoasa si a numitului B.L.-I. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, sustinandu-se ca in timpul cercetarilor facute impotriva sa cu privire la infractiunea de tentativa la omor, B.L.-I. a facut declaratii mincinoase in legatura cu imprejurari esentiale ale cauzei, instigat fiind de agentul de politie P.D. si aceasta intrucat ulterior martorul a dat o declaratie extrajudiciara, prin care recunostea ca nu a facut afirmatii corespunzatoare adevarului in respectiva cauza.
De asemenea, in mod corect s-a retinut ca, in conformitate cu disp. art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, modificat si completat prin O.U.G. nr. 89/2003, cu art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea si functionarea politiei judiciare si art.1 alin.1 lit.a din Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 617/2003, competenta de cercetare si judecare a infractiunilor presupus savarsite de agentii de politie desemnati ca organe ale politiei judiciare revine parchetului de pe langa tribunal si respectiv tribunalului, ca instanta de fond.
Cu toate acestea din probele administrate s-a constat ca intimatul nu a facut si nu face parte din structurile politiei judiciare.
Prin urmare, constatand ca intimatul P.D. nu este organ de cercetare al politiei judiciare, competenta de solutionare a plangerii intemeiata pe dispozitiile art. 278/1 Cod proc. penala revine judecatoriei, ca instanta de fond, conform art. 25 Cod proc. penala, astfel ca in temeiul art. 43 alin. 7 Cod proc. penala stabileste ca Judecatoria Ploiesti este competenta sa solutioneze cauza de fata.
(Sentinta penala nr.9/8.03.2006 a Curtii de Apel Ploiesti, prin care s-a solutionat conflictul negativ de competenta.)