Actiune in contencios administrativ pentru plata primelor de vacanta ale functionarilor publici cu statut special. Competenta materiala.
Actiunea functionarului public cu statut special pentru plata primelor de vacanta atrage competenta materiala de solutionare in prima instanta a Curtii de Apel potrivit art. 3 pct. 1 Cod procedura civila daca parte in raportul de serviciu este un organ al administratiei publice centrale precum Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor Bucuresti.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.27/CA/21 mai 2007
Reclamantul H.V.F. a solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Administratiei si Internelor reprezentat prin Directia Generala Reglementari Juridice si Contencios Administrativ si Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor Bucuresti plata primei de concediu aferenta anului 2006, actualizata cu indicele de inflatie pana la data platii efective si obligarea Ministerului sa cuprinda aceste sume in buget.
Paratul Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor Bucuresti a formulat cerere de chemare in garantie impotriva Ministerul Finantelor Publice solicitand ca in cazul admiterii cererii principale sa fie obligat chematul in garantie sa vireze paratului sumele necesare platii drepturilor reclamantului.
Sectia comerciala si contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinta nr.134/CA/31.01.2007 a admis cererea reclamantului asa cum a fost formulata si a respins cererea de chemare in garantie fata de Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, retinand ca in temeiul art.37 al.2 din O.U.G.38/2003 primele de concediu sunt datorate de paratul al carui functionar public este reclamantul,fiind solicitate dupa epuizarea suspendarii prin legile anuale ale bugetului.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor solicitand modificarea hotararii si respingerea cererii pentru motive de nelegalitate, constand in gresita aplicare a legii intrucat prima de concediu solicitata de reclamant pe anul 2006 a fost suspendata pana la 31 12 2006 prin Legea nr.397/2005.
Analizand actele de la dosar, Curtea din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publica, exceptia de necompetenta materiala a primei instante in solutionarea litigiului, constatand urmatoarele:
Reclamantul se afla in raporturi de serviciu cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative , in calitatea sa de functionar public cu statut special, potrivit art1 (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistilor. Potrivit art. 11 din OG nr. 84/2001 privind functionarea serviciilor publice comunitare, Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor este organ de specialitate al administratiei publice centrale si functioneaza in subordinea Ministerului.
Fata de dispozitiile art. 158, 159 pct. 2 din Codul de procedura civila se constata ca solutionarea cauzei s-a efectuat de prima instanta cu incalcarea normelor imperative privind competenta materiala , cuprinse in continutul art.3 pct. 1 Cod procedura civila. Aceste dispozitii legale stabilesc competenta in prima instanta a Curtilor de Apel in materia contenciosului administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. Paratul este organ de specialitate al administratiei publice centrale ,astfel incat actiunea in contencios administrativ a reclamantului indreptata impotriva sa era in competenta exclusiva a curtii de apel.
Fata de aceste considerente, exceptia de ordine publica privind necompetenta materiala a primei instante este intemeiata si in consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct.3, 312 (6) Cod procedura civila s-a admis recursul paratului , s-a casat hotararea atacata si s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in prima instanta in favoarea Curtii de Apel Alba Iulia - sectia de contencios administrativ si fiscal.