Litigiu de munca avand ca obiect actiune in raspundere patrimoniala intentata de angajator impotriva salariatului. Neindeplinirea cerintelor prevazute de lege pentru existenta unei plati nedatorate. Recurs respins
- Codul Muncii, art. 256.
Referitor la invocarea platii nedatorate, Curtea retine ca potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.". Fara a nega faptul ca este vorba de o prevedere speciala din Codul muncii, Curtea apreciaza ca regimul comun al platii nedatorate este aplicabil si in cadrul conflictelor de munca, atata timp cat legiuitorul nu a inteles decat sa enunte incidenta institutiei platii nedatorate si in dreptul muncii, fara a detalia conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se putea vorbi de o plata nedatorata. In consecinta, si pentru plata nedatorata invocata in dreptul muncii trebuie verificate indeplinirea conditiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestatia trebuie sa fie efectuata cu titlu de plata, plata nu trebuie sa existe din punct de vedere juridic in raporturile dintre parti, iar plata nu trebuie sa fi fost facuta din eroare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALA, DECIZIA NR. 5692 din 09.12.2014) Prin sentinta civila nr. 7078/03.07.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a fost respinsa ca neintemeiata ac?iunea formulata de reclamanta SC O SA, cu in contradictoriu cu parata I.L..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca:
Prin sentinta civila nr. 483/23.11.2007 pronuntata de Tribunalul CARAS-SEVERIN (fila 34-39 dosar declinat) reclamanta a fost obligata la plata suplimentarilor salariale de Pasti si de Craciun catre parat.
Reclamanta a platit in iunie 2008 suma de 4909 lei, aspect recunoscut de parat.
In dosarul nr. 169/E/2008 al BEJ C.G. paratul a pornit executarea silita, nerezultand din probele dosarului suma efectiv executata, insa paratul a indicat faptul ca a executat silit diferenta dintre suma datorata si cea incasata anterior.
Salariatul este obligat, in temeiul art. 256 C. mun., sa restituie angajatorului suma incasata nedatorat. Art. 256 reprezinta o manifestare in planul dreptului munci a institutiei platii nedatorate cuprinsa in dispozitiile art. 1092 C. civ din Codul civil si este necesar pentru admiterea cererii indeplinirea intocmai a conditiilor prevazute de lege.
Insa pe calea acestei institutii reclamanta urmareste a primi sumele executate silit in cadrul dosarul 170/E/2008 al BEJ C.G.
Dovezile administrate in cauza nu conduc la retinerea acestei ipoteze, aplicarea in cauza a institutiei platii nedatorate.
Pentru a se accepta o actiune introdusa in temeiul platii nedatorate, este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: prestatia voluntara sa fi fost savarsita cu titlul de plata, datoria sa nu existe din punct de vedere juridic intre parti, plata sa fi fost facuta din eroare.
Plata nedatorata presupune prin esenta o plata executata voluntar din eroare si nu o plata silita, nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege pentru o plata nedatorata.
Nu trebuie ignorat nici faptul ca institutiile de drept civil trebuie utilizate cu respectarea intocmai a legii.
Astfel nu poate fi utilizata institutia platii nedatorate pentru a se obtine returnarea unei sume obtinute in cadrul unei proceduri de executare silita, ce face parte din proces, iar procesul s-a finalizat prin inchiderea executarii in urma realizarii integrale a creantei.
Plata silita poate fi contestata prin caile lasate la indemana de lege in speta prin intermediul institutiei contestatiei la executare, cale efectiva si eficienta si care putea duce la analiza pretentiilor reclamantei.
Legiuitorul a pus la indemana persoanelor interesate calea contestatiei la executare, nelasand la aprecierea acestora alegerea de a actiona pe una dintre caile reglementate de lege in mod special si normele de drept comun, vazand, interesul social pregnant de rezolvare a unor aspecte ce vizeaza probleme importante ce afecteaza o larga categorie de membrii ai societatii.
Libertatea de a alege in materie civila, chiar prin prisma principiului disponibilitatii, nu neaga dreptul legiuitorului de a reglementa in mod exact cadrul in care urmeaza sa se actioneze si obligatia destinatarilor legii de a le respecta.
Cererea formulata de catre reclamant nu ar putea fi primita nici pe calea imbogatirii pentru justa cauza avand in vedere considerentele de mai sus. In plus se poate observa ca institutia imbogatirii fara justa cauza este o creatie jurisprudentiala, o cale subsidiara la care se poate apela la momentul in care nu exista nici o alta posibilitate de a actiona pentru a fi analizate pretentiile prin intermediul unei alte institutii, principiu de drept, cale de actiune. Aceasta institutie in realizarea pretentiilor nu este pusa la indemana unui reclamant cat timp acesta are posibilitatea de a apela la o alta institutie, principiu de drept pentru realizarea pretentiilor. Pierderea din neglijenta a unei cai de actiune nu deschide calea utilizarii institutiei imbogatirii fara justa cauza.
Fata de considerentele expuse, constatand ca nu este indeplinita ipoteza legii ce reglementeaza restituirea catre angajator a sumelor incasate nedatorat de salariat, urmeaza a fi respinsa actiunea.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs, in termen legal reclamanta, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 304 1Cod procedura civila.
In motivarea cererii de recurs se invoca nelegalitatea si netemeinicia sentintei recurate.
Prin sentinta nr. 483 din 23.11.2007 a Tribunalului Caras-Severin, recurenta a fost obligata la plata catre reclamanta a drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariate corespunzatoare sarbatorilor de Pasti sl Craciun, calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societatii si Indexate in raport de Indicele de inflatie de la data nasterii dreptului sl pana la data platii efective, avand in vedere faptul ca sentinta amintita era executorie, SC P SA a platit voluntar creditoarei la 21.05.2008.
Dupa aceasta data, creditorul a deschis dosarul de executare nr. 169/E/2008 BEJ C.G., dosar de executare in virtutea caruia a executat SC P SA cu suma de 5182 lei.
A motivat actiunea pe disp. art. 404 ind. 1 si art. 404 ind. 2 C. pr. civ., si pe dispozitiile art.256 C.M: "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sg o restituie."
In acest caz, ne aflam in situatia obligatiei de restituire care are la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza, asadar sunt supuse restituirii sumele necuvenite cu titlu de drepturi banesti decurgand din dubla executare a unei sentinte judecatoresti.
In sustinerea motivelor actiunii introductive de instanta, a depus la dosarul cauzei fluturasul de salariu din care rezulta ca acele drepturi banesti au fost achitate voluntar de subscrisa in contul intimatului-parat.
Ori, din moment ce acesta a ridicat suma de bani de pe cardul de salariu, inseamna ca a avut cunostinta de plata voluntara efectuata de subscrisa, iar formularea unei cereri de executare a aceleiasi sentinte nu ar urmari altceva decat o imbogatire fara justa cauza.
Instanta de fond si-a motivat sentinta pronuntata sl prin faptul ca societatea, desi avea posibilitatea sa formuleze contestatie la executare, nu am facut-o sl astfel nu mai are posibilitatea de solicita suma de bani executata silit, nici aceasta motivare nu este una care sa poata fi avuta in vedere deoarece textul art. 256 din Codul muncii nu impune nici un fel de conditie pentru cel care formuleaza o actiune in temeiul acestei dispozitii legale.
Or, din moment ce legea nu impune expres ca, inainte de formularea unei actiuni prin care salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata sa fie obligat sa o restituie, sa fie formulata contestatie la executare, instanta nu poate impune o astfel de conditie.
Un aspect esential in dezlegarea prezentei cauze este reprezentat de faptul ca, la momentul platii voluntare facute de P direct in contul de salariu al paratului, acesta a incasat suma de bani, fara sa conteste in nici un moment cuantumul acesteia sl ce reprezinta aceasta suma de bani.
Daca paratul nu stia la momentul ridicarii sumei de bani platite voluntar de subscrisa ce reprezinta aceasta suma de bani si daca era nemultumit de cuantumul acesteia, avea posibilitatea sa solicite reprezentantilor subscrisei sa-l comunice modalitatea prin care a fost calculata suma de bani sl, in eventualitatea unor nemultumiri, plata unei sume de bani in plus.
Or, din moment ce paratul a ridicat suma de bani fara sa o conteste in nici un fel, inseamna ca datoria pe care P o avea fata de acesta ca urmare a pronuntarii sentintei 483 din 23.11.2007 a fost stinsa.
Astfel, apelarea la un executor judecatoresc pentru executarea silita a titlului executoriu reprezentat de 483 din 23.11.2007 nu poate decat sa fie o masura abuziva din partea paratului, acesta urmarind o imbogatire fara just temei.
Pentru aceste motive, in temeiul disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., si ale art. 304 ind. 1 C. pr. civ., solicita admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
Intimata nu a formulat intampinare la cererea de recurs.
In fata instantei de recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor de recurs intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc, precum si din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cpc, Curtea apreciaza recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Cu titlul de principiu Curtea retine faptul ca recurenta-reclamanta isi intemeiaza actiunea pe prevederile art. 256 alin. 1 Codul muncii, totusi sumele fata de care solicita restituirea ar fi cele platite de societate ca urmare a declan?arii de catre intimata a procedurii executarii silite. Se remarca astfel incercarea de eludare de catre recurenta a dispozitiilor legale privind atat competenta materiala, cat si cele privind achitarea taxelor legale incidente in cazul intoarcerii executarii silite.
Referitor la invocarea platii nedatorate, Curtea retine ca potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii, "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.". Fara a nega faptul ca este vorba de o prevedere speciala din Codul muncii, Curtea apreciaza ca regimul comun al platii nedatorate este aplicabil si in cadrul conflictelor de munca, atata timp cat legiuitorul nu a inteles decat sa enunte incidenta institutiei platii nedatorate si in dreptul muncii, fara a detalia conditiile ce trebuie indeplinite pentru a se putea vorbi de o plata nedatorata. In consecinta, si pentru plata nedatorata invocata in dreptul muncii trebuie verificate indeplinirea conditiilor impuse de dreptul comun.
Astfel, prestatia trebuie sa fie efectuata cu titlu de plata, plata nu trebuie sa existe din punct de vedere juridic in raporturile dintre parti, iar plata nu trebuie sa fi fost facuta din eroare.
Practic, plata nedatorata presupune executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria cuiva.
Notiunea de plata are in vedere in mod evident executarea unei prestatii in mod voluntar, iar nu pe calea executarii silite astfel cum incearca sa argumenteze recurenta. Prin urmare, cu privire la sumele pentru care solicita restituirea si care provin din executarea silita ,nu se poate retine ca acestea au fost achitate de catre recurenta cu titlu de " plata", ci in cadrul unei executari silite. De altfel, pentru aceste sume legiuitorul a avut in vedere dispozitiile din cadrul contestatiei la executare ( art. 399 si urm Cpc), respectiv cele de la intoarcerea executarii ( art. 404 1 si urm Cpc).
Chiar in ipoteza in care s-ar admite teoria recurentei in sensul dovedirii pla?ii catre intimat a sumelor respective, la momentul in care au fost achitate sumele respective in cadrul dosarului de executare, Curtea constata ca exista un temei juridic ce a fundamentat executarea silita, si anume o hotarare judecatoreasca irevocabila. In consecinta, in raporturile dintre parti (recurenta si intimat) datoria sumelor executate silit exista din punct de vedere juridic, nefiind invalidata nici pana in prezent.
In mod similar, nu se poate sustine ca plata ar fi fost facuta din eroare atata timp cat sumele in cauza au fost achitate in urma unei executari silite.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca solu?ia instan?ei de fond este legala si temeinica, astfel incat, potrivit art. 312 alin. 1 Cpc, Curtea va respinge recursul ca nefondat.