Faptele inculpatului care noaptea de 23/24.11.2009, a patruns prin escaladare si a sustras din locuinta partii vatamate MT bunuri in valoare de 1200 lei, iar in aceeasi noapte a patruns prin escaladarea gardului in curtea locuintei partii vatamate HL, de unde a sustras un topor in valoare de 70 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208, alin.1, 209, alin.1, lit.g,i, C.pen., cu aplicarea art.41, alin.2, 37, lit.b C.pen. si ale infractiunii de violare de domiciliu, prevazuta de art.192, alin.1, 192, alin.2, cu aplicarea art.37, alin.1, lit.b C.pen., 41, alin.2 C.pen., ambele cu aplicarea art.33, lit.a C.pen. si 320, ind.1 C.pr.pen.
Referitor la incadrarea juridica a faptelor, se impun urmatoarele precizari:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta de art. 208, alin.1, 209, alin.1, lit.,g,i, C.pen.
In literatura si practica judiciara se sustine in mod frecvent ca infractiunea de violare de domiciliu ar fi absorbita intotdeauna de furtul comis in conditiile la care face referire art 209 al.1 lit. i), considerandu-se ca ar exista un asa-numit "concurs natural", patrunderea in domiciliu fiind doar o treapta necesara in desfasurarea activitatii ce caracterizeaza infractiunea de furt, care ar ingloba astfel violarea de domiciliu, subiectul activ neintentionand decat sa fure din locuinta, neputand ajunge acolo decat strabatand curtea si patrunzand in locuinta.
Acest mod de a interpreta textele de lege, logica faptelor si pozitia subiectiva a inculpatului este contrazis de urmatoarele argumente:
a) pentru ca o infractiune sa fie absorbita de alta, este necesar ca infractiunea absorbanta - intotdeauna o infractiune complexa, - sa nu poata fi comisa, nici macar teoretic, imaginar, fara a se comite si infractiunea absorbita. Asadar, elementul material al infractiunii absorbante, complexe, presupune, prin chiar modul de redactare al textului incriminator, realizarea, in toate cazurile, si a elementului material al infractiunii absorbite (aceasta asertiune fiind valabila si in cazul infractiunii complexe prin contopire- situatia talhariei : furt si acte de violenta, care se contopesc si rezulta o alta infractiune). Asadar, pentru a se considera furtul comis in conditiile art. 209 al.1 lit.i o infractiune complexa, care absoarbe violarea de domiciliu, ar trebui ca acesta sa nu poata fi comis, in nici o situatie, decat prin patrunderea fara drept intr-o locuinta, dependinta, etc. (aspect valabil pentru toate situatiile cand un textul unei infractiuni absoarbe textul alteia). Se remarca insa ca furtul comis in conditiile art. 209 al.1 lit.i, poate fi savarsit in numeroase cazuri si fara patrunderea fara drept intr-o locuinta - furt prin efractie dintr-un autoturism, dintr-un local public; furt prin efractie dintr-o locuinta in incinta careia subiectul activ a patruns cu acordul proprietarului, furt prin escaladarea gardului sau a peretelui unui local public, etc.
b) doar furtul prin efractie este o infractiune complexa, absorbind infractiunea de distrugere a sistemului de inchidere ori blocare. In ipoteza escaladarii sau a folosirii fara drept a cheilor adevarate ori mincinoase, furtul este o infractiune simpla, fiind ilogic sa se considere ca acesta absoarbe patrunderea fara drept intr-o locuinta (in continutul legal al infractiunii neputand fi identificata o alta actiune ce constituie ea insasi o fapta prevazuta de legea penala, iar agravarea raspunderii penale datorandu-se indraznelii sporite a subiectului activ).
c) prin prevederea circumstantelor agravante de la art. 209 al.1 lit.i C.pen., legiuitorul a inteles sa sanctioneze mai aspru pe cel care da dovada de o indrazneala sporita, recurgand la mijloace care il fac mai periculos si cresc sansele de reusita ale actiunii sale - distrugerea sistemelor de inchidere, escaladarea obstacolelor, ce presupune un efort suplimentar, folosirea unor chei adevarate fara drept, ori a unor chei mincinoase. Nu reiese in niciun fel din incriminarea legala vreo legatura a acestui text cu cel al art. 192 C.pen., neexistand nici o legatura cu notiunea de locuinta. Nici in logica elementara notiunile de efractie, escaladare, folosire a unor chei, nu relationeaza automat cu notiunea de locuinta, de spatiu in care se desfasoara viata privata a persoanei.
d) sub aspect subiectiv, furtul presupune numai intentia directa. Violarea de domiciliu poate fi comisa si cu intentie indirecta. In speta, invinuitul prevede faptul ca patrunde fara drept in locuinta si cel putin accepta acest lucru, privind aceasta patrundere ilegala ca pe un mijloc de realizare a scopului urmarit - insusirea bunului.
e) actiunile ce realizeaza elementul material al infractiunilor sunt distincte si clar delimitate, momentele consumative fiind diferite.
f) relatiile sociale ocrotite sunt total distincte (patrimoniul si libertatea si siguranta domiciliului). Este evidenta necesitatea sanctionarii mai severe a celui care lezeaza nu doar patrimoniul subiectului pasiv, ci si inviolabilitatea domiciliului. Daca am adopta teza absorbtiei, ar ramane nesanctionata patrunderea ilegala in domiciliu, fiind sanctionat identic cel ce fura prin efractie dintr-un autoturism parcat pe strada si cel care fura dintr-un domiciliu in care a patruns fara drept.
g) daca legiuitorul ar fi dorit sa incrimineze patrunderea in domiciliu, in situatia conexitatii etiologice cu furtul, ca o circumstanta agravanta a furtului, ar mentionat expres acest lucru - nici macar in cazul talhariei nu se refera la vreo actiune de patrundere fara drept.
De mentionat si ca, prin decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 definitiva si obligatorie, Sectiile Unite ale Inaltei Curte de Casatie si Justitie au decis ca:
1. Fapta de patrundere, in orice mod, intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia, urmata de savarsirea unei talharii constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu prevazuta de art. 192 din Codul penal si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 alin. 21 lit. c din Codul penal.
2. Fapta de patrundere, in orice mod, intr-o curte sau intr-un loc imprejmuit ce tine de domiciliul persoanei, urmata de savarsirea unei talharii constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu prevazuta de art. 192 din Codul penal si infractiunea de talharie prevazuta de art. 211 din Codul penal, cu exceptia circumstantei incriminata in art. 211 alin. 21 lit. c din Codul penal.
Cu atat mai mult, in cazul furtului, unde legiuitorul nu face nici o referire la notiunile de locuinta ori dependinta, nu poate opera absorbtia.
Astfel, furtul comis prin efractie sau escaladare este mai grav pentru ca eventual absoarbe si o infractiune de distrugere, iar subiectul activ da dovada de o indrazneala sporita, recurgand la mijloace care il fac mai periculos si cresc sansele de reusita ale actiunii sale, depunand un efort suplimentar, si in nici un caz pentru ca ar absorbi si infractiunea de violare de domiciliu. In cauza exista un concurs real cu conexitate etiologica, infractiunea de violare de domiciliu fiind infractiunea mijloc, care serveste la comiterea infractiunii scop - infractiunea de furt.
Tinand seama de cele expuse, instanta retine ca activitatea infractionala a inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infractiunilor de furt calificat si violare de domiciu, urmand ca, in baza art.334 din C.pr.pen., sa schimbe incadrarea juridica data prin actul de sesizare, din furt calificat, prevazuta de art.208, alin.1, 209, alin.1, lit.,g,i C.pen., cu aplicarea art.37, lit.b, 41, alin.2 C.pen., 320, ind.1 C.pr.pen., in infractiunile de furt calificat prevazuta de art.208, alin.1, 209, alin.1, lit.,g,i, 37, lit.b, 41, alin.2 C.pen., 320, ind.1 C.pr.pen. si violare de domiciu, prevazuta de art.192, alin.1, 192, alin.2 C.pen.,cu aplicarea art.41, alin.2, 37, lit.b C.pen., 320, ind.1 C.pr.pen., ambele cu aplicarea art.33, lit.a C.pen.
Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de violare de domiciliu, instanta retine ca elementul material s-a concretizat intr-o actiune de patrundere in locuintele partilor vatamate, fara consimtamantul acestora, urmarea imediata consta intr-o incalcare a relatiilor sociale ce ocrotesc dreptul persoanei de a-si desfasura viata privata la adapost de orice imixtiune nedorita din partea altora, iar legatura de cauzalitate este una directa si exclusiva.
In privinta elementului subiectiv al infractiunii de violare de domiciliu, instanta retine intentia indirecta cu care a actionat inculpatul , acesta dandu-si seama ca patrunde fara drept in locuinta partii vatamate si acceptand ca prin aceasta incalca dreptul acesteia la viata privata.
In ceea ce priveste retinerea agravantei prevazute de art.192, alin.2 C.pen.instanta are in vedere timpul savarsirii infractiunii( in timpul noptii).
Sub aspectul laturii obiective a infractiunii de furt calificat instanta constata ca elementul material al faptei s-a concretizat in luarea unor bunuri mobile din posesia partilor vatamate, fara consimtamantul acestora, in scopul insusirii pe nedrept. Urmarea imediata a actiunilor intreprinse de catre inculpat s-a materializat intr-un prejudiciu produs in patrimoniul partii vatamate, iar legatura de cauzalitate este una directa si exclusiva.
Din punct de vedere subiectiv, infractiunea de furt calificat a fost savarsita cu intentie directa, in acceptiunea art. 19 pct. 1 lit a Cod penal, calificata prin scopul insusirii pe nedrept a bunurilor, aspect dovedit de intregul mod de desfasurare a faptelor .
In ceea ce priveste retinerea agravantelor prevazute de art. 209 alin.1 lit. g, i Cod penal, instanta are in vedere imprejurarea ca actele materiale de sustragere a bunurilor s-au realizat in timpul noptii, din locuintele partilor vatamate, unde inculpatul a patruns prin escaladarea gardului imprejmuitor si, in cazului furtului comis din locuinta partii vatamate MT, si prin escaladarea geamului.
In ceea ce priveste retinerea prevederilor art. 37, alin.1, lit.b C.pen.in cazul ambelor infractiuni, instanta are in vedere ca inculpatul a savarsit prezentele fapte dupa implinirea termenului de definitivare a liberarii conditionate din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1326/24.04.2008, a Judecatoriei Iasi, definitiva prin decizia penala nr. 3590/05.08.2003, a Judecatoriei Iasi, pedeapsa din a carei executare inculpatul a fost liberat conditionat la 27.12.2005, cu un rest neexecutat de 571 de zile.
Cu privire la retinerea dispozitiilor art.41, alin.2 din C.pen., in cazul ambelor infractiuni, instanta are in vedere unicitatea subiectului activ al infractiunilor, unicitatea rezolutiei infractionale, similitudinea modalitatii de comitere a actelor materiale componente.