Actiune in raspundere delictuala. Daune morale. Sentinta civila nr. 6199 din data de 21.03.2012
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin actiune, reclamanta G.M. a chemat in judecata pe paratele I.D. si P.M., solicitand obligarea fiecareia dintre acestea la plata unor despagubiri in cuantum de 10.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale; anularea buletinului de expertizare nr.13/2005.
In motivare, a aratat ca parata I.D., ca angajat al D.S.P. a emis sub propria semnatura un buletin de determinare prin expertizare nr.13, pentru C.R.T., buletin emis prin incalcarea legii, determinand frustarea salariatilor C.R.T.S.I., inclusiv a reclamantei de obtinerea unui spor pentru conditii deosebit de periculoase, dar si facilitarea obtinerii acestui spor doar de catre 5 salariati. Incercarea reclamantei, dar si a altor salariati de a obtine sporul obtinut de cei 5 prin buletinul emis de parata s-a soldat cu respingerea actiunilor de catre instanta, tocmai pentru ca buletinul este in mod nejustificat personalizat.
Imbolnavirea reclamantei la locul de munca prin hepatita B i-a deteritorat si continua sa-i deterioreze starea de sanatate , iar parata I.D. i-a blocat prin buletinul emis nelegal orice posibilitate de a primi o recompensa, in speta sporul cu care ar fi putut sa-si ia medicamente pentru repararea sanatatii.
In ce o priveste pe parata P.M., aceasta a determinat prin declaratia mincinoasa facuta in dosarul nr.2163/99/2010 frustrarea reclamantei de sporul de 100% obtinut in mod abuziv de un grup de salariati din C.R.T. Iasi.
In precizarile depuse la f.16, reclamanta a invederat faptul ca actiunea sa deriva din dosarul penal nr.10394/P/2009 privind-o pe parata I.D. si din dosarul nr.14624/P/2010 privind-o pe parata P.M..
In drept, reclamanta a invocat disp.art.998 C.civ.
In ce priveste taxa de timbru in cuantum de 1271,20 lei, reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata acesteia.
Legal citata, parata I.D. a depus intampinare, prin care a invocat exceptia inadminisibilitatii actiunii, exceptia autoritatii de lucru judecat in ce priveste anularea buletinului de expertizare, exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Pe fondul cauzei , a solicitat respingerea actiunii, aratand ca toate conditiile prevazute de art.998 C.civ., privitoare la caracterul gresit al conduitei ( fapta pagubitoare - fapta ilicita - si vinovatia sau culpa) sunt cerute in intregime in cazul raspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie. In acceptiunea normelor juridice care incrimineaza raspunderea civila delictuala si avand in vedere prezentarea atat in fapt cat si descrierea pe fond a conditiilor care au condus la eliberarea buletinelor de determinare prin expertizare , se poate constata ca niciodata nu a actionat in nume propriu, iar rezultatul activitatii prestate nu poate fi identificat ca fiind ilicit. Activitatea de expertizare a locurilor de munca intra in sfera atributiilor de serviciu, excluzand prin aceasta activitatea in nume propriu, iar indeplinirea acestei obligatii nu poate fi catalogata sau asimilata actiunilor care au drept consecinta favorizarea sau prejudicierea salariatilor din cadrul CTS Iasi, cu atat mai putin a reclamantei.
In drept, parata a invocat disp.C.pr.civ..
Atasat intampinarii, a depus inscrisuri.
Legal citata, parata P.M. s-a prezentant in instanta si a depus precizari ,prin care a solicitat respingerea actiunii. A aratat ca in dosar nr.2163/99/2010 a fost citata in calitate de martor, relatand fapte pe care le-a cunoscut , fiind angajata la CRTS Iasi din anul 1978, inclusiv faptul ca reclamanta nu a desfasurat niciodata activitatea in laboratorul VTS - HIV (SIDA), fapt dovedit in dosarul mentionat. In ce priveste precizarile facute de reclamanta ce vizeaza factorul de risc si legalitatea de determinare , a aratat ca nu are calitatea profesionala de a face aprecieri sub acest aspect, acestea se efectueaza de experti conform legislatiei si normelor in vigoare.
Atasat precizarilor, a depus extrase de pe portalul instantelor .
La termenul din 25.01.2012, s-a dispus disjungerea capatului de cerere privind anularea buletinului de expertizare nr.13/2005, formandu-se un nou dosar.
In cauza s-a incuviintat partilor proba cu inscrisuri. S-a respins proba cu interogatoriul paratelor si proba testimoniala, solicitate de reclamanta, ca nefiind utile cauzei.
La termenul din data de 14.03.2012, s-au pus in discutia contradictorie a partilor exceptiile inadmisibilitatii actiunii si exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Exceptia autoritatii de lucru judecat, vizand capatul de cerere disjuns, privind anularea buletinului de expertizare, nu s-a impus a fi pusa in discutie in prezentul dosar.
In ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de parata I.D., instanta a constatat ca aceasta nu este intemeiata, retinand ca Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este unanima in a aprecia ca dreptul de acces la un tribunal este un drept absolut, el putand fi supus doar limitarilor legale, iar aceste limitari procedurale aplicate sa nu restranga dreptul de acces oferit individului, de o maniera a atinge insasi substanta dreptului si de a-l lasa fara continut ( cauza Sabin Popescu c.Romaniei).Curtea considera ca admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii este o afectare nejustificata a dreptului de acces la un tribunal, reglementat ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO ( cauza Golder c.Marii Britanii), determinata de solutionarea cauzei.
Cum in dreptul procesual civil roman inadmisibilitatile nu sunt veritabile exceptii procesuale, acestea fiind limitativ prevazute de lege, prin pronuntarea unei astfel de solutii ( de constatare a inadmisibilitatii actiunii), instanta de fond nu s-ar pronunta asupra fondului cererii cu care a fost investita, ceea ce echivaleaza, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantului, in procedura declansata.
Aceasta atitudine jurisdictionala ar fi contrara dreptului de acces la o instanta, astfel cum este garantat de art.21 din Constitutia Romaniei si art.6 CEDO ( cauza Canciovici si altii c.Romaniei ).
De vreme ce inadmisibilitatea vizeaza posibilitatea unei persoane de a-si apara dreptul prin actiune in justitie, iar posibilitatea uzarii de institutia raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este prevazuta de art.998 C.civ., oricum nu se poate retine ca cererea introdusa de reclamanta este inadmisibila, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.
In ce priveste exceptia prescriptiei, invocata de aceeasi parata, instanta retine ca, potrivit art.3 din Decretul 167/1958, termenul de prescriptiei este de 3 ani, iar conform art.8 alin.1 din acelasi act normativ, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba , cat si pe cel care raspunde de ea.
In cauza de fata, din precizarile reclamantei, a rezultat ca aceasta se considera profund nemultumita de eliberarea buletinului de expertizare nr.13/2005, in baza acestuia considerandu-se prejudiciata prin faptul ca nu a putut beneficia de sporul pentru munca desfasurata in conditii periculoase. In aceste conditii, se poate considera ca termenul de prescriptie a inceput sa curga abia la momentul ramanerii irevocabile a sent.civ.nr.387 ca/19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi, prin care prin care s-a respins actiunea reclamantei de constatare a nulitatii absolute a mai multor buletine de determinare prin expertizare emise de DSP (f.27,28), respectiv la 30.11.2009, cand a fost respins recursul reclamantei prin dec.nr.665/CA de catre Curtea de Apel Iasi.
In aceste conditii, termenul de prescriptie de 3 ani prev.de art. 3 din Decretul 167/1958 nu era implinit la data introducerii actiunii - 29.07.2011, motiv pentru care exceptia a fost respinsa.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin sent.civ.nr.387 ca/19.05.2009 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosar nr.8450/99/2008, hotarare ramasa irevocabila, instanta de contencios administrativ a analizat o serie de buletine de expertizare supuse analizei de catre reclamanta G.M., vizand acordarea aceluiasi spor de 100% de care face mentiune reclamanta in actiunea de fata, retinand legalitatea si temeinicia eliberarii acestora.
Prin hotararea pronuntata in dosar nr.2163/99/2010, de catre Tribunalul Iasi, a fost respinsa cererea reclamantei privind obligarea CRT Iasi la acordarea sporului de 100% si de anulare a sporului de 100% acordat unui numar de 5 persoane fizice.
Reclamanta a formulat impotriva paratei I.D. plangere penala, inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi sub nr.10394/P/2009, invocand faptul ca aceasta parata, in calitate de medic primar medicina muncii, ar fi emis abuziv in cursul anilor 2000, 2004 si 2005 buletine de determinare prin expertizare, in baza carora 5 salariati ai DSP Iasi au beneficiat de un spor de 100% la salariu. Plangerea formulata a fost solutionata prin emiterea rezolutiei de neincepere a urmarii penale din data de 27.09.2011, retinandu-se si faptul ca reclamanta din prezenta cauza a exercitat dreptul de acces la justitie in mod abuziv.
Impotriva paratei P.M., reclamanta a formulat plangerea penala inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi sub nr.14624/P/2010, reclamand faptul ca ar fi dat declaratii mincinoase in cadrul dosarului nr.2163/99/2010, prin rezolutia din data de 26.01.2012 dispunandu-se neinceperea urmaririi penale fata de aceasta.
In precizarile facute la f.16, reclamanta a precizat ca prezenta actiune deriva din dosarele penale mai sus - mentionate, in care nu s-a pus in discutie latura civila a cauzei.
Potrivit art.998 si 999 Cod civil, "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", omul fiind responsabil atat de paguba cauzata cu intentie, cat si de cea produsa din culpa.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale, trebuie, insa, intrunite cumulativ patru conditii esentiale, si anume: existenta unui prejudiciu, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si paguba, precum si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. Sarcina probei referitoare la existenta elementelor raspunderii civile delictuale revine in speta reclamantei, in conformitate cu art.1169 Cod civil, deoarece ea este cea care formuleaza o pretentie in fata instantei.
In cauza civila de fata, din afirmatiile reclamantei ( nedovedite insa ) a rezultat ca se invoca existenta unui prejudiciu, constand in imbolnavirea sa de hepatita B si lipsirea sa de sumele de bani rezultate din sporul de 100 % pentru munca in conditii deosebit de periculoase - spor a carui acordare i s-a refuzat insa, inclusiv prin hotararea pronuntata in dosar nr.2163/99/2010, de catre Tribunalul Iasi
In mod cert reclamanta nu a facut dovada faptei ilicite a celor doua parate, mai ales in contextul existentei pe rolul instantelor a unor actiuni vizand tocmai imprejurarile reclamate prin actiune , dar si a cercetarilor penale efectuate fata de parate, actiuni si cercetari care nu au condus la concluzia existentei vreunei culpe a celor doua parate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in marturiile oferite, astfel incat sa se creeze un prejudiciu in defavoarea reclamantei. Ampla analiza efectuata anterior de institutiile abilitate a facut si prezenta instanta sa considere ca nu se poate retine existenta unei fapte culpabile, astfel ca nici interogatoriul paratelor si nici eventualele declaratii de martori ( probe solicitate de reclamanta) nu ar fi condus la o alta concluzie.
In aceste conditii, considerandu-se ca nu exista nici legatura de cauzalitate intre prejudiciu si pretinsa fapta ilicita, asa cum prevad disp.art.998 C.civ., instanta a constatat netemeinicia actiunii introduse de reclamanta pentru plata de despagubiri, respingand-o.
S-a luat act de faptul ca paratele nu au solicitat cheltuieli de judecata.