CONTESTATIE LA EXECUTARE Sentinta civila nr. 16235 din data de 23.09.2011
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 11 ianuarie 2011 sub nr.XXXX, contestatorul MC a formulat in contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE IASI contestatie la executare silita impotriva somatiei de plata si a titlului executoriu nr. XXX/21.12.2010 emise de intimata in sarcina contestatoarei.
In motivarea cererii, s-a precizat ca, in fapt, nu a avut cunostinta de faptul ca ar datora vreo suma de bani intimatei.
Legal citata, intimata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE IASI a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei la executare si reiterand motivele de fapt si de drept care au condus la intocmirea actelor de executare contestate.
Pe cale de exceptie parata invoca exceptia tardivitatii formularii contestatie .
La solicitarea instantei a fost anexata fotocopia dosarului de executare, certificata pentru conformitate cu originalul.
Prin sentinta nr. XXXX pronuntata in dosarul nr. XXXX, Tribunalul Iasi a admis exceptia necompetentei sale materiale si a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Iasi.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 23 iunie 2011, sub nr. de dosar XXXX
In cadrul cercetarii judecatoresti s-a administrat proba cu inscrisuri.
Fata de exceptia tardivitatii formularii plangerii instanta retine ca titlul executoriu XXXX 21 12 10 atacat de contestator a fost emis la data de 21. 12.2010 .
Contestatia a fost inregistrata la data de 11. 01. 2011 asa cum rezulta din dovada de primire depusa la dosarul tribunalului fila 2.
Desi parata invoca faptul ca pe fisa dosarului se consemneaza ca cererea contestatorului a fost inregistrata la data de XXX iar prin referatul Tribunalului se arata de asemenea ca cererea fost inregistrata la data de 19. 01. 2011 instanta va lua in considerare dovada de primire depusa la fila 2 a dosarului XXXXX in care se arata ca cererea a fost depusa la data de 11. 01. 2011 motivat de faptul ca exista un dubiu cu privire la data certa a depunerii , dubiu care profita contestatorului , urmand instanta sa respinga exceptia.
Analizand pe fond , inscrisurile administrate ca proba in prezenta cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in 11 octombrie 2010, intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. XXXX pentru stabilirea contributiilor si accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005 - octombrie 2010. Decizia stabilea, in temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) si art. 91 alin. 1 si 3 din OG nr. 92/2003, in sarcina contestatoarei obligatia de plata a urmatoarelor sume: 1934 lei, cu titlu de contributie datorata, 1645 lei, cu titlu de dobanzi, 284 lei, cu titlu de penalitati de intarziere. Obligatia de plata stabilita prin decizie devenea exigibila in conditiile art. 110 din Codul de procedura fiscala.
Decizia de impunere mentionata care, potrivit art. 110 din Codul de procedura fiscala, constituie titlu de creanta, a fost comunicat contestatoarei prin publicitate, prin afisare concomitenta la sediul intimatei si pe pagina de internet a intimatei a anuntului colectiv nr. 14154 din 11 octombrie 2010, in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ pe numele contestatoarei contribuabil.
In baza deciziei de impunere nr. XXXXdin 11 octombrie 2010 au fost emise in sarcina contestatoarei somatia de plata si titlul executoriu nr. 5470/21.12.2010, cu titlu de contributie asigurari de sanatate, dobanzi si penalitati de intarziere.
In drept, instanta retine ca, in conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedura fiscala, (1) persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. (3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. (4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.
Din coroborarea dispozitiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, ca titlul de creanta fiscala este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului si obligatiile de plata corelative ale contribuabililor, ce rezulta din raporturile de drept material fiscal, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedura fiscala se prevede ca titlul de creanta devine titlu executoriu ope legis la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.
Arata intimata ca fata de textele legale anterior redate, rezulta ca decizia de impunere nr. 1012 din 11 octombrie 2010 reprezinta titlu de creanta. Contestatia impotriva titlurilor de creanta fiscala sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdictional, in cadrul procedurii executarii silite a creantelor fiscale fiind reglementata, ca singura cale judiciara de atac, contestatia la executare propriu-zisa, prin care se contesta titlul de executare. In consecinta, legalitatea si temeinicia obligatiilor de plata stabilite in sarcina contestatoarei nu pot fi analizate pe calea contestatiei la executare propriu zisa, ce este destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite.
Conform art. 141 din Codul de procedura fiscala, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege. In consecinta, executarea silita a creantelor fiscale poate fi pornita numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizand modul in care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere in baza caruia a emis actele de executare ce formeaza obiectul prezentei contestatii, instanta observa ca acesta nu respecta prevederile legale incidente. In acest sens, instanta retine ca, potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat printr-una din urmatoarele modalitati: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului de catre acesta prin semnatura; prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal; prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afisare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedura fiscala, dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedura fiscala, dispozitiile art. 90, 91 si 92 din Codul de procedura civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedura civila, inmanarea citatiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinta de primire, agentul insarcinat cu inmanarea certificand identitatea si semnatura acestuia. Daca cel citat, aflandu-se la domiciliu, nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu voieste ori nu poate sa semneze adeverinta de primire, agentul va lasa citatia in mana celui citat sau, in cazul refuzului de primire, o va afisa pe usa locuintei acestuia, incheind despre acestea proces-verbal. Daca cel citat nu se gaseste la domiciliu sau daca, in cazul hotelurilor sau cladirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul in care locuieste, agentul va inmana citatia, in primul caz, unei persoane din familie, sau, in lipsa, oricarei alte persoane care locuieste cu dansul, sau care, in mod obisnuit, primeste corespondenta, iar, in celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce in mod obisnuit il inlocuieste; persoana care primeste citatia va semna adeverinta de primire, agentul certificandu-i identitatea si semnatura si incheind proces-verbal despre cele urmate. Daca persoanele aratate in alineatul precedent nu voiesc ori nu pot sa semneze adeverinta de primire, agentul va incheia proces-verbal, lasand citatia in mana lor; daca cei aratati nu voiesc sa primeasca citatia sau sunt lipsa, agentul va afisa citatia, fie pe usa locuintei celui citat, fie daca nu are indicatia apartamentului sau camerei locuite, pe usa principala a cladirii, incheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizand si coroborand dispozitiile legale care reglementeaza procedura comunicarii actului administrativ fiscal, instanta retine ca desi legiuitorul reglementeaza mai multe modalitati de comunicare, intre care si cea prin publicitate, fara a stabili expres o ordine de preferinta a acestora, totusi, trimiterea expresa la dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura, reluata si in Normele metodologice, impun in mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunica prin inmanarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat in oricare dintre cele trei modalitati prevazute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia in situatia in care prin niciuna dintre cele trei modalitati nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicarii prin publicitate.
A aprecia ca actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct si exclusiv prin publicitate, fara ca, in prealabil, sa se incerce comunicarea acestuia intr-una dintre cele trei modalitati prevazute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedura fiscala, echivaleaza cu admite ca legea a reglementat un mod de comunicare care, fara sa ofere garantii minime cu privire la opozabilitatea actului fata de destinatar, da nastere cu usurinta abuzului.
Din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta ca intimata a procedat la comunicarea exclusiv prin publicitate a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanta fiscala in baza caruia au fost emise somatia si titlul executoriu nr. XXXX/21.12.2010.
Fata de cele expuse anterior, instanta apreciaza ca modul de comunicare a titlului de creanta fiscala s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedura fiscala, motiv pentru care va admite contestatia si va anula somatia de plata si titlul executoriu nr. 5470/21.12.2010 emise de intimata in sarcina contestatoarei.