FALIMENT - Legea 85/2006- creditor indreptatit in definitia art. 3 pct.8. Procedura de lichidare bunuri. Art.116-120 Lg. 85/2006- art. 500-506 C.proc.civ.
Intimata a formulat contestatie impotriva procesului verbal de licitatie intocmit de lichidatorul judiciar al societatii debitoare ca urmare a respingerii participarii sale, desi a invocat o ipoteca de rang I asupra imobilului valorificat in licitatie.
Fara a contesta valabilitatea contractului de ipoteca invocat de intimata, ce nu a fost anulat pana in prezent in mod expres, Curtea a subliniat, cu prioritate, pozitia acesteia in procedura insolventei. Dupa ramanea irevocabila a solutiei de respingere a contestatiei formulate impotriva refuzului lichidatorului judiciar de a o inscrie in tabelul creantelor intocmit in cazul debitoarei intimata X nu mai poate pretinde calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura astfel cum acesta este definit la art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, putand participa la licitatie doar in calitate de tert care ar urmari adjudecarea bunului, supunandu-se acelorasi cerinte ca acestia.
Totodata, procedura de lichidare a bunurilor din averea debitorului in procedura falimentului se efectueaza conform dispozitiilor art. 116-120 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile Codului de procedura civila privind vanzarea la licitatie a imobilelor nefiind incidente in baza art. 149 din lege, cat timp legea speciala cuprinde norme specifice si permit lichidatorului judiciar sa stabileasca metode de vanzare sau sa propuna vanzarea imobilelor cu aprobarea Adunarii creditorilor. Prin urmare, ordinea de preferinta a creditorilor din Codul de procedura civila sau dispozitiile art. 500, 506 C.p.civ. nu sunt incidente in mod direct in cauza.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 400 din 20.02.2013)
Constata ca, prin sentinta civila nr. 7917/05.07.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 11119/3/2012, au fost respinse exceptiile autoritatii de lucru judecat si a inadmisibilitatii cererii, s-a admis contestatia formulata de G B SA si, pe cale de consecinta: s-a constatat calitatea de creditor ipotecar al SC G B SA, in baza contractului nr. 20/07.02.2008, autentificat de BNP V.B., cu drept de urmarire a bunului imobil situat in Bucuresti, BD _, nr. _, sector _, ce face obiectul vanzarii silite in cadrul procedurii de insolventa privitoare la debitoarea SC F C SRL, s-a constatat calitatea de adjudecatar al contestatoarei SC G B SA al imobilului respectiv in contul creantei cu privire la care a fost instituita garantia imobiliara, s-a anulat procesul verbal de licitatie din data de 29.03.2012 emis de catre lichidatorul judiciar R SPRL, dar s-a respins cererea de pronuntare a unei hotarari care sa tina loc de act de adjudecare, urmand ca actul de adjudecare sa fie emis in conditiile art. 516 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre intimata, instanta a constatat ca, in cadrul contestatiei solutionate prin sentintei civile nr. 2604/05.04.2011, irevocabila, s-a analizat temeinicia cererii G B I NV de inscriere la masa credala a debitoarei cu o creanta izvorand din contractul de imprumut nr. 2798/11.06.2007 incheiat cu debitoarea SC F C SRL. Sub acest aspect, instanta a constat ca sumele imprumutate au fost valabil platite de catre debitoare si ca nu exista un drept de creanta al bancii rezultand din acest contract.
Totodata, s-a retinut ca prezenta cauza avea ca obiect contestatia la masura lichidatorului judiciar de a refuza adjudecarea imobilului avandu-se in vedere drepturile de urmarire si preferinta pe care contractul de ipoteca nr. 20/07.02.2008 il confera bancii pentru garantarea restituirii celui de al doilea contract de credit nr. 3219/01.02.2008 incheiat cu o societate terta SC A L D SRL
In consecinta, s-a constatat ca cele doua cereri de chemare in judecata au atat obiecte, cat si cauze diferite, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil pentru a opera autoritatea de lucru judecat, motiv pentru care aceasta exceptie a fost respinsa.
Problema inadmisibilitatii cererii ridicata de catre intimata referitoare la contestarea dreptului G B I NV de a achizitiona imobilul in contul creantei, in conditiile in care nu este inscris in tabelul obligatiilor debitorului s-a considerat ca nu reprezinta o exceptie de procedura, ci o problema de fond care urma a fi tratata ca atare in considerentele hotararii.
Pe fondul contestatiei, judecatorul sindic a retinut ca contractul de ipoteca nr. 20/07.02.2008 este un act subsecvent contractului de vanzare cumparare nr. 19/07.02.2008 autentificat de BNP V.B., prin care cumparatorul SC A L D SRL, debitor ipotecar, a achizitionat bunul ce face obiectul garantiei reale. Contractul de vanzare cumparare a fost anulat prin sentinta comerciala nr. 3448/16.06.2009 in temeiul art. 80(1) lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a stabili efectele pe care le produce desfiintarea pe aceasta cale a contractului, judecatorul sindic a apreciat ca se impune analiza naturii juridice a actiunii in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006. astfel, a apreciat ca aceasta nu vizeaza indeplinirea conditiile legale pentru incheierea unui act juridic, ci sanctioneaza fraudarea intereselor creditorilor prin acte care, prin natura lor sunt valide, avand astfel un caracter revocatoriu. Desi in dispozitivul sentintei nr. 3448/16.06.2009 s-a folosit sintagma de nulitate absoluta, din considerentele acesteia rezulta ca nu au fost analizate conditiile de validitate ale contractului la data incheierii lui ci, s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, astfel incat efectele acestei hotarari nu puteau fi decat cele pe care legea le confera unor astfel de actiuni.
Spre deosebire de actiunea revocatorie de drept comun, care, potrivit art. 975 C.civ., are drept efect numai inopozabilitatea actului fata de creditorul care a solicitat revocarea, s-a considerat ca procedura specifica reglementata de Legea nr. 85/2006 a prevazut efecte mai largi unei astfel de actiuni, care conduc la desfiintarea totala a actului juridic incheiat in fraudarea creditorilor, efecte care se produc fata de toti acestia, avand posibilitatea de a participa la sumele rezultate din valorificarea acestor bunuri. Desfiintarea unor astfel de acte, valide prin natura lor, are la baza prezumtia de frauda care opereaza in masura in care se face dovada indeplinirii conditiilor prevazute de art. 79 si 80 din Legea nr. 85/2006, prezumtie care insa, potrivit art. 85(3) din aceeasi lege, nu se extinde si asupra tertului dobanditor si, mai cu seama, asupra subdobanditorului. Astfel, conditiile in care efectele desfiintarii unui act fraudulos se extind asupra subdobanditorului prevazute de art.84 din lege dau posibilitatea recuperarii bunului de la subdobanditor numai in conditiile in care acesta nu a platit contravaloarea bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca ca transferul initial era susceptibil de a fi anulat.
In speta, s-a constatat ca G B I NV nu a dobandit un drept real principal asupra imobilului, dar este beneficiarul unui drept real de garantie constituit de catre dobanditor, iar, potrivit art. 85(2) din Legea nr. 85/2006, o persoana care a dobandit o garantie sau un drept real asupra bunului dupa efectuarea notarii litigiului reprezentat de actiunea in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 79-80 din lege, va avea titlul sau conditionat de dreptul de a fi recuperat bunul. S-a apreciat ca, daca un astfel de drept, constituit dupa inscrierea litigiului privind actiunea in anulare a actului principal, este valabil sub conditie, cu atat mai mult un drept de garantie instituit anterior promovarii actiunii in anulare a actului fraudulos incheiat de dobanditor si anterior deschiderii procedurii de insolventa a debitorului, dreptul real cu privire la care au fost efectuate formalitatile de publicitate prevazute de lege anterior deschiderii procedurii, nu poate fi considerat nul de drept ca urmare a desfiintarii actului principal.
Nefiind vorba de o nulitate generata de incalcarea conditiilor privitoare la incheierea actului juridic, ci de o actiune revocatorie speciala, efectele desfiintarii contractului de vanzare cumparare incheiat in frauda creditorilor nu se produc de drept in ceea ce priveste pe subdobanditorul unui drept real, potrivit principiului conform caruia anularea actului principal conduce automat la anularea actului subsecvent, invocat de catre lichidatorul judiciar pe cale incidentala. In aceste conditii, s-a subliniat ca desfiintarea contractului de ipoteca, ca act subsecvent, nu poate fi constata pe cale incidentala, in cadrul unei contestatii la masura lichidatorului judiciar si ca anularea contractului de ipoteca nr. 20/07.02.2008 ar fi putut fi ceruta de catre lichidatorul judiciar numai in conditiile prevazute de art. 81 si 84 din Legea nr. 85/2006 pe calea unui actiuni in anulare, cu atat mai mult cu cat verificarea situatiei juridice a imobilului era usor de realizat in conditiile efectuarii publicitatii imobiliare, demers neintreprins in cauza.
In aceste conditii, s-a apreciat ca sentinta nr. 3448/16.06.2009 prin care s-a anulat transferul dreptului de proprietate asupra bunului de la debitor la dobanditorul care a constituit ulterior dreptul de ipoteca, la care contestatoarea G B I NV nu a participat, nu a avut ca efect nulitatea de drept a contractului de garantie, si ca aceasta detinea in continuare un drept valabil de ipoteca asupra bunului supus valorificarii.
In ceea ce priveste posibilitatea G B I NV, in calitate de beneficiar a unui drept real de ipoteca, de a participa la achizitionarea bunului in contul creantei garantate, s-a retinut ca, potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006, tabelul definitiv al obligatiilor debitorului cuprinde toate creantele impotriva averii debitorului. Initial G B I NV a solicitat inscrierea in acest tabel invocand o creanta impotriva debitorului, cerere respinsa tocmai pentru ca o astfel de creanta fata de averea debitorului nu mai exista. In general, dispozitiile Legii nr. 85/2006, cand fac vorbire de drepturile creditorilor garantati, au in vedere creditorii care detin o creanta impotriva debitoarei care le confera o un anumit regim in cadrul procedurii. Pe de alta parte, s-a constatat ca G B I NV are un drept real de garantie asupra bunului aflat in patrimoniul debitorului si supus valorificarii, pentru garantarea unui drept de creanta fata de un tert, garantie care insa ii confera un drept de urmarire si preferinta potrivit art. 1790 C.civ. in mainile oricui s-a afla bunul.
Fata de cele retinute, s-a subliniat ca G B I NV se afla in aceeasi situatie in care s-ar fi gasit daca debitorul achizitiona un imobil afectat de aceasta sarcina reala, imobil supus executarii silite. Chiar daca obligatia de plata a creantei garantate nu s-a nascut in patrimoniul debitorului, ci al SC A L D SRL, dreptul de garantie real asupra bunului reintrat in patrimoniul debitorului, de care beneficiaza contestatorul G B I NV pentru asigurarea executarii obligatiei respective, ii da dreptul sa participe la procedura de executare silita care se deruleaza cu privire la bunul respectiv.
G B I NV nu avea calitatea de creditor inscris in tabelul obligatiilor debitorului pentru a beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 85/2006 unui astfel de creditor (de a lua decizii in adunarea creditorilor, de a controla sub aspectul oportunitatii deciziile de natura manageriala ale administratorului judiciar/lichidatorului, de a vota cu privire la un eventual plan de reorganizare, de a participa la toate distribuirile de sume, potrivit ordinii de preferinta, de a formula obiectiuni la inchiderea procedurii, etc.), dar avea dreptul de a participa la urmarirea bunului aflat in patrimoniul debitorului asupra caruia este instituita garantia reala de care beneficiaza, urmare a dreptului de urmarire si preferinta ce decurg din instituirea garantiei.
In conditiile in care valorificarea bunului in cadrul procedurii insolventei presupune, ca la orice executare silita, transmiterea acestuia catre adjudecatar liber de sarcini, potrivit art. 53 din Legea nr. 85/2006, s-a considerat ca nerecunoasterea posibilitatii titularului dreptului real de garantie de a participa la procedura de valorificare a acestui bun ar conduce, practic, la lipsirea acestuia de dreptul respectiv de urmarire a bunului in vederea executarii creantei garantate, drept pe care, in lipsa unei procedurii de insolventa, l-ar fi putut exercita in cadrul unei urmariri silite de drept comun.
In conditiile in care Legea nr. 85/2006 nu ar cuprinde dispozitii exprese cu privire la situatia creditorilor care detin creante impotriva unor terti, care insa beneficiaza de drepturi de garantie reale instituite asupra bunurilor din patrimoniul debitorului sau cu privire la posibilitatea achizitionarii bunului in contul creantei, s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 si s-au analizat dispozitiile Codului de procedura civila in materie, care constituie dreptul comun.
Astfel, potrivit art. 500(3) C.p.civ., s-a considerat ca, inainte de a incepe procedura de vanzare, executorul judecatoresc, iar, in procedura speciala, lichidatorul judiciar, in calitate de organ de executare, era obligat sa ceara biroului de carte funciara sa-i comunice sarcinile sau drepturile reale care greveaza bunul, titularii acestora urmand sa fie instiintati despre executare si despre termenul stabilit pentru licitatie pentru a-i da posibilitatea sa isi exercite drepturile ce decurg din garantia reala cu ocazia valorificarii bunului, cu atat mai mult cu cat contestatoarea nu era creditor al debitoarei pentru a fi notificata in conform art. 61 din Legea nr.85/2006.
Astfel, s-a retinut ca drepturile acestor beneficiari ai garantiilor reale asupra bunurilor supuse executarii, chiar daca sunt accesorii unor drepturi de creante care privesc alt debitor decat cel care este executat silit si in patrimoniul caruia se afla bunul afectat de sarcini, pot fi exercitate fie in conditiile art. 506 C.p.civ., prin achizitionarea imobilului in contul creantei, fie in conditiile art. 569(2) C.p.civ., prin participarea la distributia pretului, urmare a incunostintarii lor de catre executorul judecatoresc in cadrul procedurii de drept comun, respectiv lichidatorul judiciar in cadrul procedurii insolventei.
In cazul de fata, s-a apreciat ca G B I NV a optat pentru achizitionarea imobilului in contul creantei, angajandu-se sa suporte cheltuielile de procedura. Totodata, s-a constatat ca nu avea obligatia de a depune cautiune, potrivit art. 506(2) C.p.civ., care instituie aceasta exceptie pentru creditorii care au rang util potrivit ordinii de preferinta prevazute de art. 563 si 564 Cod procedura civila. Astfel, fie ca se incadra creanta creditorului ipotecar in ordinea avuta in vedere de prevederile art. 564 C.p.civ., fie in cea prevazute de art. 121(1) C.p.civ., rangul sau era imediat urmator cheltuielilor de procedura, in conditiile in care nu existau creante din categoria celor prevazute de art. 121 pct. 11 din Legea nr. 85/2006, si-i conferea posibilitatea de a solicita adjudecarea imobilului in contul creantei garantate, fara plata unei cautiuni.
In ceea ce priveste compatibilitatea dispozitiilor art. 506 C.p.civ. cu procedura insolventei, s-a constatat ca dreptul de optiune al creditorului cu rang util cu privire la achizitionarea bunului in contul creantei are la baza tocmai faptul ca sumele rezultate din vanzarea bunului i-ar fi revenit cu prioritate acestui creditor, care este tinut sa achite cheltuielile de procedura si eventuala diferenta de pret, care sa poata fi distribuita celorlalti creditori potrivit ordinii de preferinta. Acelasi rationament urma a fi valabil si in cazul procedurii de insolventa in care existenta unui rang util specific creditorilor garantati le confera prioritate la distributia sumelor rezultate din vanzare, astfel incat dobandirea de catre acestia a bunului in contul creantei, la pretul stabilit prin evaluare si aprobat de adunarea creditorilor, nu ar fi de natura a-i prejudicia pe ceilalti creditori care oricum nu ar fi putut participa de distributie decat dupa indestularea creditorului garantat.
In final, judecatorul sindic a retinut subzistenta dreptului G B I NV de recuperare a creantei fata de SC A L D SRL dupa radierea acesteia in baza sentintei civile nr. 6448/30.09.2011, deoarece aceasta situatie juridica nu ar impiedica urmarirea de catre creditor a codebitorilor garanti sau a bunurilor afectate de garantii reale, cum este si cazul de fata, imposibilitatea fortuita de executare nefiind incidenta in privinta acestora.
In ceea ce priveste emiterea ordonantei de adjudecare, instanta a apreciat ca atributia revine lichidatorului judiciar in baza art. 120 din Legea nr. 85/2006 si 516 C.p.civ.
Impotriva acestei solutii, lichidatorul societatii debitoare R SPRL a declarat recurs, solicitand modificarea sentintei atacate in sensul respingerii contestatiei formulate.
In motivele depuse printr-un memoriu separat, recurentul a reluat argumentele in sustinerea celor doua exceptii, decurgand din lipsa calitatii contestatoarei de creditor in aceasta procedura fata de respingerea irevocabila a contestatiei sale la tabelul preliminar ce nu mai permite reanalizarea pe fond a creantei sale.
In subsidiar, pe fond, s-a subliniat ca, fiind lipsita de calitatea de creditor in procedura, contestatoarea nu poate participa nici la etapa de lichidare a bunurilor debitoarei in cadrul procedurii falimentului deoarece s-ar incalca principiile de baza ale acestei proceduri privind concursualitatea si egalitatea, pozitia sa fiind analizata in diferite texte ale legii nr. 85/2006.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3041 C.p.civ. si prevederile legii speciale.
Prin intampinarea depusa la data de 22.11.2012, intimata G B SA a invocat nulitatea recursului pentru lipsa elementelor esentiale privind identificarea partilor si a dosarului in declaratia si motivele de recurs si a solicitat respingerea ca nefondata a caii de atac, cu mentinerea solutiei primei instante privind exceptiile si fondul contestatiei ca legala si temeinica.
In aparare, intimata a reluat argumente deja retinute de judecatorul sindic decurgand din calitatea sa de beneficiar al unei garantii reale asupra unui bun din patrimoniul falitei, titlu sau nefiind desfiintat de instantele de judecata. Intimata a subliniat ca garantia ii confera dreptul de urmarire si preferinta in mainile oricui s-ar afla bunul, fiind indreptatit sa participe la urmarirea bunului asupra caruia ii este instituita garantia.
Totodata, in cauza a intervenit si creditoarea SC P SA cu o cerere de interventie in interesul recurentului sustinand ocrotirea drepturilor sale in calitate de creditor chirografar majoritar al debitoarei indreptatit sa considere ca sumele obtinute din valorificarea bunului vor fi supuse distribuirii catre creditorii inscrisi in tabelul definitiv potrivit ordinii de preferinta prevazute de lege. Pe fond, a reiterat criticile recurentului privind solutia instantei asupra exceptiilor si fondului contestatiei.
Impotriva cererii de interventie, intimata G B SA a invocat exceptia tardivitatii, in baza art. 50 C.p.civ., apreciind ca interventia sa a fost formulata in interes propriu, si exceptia inadmisibilitatii in conditiile in care autoarea cererii de interventie este oricum citata ca parte in dosar, in calitate de creditoare.
Fata de exceptia tardivitatii cererii de interventie, Curtea constata ca partea si-a intitulat si sustinut cererea ca interventie accesorie in interesul recurentului, fara a avea solicitari proprii. Faptul ca cererea sa urmareste nu numai sprijinirea demersului recurentului, ci, indirect, protejeaza si un interes propriu in calitatea sa de creditor chirografar, nu face decat sa dovedeasca indeplinirea unei cerinte pentru orice cerere adresate instantei. Pe cale de consecinta, in baza art. 51 C.p.civ., Curtea considera ca cererea de interventei putea fi formulata si direct in recurs si va respinge ca neintemeiata exceptia nulitatii cererii de interventie.
Totodata, Curtea apreciaza ca, desi cadrul procesual specific acestei cauze decurgand din caracterul colectiv si concursual al procedurii insolventei cuprinde toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv consolidat, aceasta situatia nu constituie un fine de neprimire impotriva formularii unei cereri de interventie, motiv pentru care va respinge exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 52 C.p.civ., Curtea va incuviinta in principiu cererea de interventie.
In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului, Curtea constata ca dispozitiile art. 3021 C.p.civ. enumara mentiunile cererii de recurs prevazute insa sub sanctiunea nulitatii relative potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176/2005. Prin urmare, in absenta dovedirii unei vatamari, conform art. 105(2) C.p.civ., absenta unor elemente privind partile in litigiu nu va atrage sanctiunea nulitatii absolute, instanta fiind in masura sa le identifice cu ajutorul dosarului si hotararii de fond.
De asemenea, declaratia si motivele de recurs sunt semnate, in numele lichidatorului judiciar desemnat de instanta, R SPRL, de reprezentanti persoane fizice practicieni in insolventa. Pe de alta parte, o eventuala lipsa a calitatii de reprezentant nu ar fi condus la anularea cererii de recurs decat in conditiile art. 161 C.p.civ.
Pentru aceste motive, Curtea a respins ca neintemeiata exceptia nulitatii recursului invocata de intimata.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Sub aspectul solutionarii exceptiilor invocate de lichidator la judecata in fond, Curtea constata ca judecatorul sindic a retinut in mod corect neindeplinirea cerintei triplei identitati, conform art. 166 C.p.civ. si 1201 C.civ., pentru retinerea autoritatii de lucru judecat ca exceptie procesuala, eventuala putere de lucru judecat asupra unor aspecte deja transate prin hotarari judecatoresti irevocabile anterioare neputand fi analizat decat ca aparare in fond.
De asemenea, aspectele invocate in sustinerea exceptiei inadmisibilitatii contestatiei au fost si vor ramane a fi analizate ca aparari de fond de prima instanta de cea de control judiciar.
Pe fond, Curtea constata ca intimata a formulat contestatie impotriva procesului verbal de licitatie intocmit la data de 29.03.2012 de lichidatorul judiciar al societatii debitoare ca urmare a respingerii participarii sale, desi a invocat o ipoteca de rang I asupra imobilului valorificat in licitatie.
Fara a contesta valabilitatea contractului de ipoteca invocat de intimata, ce nu a fost anulat pana in prezent in mod expres, Curtea a subliniat, cu prioritate, pozitia acesteia in procedura insolventei. Dupa ramanea irevocabila a solutiei de respingere a contestatiei formulate impotriva refuzului lichidatorului judiciar de a o inscrie in tabelul creantelor intocmit in cazul debitoarei SC F C SA in baza contractului de credit nr. 3219/01.02.2008 si a contractului de ipoteca nr. 20/07.02.2008, conform sentintei comerciale nr. 2604/05.04.2011 pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala in dosarul nr. 21508/3/2008, intimata G B SA nu mai poate pretinde calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura astfel cum acesta este definit la art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006. De altfel, instanta care a solutionat aceasta contestatie a retinut stingerea creantei principale prin rambursarea creditului, iar sentinta a ramas irevocabila prin constatarea nulitatii recursului, conform deciziei nr. 1969/06.12.2011.
Fara a analiza in concret efectele acestei hotarari judecatoresti, judecatorul sindic a retinut totusi ca intimata nu beneficiaza de drepturile conferite de legea insolventei creditorilor participanti la o asemenea procedura, dar ar avea dreptul sa participe la valorificarea bunului in temeiul dreptului de urmarire decurgand din ipoteca de rang I deoarece legea insolventei nu ar cuprinde dispozitii exprese privind creditorii care detin o creanta impotriva unui tert si o garantie reala asupra unui bun din patrimoniul debitorului falit.
Or, dispozitiile Legii nr. 85/2006 reglementeaza si situatia unor asemenea creditori (art. 3 pct. 9) care, pentru a participa la orice procedura reglementata de aceasta lege, ar trebui sa fie deopotriva inregistrati in tabelul de creante contra debitorului, conform art. 3 pct. 8 din lege. Din acest motiv, dispozitiile art. 36 din lege prevad suspendarea de drept si a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra bunurilor debitoarei de la data deschiderii procedurii insolventei, considerandu-se ca si creditorii titulari ai unor asemenea creante vor participa la procedura colectiva si concursuala.
Prin urmare, dupa ramanerea irevocabila a sentintei comerciale nr. 2604/05.04.2011 intrata in puterea lucrului judecat, intimata nu mai putea valorifica in cadrul procedurii insolventei calitatea de creditor impotriva debitoarei sau garantii asupra bunurilor acesteia, conform art. 76 din Legea nr. 85/2006, putand participa la licitatie doar in calitate de tert care ar urmari adjudecarea bunului, supunandu-se acelorasi cerinte ca acestia.
Totodata, procedura de lichidare a bunurilor din averea debitorului in procedura falimentului se efectueaza conform dispozitiilor art. 116-120 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile Codului de procedura civila privind vanzarea la licitatie a imobilelor nefiind incidente in baza art. 149 din lege, cat timp legea speciala cuprinde norme specifice si permit lichidatorului judiciar sa stabileasca metode de vanzare sau sa propuna vanzarea imobilelor cu aprobarea Adunarii creditorilor. Prin urmare, ordinea de preferinta a creditorilor din Codul de procedura civila sau dispozitiile art. 500, 506 C.p.civ. nu sunt incidente in mod direct in cauza. De altfel, spre exemplificare, similar dispozitiilor art. 500(3) C.p.civ., retinute de judecatorul sindic, prevederile speciale cuprinse in art. 118(3) din Legea nr. 85/2006 prevedeau obligativitatea notificarii cu privire la propunerea de vanzare directa a bunului, printre altii, pentru creditorii cu garantii reale asupra acestuia, neputand fi vorba decat de cei definiti la art. 3 pct. 9 din lege.
Fata de cele retinute, Curtea considera ca lichidatorul judiciar a actionat conform legii cu prilejul desfasurarii licitatiei atunci cand, potrivit dispozitiilor anteriore ale judecatorului sindic (sentinta comerciala nr. 2604/2011), nu a recunoscut calitatea intimatei de creditor indreptatit sa participe la procedura, inclusiv la valorificarea bunului.
Pentru aceste motive, in baza art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea apreciaza intemeiat recursul si l-a admis.
Pe cale de consecinta, conform art. 312(1) si (3) C.p.civ., Curtea a modificat in parte sentinta atacata in sensul ca a respins contestatia ca neintemeiata (masura urmand a se rasfrange asupra dispozitiilor primei instante subsecvente admiterii initiale a contestatiei), mentinand solutia judecatorului sindic cu privire la cele doua exceptii invocate de lichidator cu prilejul judecatii in fond.