Punere sub interdictie. Discernamant critic diminuat. Sentinta civila nr. 2974/25.02.2009 din data de 25.02.2009
pronunțată de Judecatoria Iasi

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr. de dosar 13615/245/2008 reclamanta S.V. a solicitat punerea sub interdictie a paratului S.G., reprezentat prin curator I.G. cu motivarea ca paratul este in evidentele Spitalului "Socola" Iasi din anul 1952 cu diagnosticul sindrom depresiv anxios pe fond somatogen si elelmente deteriorative incipiente, personalitate dizarmonica implusiv-exploziva. In timp, ca urmare a refuzului tratatmentului medicamentos si a consumului constant de alcool, boala s-a agravat, astfel incat internarile din cursul anului 2008 au relevat tulburare organica de personalitatea si comportament datorita unei boli, vatamari si disfunctii cerebrale, tulburare deliranta organica, cu alura schizofrenica. Desi paratul a fost internat intr-o clinica pentru tratatarea persoanelor dependente de alcool, s-a externat impotriva recomandarilor medicilor sau consultului familiei. In prezent discernamantul paratului este afectat in mare masura, nefiind in stare sa ia deciziile potrivite referitoare la persoana sa si activitatile zilnice curente.
In drept art.30-34 din Decretul 32/1954.
Analizand intregul material probator, instanta a apreciat actiunea ca nefondata si a respins-o pentru urmatoarele considerente:
Paratul S. G. prezinta diagnosticul de tulburare organica de personalitatea de etiologie mixta( toxica si somato- preinvolutiva) cu decompensari psihotice interpretativ delirante, prezinta discernamant critic diminuat asupra faptelor si actiunilor sale, are capacitate psihica diminuata de a decide cu libera vointa asupra propriilor drepturi, obligatii sau interese, de a-si reprezenta interesele, de a se auto conduce si autoingriji.
Din cercetarile efectuate de Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi rezulta ca paratul este cunoscut in sensul unui consum exagerat de bauturi alcoolice si comportament agresiv la adresa membrilor familiei.
Potrivit art.142 si urm. din Codul familiei, punerea sub interdictie reprezinta o masura exceptionala de inlaturare a capacitatii de exercitiu a unei persoane in sensul capacitatii acesteia de a deveni subiect de drepturi si obligatii prin incheierea de acte juridice, prin care se urmareste ocrotirea intereselor respectivei persoane despre care s-a stabilit ca nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale din cauza alienatiei sau debilitatii mintale. Urmare a punerii sub interdictie, va fi numit un tutore pentru interzis. Actele juridice de administrare si de dispozitie efectuate de persoana pusa sub interdictie, acte de valorificare a bunurilor si respectiv prin care anumite bunuri parasesc patrimoniul persoanei sau sunt grevate cu sarcini reale, vor putea produce efecte juridice doar in masura in care va exista incuviintarea tutorelui si, dupa caz, incuviintarea autoritatii tutelare.
In speta raportul de expertiza medico legala psihiatrica nu a retinut lipsa discernamantului ca si capacitate psihica a persoanei de a-si reprezenta faptele sale si consecintele lor si a-si dirija in mod constient vointa. S-a stabilit doar ca discernamantul critic asupra propriilor fapte si capacitatea de decide cu libera vointa asupra propriilor drepturi, obligatii sau interese, de a-si reprezenta interesele, de a se auto conduce si autoingriji sunt diminuate.
Fata de interpretarea restrictiva, care se impune a fi data conditiilor stabilite de art.142 C.fam raportat la gravitatea efectelor punerii sub interdictie asupra statutului juridic al persoanei, instanta apreciaza ca in speta nu poate fi dispusa masura punerii sub interdictie. Instanta va respinge sustinerile aparatorului reclamantei de a lua in considerare eventuala diminuare suplimentara a discernamantului ocazionata de consumul de alcool. Instanta retine ca, oricare ar fi frecventa consumului, este vorba totusi despre o ipoteza circumstantiala si a carei evolutie nu poate fi estimata obiectiv, careia nu i se pot recunoaste efecte cert determinate asupra ansamblului personalitatii si situatiei paratului, de natura sa justifice punerea sub interdictie.