"Pretentiile reclamantei au vizat repararea prejudiciului produs de stat prin nerespectarea obligatiei rezultate din lege de a o despagubi integral pentru valoarea imobilului pierdut (prin asigurarea platii integrale a sumei stabilite drept despagubire), iar aceste pretentii au fost intemeiate pe dispozitiile art.998-999 Cod civil, ce reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.
Ca atare, cata vreme reclamanta considera ca prejudiciul ce solicita a fi reparat a fost produs prin omisiunea statului roman de a lua toate masurile necesare, inclusiv acordarii de reparatii integrale pentru imobilul preluat abuziv, verificarea temeiniciei pretentiilor reclamantei nu se poate face decat in contradictoriu cu acesta".
Domeniu -despagubiri bunuri preluate abuziv de catre stat
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.46322/3/2012 - DECIZIA CIVILA NR.243A/04.06.2014) Prin cererea formulata la 3 decembrie 2012, astfel cum a fost precizata la 2 decembrie 2013, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucure?ti Sec?ia a III a Civila sub nr. 46322/3/2012, reclamanta C.I.A. a chemat in judecata pe paratul S.R. prin M.F.P., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 144.010 lei, reprezentand prejudiciu cauzat cu ocazia valorificarii unei parti de 786.945 actiuni detinute la F.P. respectiv diferenta dintre cotatia maxima (0,8170 lei/actiune) cu care ar fi putut vinde la Bursa de Valori Bucuresti cantitatea de 786.945 actiuni si valoarea nominala la care acestea i-au fost atribuite - 1 leu/actiune, conform creantei garantate asupra statului in cuantum de 7.869.445 lei conferita de Titlul de despagubiri nr. 3556/17nov.2008 - Titlul de conversie nr. 2444/22 dec.2008 emise de Guvernul Romaniei - CCSD, precum si obligarea paratului la plata unei sume de bani reprezentand echivalentul diferentei dintre cotatia la bursa a cantitatii de 7.082.500 actiuni detinute la F.P. si creanta garantata asupra statului in cuantum de 7.082.500 conferita de Titlul de despagubire nr. 3556/17 nov.2008 emis de Guvernul Romaniei - CCSD.
A mai solicitat obligarea paratului la actualizarea cu indicele de inflatie a sumei de 8.068.895 lei, incepand cu data de 17 nov.2008 si pana la momentul platii efective, precum si obligarea la plata sumei de 200 lei reprezentand daune moratorii pentru fiecare zi de intarziere incepand cu 30 de zile de la data ramanerii definitive si executorii a hotararii ce se va pronunta in cauza.
In motivarea cererii, intemeiata in drept pe disp. art. 998 - 999 C.civ., si respectiv art. 1357 al. 1 Nou Cod Civil, reclamanta a aratat ca impreuna cu alti mostenitori a notificat in baza art. 31 din Legea 10/2001 SC "_." SA pentru a obtine despagubiri pentru actiunile detinute de autorii lor la fosta societate "Intreprinderile Grigore Alexandrescu" trecuta in proprietatea statului abuziv in baza Legii 119/1948. Dupa o intarziere de 6 ani de zile - AVAS a emis Dispozitia nr. 87/27 aprilie 2007 prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru respectivele actiuni, reclamantei revenindu-i suma de 8.068.895 lei.
Dupa o alta intarziere de aproximativ 3 ani a fost emisa de catre CCSD - decizia nr. 3556/17 nov.2008 - reprezentand titlul de despagubire pentru suma de mai sus.
A mai aratat reclamanta ca impreuna cu ceilalti mostenitori nefiind la curent cu modalitatea concreta de obtinere a titlurilor de plata, a inteles sa opteze pentru despagubiri in numerar pentru suma de 500.000 lei dintre care 199.450 lei pentru reclamanta, titlul de plata ce nu a fost varsat de catre stat nici pana in prezent conform dispozitiilor OUG nr. 62/2010.
Titlul de despagubiri aferent deciziei mai sus mentionate a fost convertit in favoarea reclamantei prin Titlul de conversie nr. 2444/12 dec.2008 emis de CCSD intr-un numar de 7.869.445 actiuni la FP avand o valoare nominala de 1 leu/actiune.
Intrucat s-a confruntat cu grave probleme familiale, reclamanta a instrainat prin intermediul pietei de capital nereglementate un numar de 786.945 actiuni detinute la F.P. din Titlul de conversie nr. 2444/22decembrie 2008.
In aceste conditii a aratat reclamanta ca, avand in vedere diferenta dintre cotatia maxima (atinsa la 25 ian.2010 - 0,6495/actiune - data listarii la Bursa a F.P.= cu care ar fi putut vinde pe Bursa de Valori Bucuresti cantitatea de 786.945 actiuni si valoarea nominala la care i-au fost atribuite (1leu/actiune) conform creantei garantate asupra statului conferita de Titlul de despagubire nr. 3556/17 nov,.2008 emis de CCSD, in prezent se considera indreptatita sa obtina aceasta diferenta de valoare.
In dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar inscrisuri si a solicitat efectuarea unui expertize contabile, ale carei concluzii au fost depuse la dosar la data de 14 oct.2013.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, invocand totodata si exceptia netimbrarii acesteia, exceptie respinsa de instanta la termenul din 5 sept.2013, precum si exceptia lipsei calitatii sale procesual pasive, exceptie pe care instanta a unit-o cu fondul cauzei.
Prin sentinta civila nr.2124/05.12.2013, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a admis in parte actiunea, astfel cum a fost precizata, a obligat paratul la plata sumei de 144.010 lei reprezentand prejudiciu cauzat cu ocazia valorificarii unei parti de 786.945 actiuni detinute la F.P., respectiv diferenta intre cotatia maxima (0,8170 lei/actiune) si valoarea nominala la care acestea au fost atribuite conform creantei garantate asupra statului in cuantum de 7.869.445 lei conferita de Titlul de Despagubire nr.3556/17.11.2008, titlul de Conversie nr. 2444/12.12.2008 emise de Guvernul Romaniei - CCSD, a obligat paratul sa remita reclamantei suma de bani reprezentand diferenta dintre cotatia la bursa a cantitatii de 7.082.500 actiuni detinute la F.P. si creanta garantata asupra statului in cuantum de 7.082.500 lei conferita de Titlul de despagubire nr. 3556/17.11.2008, a respins ca neintemeiate capetele de cerere privind actualizarea cu indicele de inflatie a sumei de 8.068.895 lei si cel referitor la plata daunelor moratorii si a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesual pasive a S.R. prin M.F.P.
A re?inut tribunalul ca, in raport de modalitatea si termenul in care F.P. a fost listat la Bursa de Valori Bucuresti, desi Legea nr.10/2001 a prevazut inca de la aplicare faptul ca, in masura in care restituirea in natura a imobilului - obiect al notificarii nu este posibila, se vor acorda masuri reparatorii prin echivalent, cu toate acestea reglementarea cadrului necesar pentru realizarea efectiva a despagubirii notificatorilor a fost prevazuta abia prin Legea nr.247/2005 prin infiintarea unor institutii menite sa transpuna in practica masurile reparatorii prin echivalent, una dintre acestea fiind si F.P.
Ulterior, dispozitiile cuprinse in Titlul VII din Legea nr.247/2005 au fost modificate prin OG nr.81/2007 in vederea accelerarii procedurii de acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, insa procedurile necesare pentru derularea de oferte publice de vanzare pentru pachete de actiuni de minim 5% in vederea admiterii la tranzactionare la BVB a actiunilor societatilor ce faceau parte din portofoliul de actiuni al F.P. nu au fost finalizate in termenul legal.
Totodata, trebuie semnalat si faptul ca desi crearea pe plan legislativ a F.P. s-a realizat inca din luna decembrie 2005, listarea la bursa a acestui fond s-a realizat abia la 25 ian.2011 fiind astfel evidenta culpa S.R. pentru nefinalizarea in termenul stabilit de lege a masurilor necesare pentru ca F.P. sa poate fi listat la Bursa.
S.R. a stabilit in mod unilateral si artificial cum ca valoarea de tranzactionare pe bursa a actiunilor emitentului F.P. va fi una si aceeasi cu valoarea nominala unitara a actiunilor emitentului F.P.
In aceste conditii, asa cum se arata si in raportul de expertiza depus la dosar, S.R. putea sa prevada faptul ca valoarea de tranzactionare a actiunilor fondului va fi mai mica decat valoarea nominala de 1 leu/actiune aceasta valoare fiind influentata de mai multi factori astfel cum s-a aratat si in raportul de expertiza.
Raspunzand obiectivelor fixate, expertul desemnat a concluzionat in sensul ca neinitierea conf. dispozi?iilor art. 11 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 modificat prin art.16 din OUG nr.81/2007 a procedurilor legale necesare pentru initierea, derularea si incheierea de oferte publice secundare de vanzare pentru pachete de actiuni de minim 5% emise de societatile comerciale prevazute in anexa ce face parte integranta din Titlul VII al Legii nr.247/2005 a influentat negativ pretul de tranzactionare pe bursa a actiunilor.
In raport de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca in cauza au fost probate elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale prev. de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv art. 1357 Noul cod civil, texte pe vaza carora reclamanta si-a intemeiat in drept actiunea, motiv pentru care retinand culpa paratului in sensul mai sus mentionat, a fost admisa actiunea reclamantei in sensul precizat de aceasta.
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului invocata de acesta prin intampinare, tribunalul a apreciat ca aceasta este neintemeiata si a respins-o avand in vedere dispozi?iile art.3 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 astfel cum a fost modificat prin Titlul I din OG nr.81/2007 - sens in care titlurile de despagubire cum este si cel detinut de reclamant sunt definitive ca fiind "Certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin CCSD in numele si pe seama S.R. care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului corespunzator despagubirilor acordate."
In raport de solutia data primelor capete de cerere ale actiuni, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea reclamantei privind actualizarea cu indicele de inflatie a sumei de 8.068.895 lei, precum si cea de obligare a paratului la plata daunelor moratorii.
Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs, calificat apel la termenul de judecata de la 04.06.2014, paratul S.R. prin M.F.P., criticand-o, in temeiul art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ., pentru nelegalitate si netemeinicie avand in vedere urmatoarele motive:
Un prim aspect pe care il invedereaza apelantul se refera la motivarea hotararii care, asa cum se afirma in doctrina, trebuie sa fie deopotriva in stricta concordanta cu masurile luate de instanta prin dispozitiv si trebuie sa fundamenteze si sa explice masurile adoptate.
In art.261 alin.5 Cod procedura civila se mentioneaza in mod expres ca motivarea nu poate privi numai imprejurarile de fapt sau numai pe cele de drept, ea trebuie sa se refere la toate acestea.
Tot in doctrina s-a aratat ca motivarea trebuie sa se infatiseze intr-o asemenea masura incat sa corespunda imperativelor logicii, ea nu poate fi implicita, ci trebuie sa poarte asupra tuturor criticilor formulate si asupra tuturor argumentelor de fapt si de drept invocate.
In speta, instanta de fond nu a facut aplicarea normei cuprinsa in art.261 alin.5 Cod procedura civila, neprezentand motivele de fapt si de drept care i-au fundamentat convingerile. Astfel, aceasta s-a limitat sa enumere aspectele sustinute de catre reclamanta si sa afirme ca, referitor la invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a S.R. prin M.F.P., tribunalul a respins aceasta exceptie motivat de faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 3 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat prin OG 81/2007, titlurile de despagubire reprezinta "certificate emise de Cancelaria Primului Ministru prin CCSD in numele si pe seama S.R. care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului corespunzator despagubirilor acordate "
Astfel, instanta de fond, in mod eronat, respinge aceasta exceptie pe considerentul anterior mentionat.
Mai mult decat atat, la art. 3 lit. h) si i) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 se prevede ca:
h) titlurile de plata sunt certificate emise de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman, de a primi, in numerar o suma de maxim 500.000 lei.
i) titlurile de conversie sunt certificate emise de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in numele si pe seama statului roman, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman si care urmeaza a fi valorificate prin conversia lor in actiuni emise de F."P".
Art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prevede: "Pana la finalizarea procedurilor de despagubire, M.F.P. va reprezenta statul roman ca actionar al F."P" si va exercita toate drepturile care decurg din aceasta calitate."
Prin urmare, legiuitorul a prevazut, de stricta interpretare si in mod limitativ atributiile M.F.P., de reprezentant al S.R., ca actionar al F."P", fara insa ca, din aceasta calitate, sa i se confere calitate procesuala pasiva in litigii cu obiect asemanator celui de fata, astfel cum in mod eronat a retinut instanta de fond.
Asa cum s-a aratat si prin afirmatiile anterioare, cat si prin apararile formulate la fond, stabilirea si plata despagubirilor acordate in baza legislatiei cu privire la imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sunt reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 si, de asemenea, prin O.U.G. nr. 81/2007 si H.G. nr. 1095/2005
Asadar, dispozitiile legale care stau la baza actiunii reclamantei, stabilesc in mod imperativ cadrul procesual cu privire la actiunile ce au ca obiect contestarea unei decizii, obligarea la incheierea unor operatiuni administrative (plata unei sume de bani) sau emiterea unei decizii, de catre C.C.S.D. sau A.N.R.P.
In concluzie, rezulta ca procedura prevazuta de dispozitiile legale mai sus-mentionate este succesiva si nu aleatorie sau simultana, fiind necesar, in aceasta ordine, emiterea deciziei de catre C.C.S.D., apoi emiterea titlului de plata si a celui de conversie, de catre A.N.R.P., iar pentru efectuarea platilor, in cazul lipsei de fonduri, numai aceasta din urma autoritate poate solicita M.F.P. transferarea exclusiv a sumelor prevazute in bugetul acestuia pentru aplicarea Legii nr.247/2005.
Prin urmare, fara a mai exista vreo implicare a M.F.P. in procedura prealabila litigiului si nici in prezent, nici in nume propriu si nici ca reprezentant al Statului Roman, apare evident ca in mod gresit reclamanta s-a indreptat prin actiunea formulata impotriva M.F.P. ca reprezentant al S.R., iar instanta investita cu solutionarea pe fond a cauzei, in mod eronat a retinut calitatea procesual pasiva a acestuia.
Astfel, asa cum rezulta din criticile de mai sus, este evident ca instanta de fond nu a dat eficienta principiului rolului activ multumindu-se sa absolutizeze sustinerile reclamantei.
Un al doilea aspect pe care apelantul il critica este legat de modalitatea in care instanta investita cu solutionarea pe fond a cauzei, a inteles ca ar fi fost intrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, astfel ca a considerat ca, in temeiul art. 998-999 din Codul civil, respectiv art.1357 din Noul cod civil actiunea formulata de catre reclamanta este intemeiata.
Asa cum in mod corect instanta de fond face referire in aspectele retinute prin hotararea criticata, prin Legea nr.10/2001 s-a stabilit, ca principiu, restituirea in natura a imobilelor nationalizate. Acolo unde restituirea in natura nu este posibila, legiuitorul a prevazut ca restituirea in natura sa fie inlocuita cu restituirea prin echivalent, adica persoanele indreptatite (fostii proprietari sau mostenitorii acestora) sa fie despagubite.
Totodata, despagubirile aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura se acorda exclusiv dupa regulile instituite de Titlul VII din Legea nr.247/2005. Astfel, fostii proprietari de imobile nationalizate, carora nu li se mai pot restitui aceste imobile in natura, nu pot obtine aceste despagubiri decat prin mecanismul imaginat de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Desi instanta de fond retine culpa S.R. cu privire la listarea la bursa a F.P. la data de 25.01.2011, avand in vedere ca acest organism a fost creat pe plan legislativ in anul 2005, trebuie avute in vedre urmatoarele aspecte:
Pentru asigurarea resurselor financiare necesare acordarii despagubirilor prevazute de Legea nr.10/2001, a fost necesara infiintarea Fondului Proprietatea, ca organism de plasament colectiv in valori mobiliare, organizat sub forma de societate de investitii financiare.
Potrivit art. 6 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, F.P. este o societate comerciala pe actiuni, la care titularii dreptului de despagubire devin actionari prin conversia "titlurilor de despagubire" in actiuni emise la acest fond.
Conform prevederilor art.18 alin.1 din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, "dupa emiterea titlurilor de despagubire aferente, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite, pe baza acestora si a optiunilor persoanelor indreptatite, un titlu de conversie si/sau un titlu de plata (...).
Prin urmare, legea stabileste in mod expres ca emiterea titlului de conversie se face strict pe baza titlului de despagubire emis de C.C.S.D. si pe baza optiunii persoanei indreptatite. Astfel, titlul de conversie, se va emite strict pentru suma stabilita in titlul de despagubire, respectiv pentru o suma mai mica, in situatia in care se solicita emiterea unui titlu de conversie si partial emiterea unui titlu de plata.
Astfel, este evident ca instanta de fond nu a avut in vedere ca prin emiterea titlului de conversie, institutiile statului si-au indeplinit atributiile conferite de lege.
Ceea ce instanta de fond a omis este faptul ca avea posibilitatea de a-si exprima optiunea, in sensul dispozitiilor legale mentionate anterior, ulterior momentului tranzactionarii la bursa de valori a actiunilor F.P, cand potrivit dispozitiilor art.18 indice 7 alin.3 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, introduse prin OUG nr.81/2007 conversia se realiza in functie de pretul mediu ponderat de tranzactionare a actiunilor, aferent primelor 60 sedinte de tranzactionare.
Astfel, cunoscand algoritmul privind conversia titlului de despagubire in actiuni, prin depunerea cererilor de optiune anterior datei listarii la bursa a F.P., reclamanta C.I.A. a acceptat tacit ca actiunile sa ii fie emise la valoarea nominala de 1 leu/actiune si, in consecinta, instanta de fond nu avea cum sa retina culpa S.R. prin M.F.P.
In cauza, reclamanta nu a contestat Decizia nr. 2444/22.12.2008 la instanta de contencios administrativ, in conditiile Legii nr.554/2004, cu toate ca avea la dispozitie aceasta cale de atac, in situatia in care era nemultumita de numarul de actiuni mentionate in titlurile de conversie.
Nu in ultimul rand, apelantul intelege sa critice sentinta civila nr.2124/05.12.2013, tinand cont ca nu exista o dovada cu privire la existenta vreunui prejudiciu adus reclamantei de catre S.R. prin M.F.P., astfel cum instanta de fond, in mod eronat a retinut.
Mai mult decat atat, pentru a atrage raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a S.R. prin M.F.P., reclamanta trebuia sa faca dovada indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege si nu doara existentei unui prejudiciu. Aceste patru conditii sunt nu doar conditii generale ale raspunderii civile delictuale, ci si conditii necesare pentru a atrage raspunderea delictuala pentru fapta proprie.
Astfel, niciuna dintre conditiile prevazute de lege nu se regasesc intrunite in speta de fata pentru a se antrena raspunderea civila delictuala a S.R. prin M.F.P. pentru fapta proprie, intrucat nu exista o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii care sa poate fi imputata S.R., nu exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si nici vinovatie.
Instanta de fond invoca faptul ca "S.R. putea sa prevada faptul ca valoarea de tranzactionare a actiunilor fondului va fi mai mica decat valoarea nominala de 1 leu/actiune, aceasta valoare fiind influentata de mai multi factori astfel cum s-a aratat si in raportul de expertiza".
Solicita sa se observe faptul ca, in urma emiterii titlului de conversie a despagubirii in actiuni la F.P., "bunul" reclamantei sub forma creantei s-a convertit, cu respectarea legii, in despagubiri in actiuni, iar din acest moment valoarea bunului este supusa regulilor ce guverneaza evolutia pietei bursiere.
Cum valoarea actiunilor la F.P., atat anterior, cat si ulterior listarii acestuia la Bursa de Valori este fluctuanta, valorificarea acestora este la aprecierea exclusiva a titularului, care alege momentul pentru valorificarea actiunilor intr-un mod cat mai profitabil pentru el.
In atare situatie, vanzarea actiunilor la un pret mai mic sau mai mare decat cel stabilit in Titlul de conversie este rezultatul propriei alegeri a titularului de actiuni, care, devenind actionar la F.P., suporta consecintele fluctuatiilor valorii actiunilor pe piata bursiera, si nu a unui fapt culpabil din partea paratului, S.R. prin M.F.P. care sa atraga raspunderea civila delictuala a acestuia, in conditiile art.998-999 C.civ.
In sustinerile celor afirmate anterior, ataseaza la dosar, Decizia nr. 243A/03.09.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV a Civila in dosarul nr. 70022/3/2011, precum si Decizia nr.3493/20.06.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.66631/3/2011.
Fata de aceste motive, apelantul solicita admiterea recursului si, in principal, casarea hotararii atacate, iar, in subsidiar, modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamanta - intimata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva iar, in ipoteza respingerii exceptiei, pe fond, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
Examinand actele dosarului, in raport de criticile formulate, Curtea constata ca apelul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
Criticile aduse de apelant hotararii pronuntate de prima instanta se refera pe de o parte la lipsa unei motivari corespunzatoare exigentelor legale, iar pe de alta parte la aplicarea gresita a legii (dispozitiile speciale aplicabile in materia despagubirilor pentru imobilele preluate de stat in perioada martie 1945- decembrie 1989, precum si cele care reglementeaza conditiile raspunderii civile delictuale) sub aspectul solutiei date fondului, dar si exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
In ce priveste critica vizand motivarea deficitara a hotararii pronuntate in prima instanta, Curtea constata caracterul nefondat al acesteia, in conditiile in care hotararea pronuntata in apel cuprinde motivele pentru care tribunalul a considerat ca sunt fondate pretentiile formulate reclamantei, aceste motive nu sunt contradictorii si sunt rezultate din raportarea criteriilor prevazute de lege la situatia de fapt rezultata in cauza pe baza probelor administrate. Cata vreme tribunalul a analizat sustinerile din cererea de chemare in judecata, iar motivarea conduce in mod logic si convingator la solutia din dispozitiv, Curtea considera ca modalitatea in care instanta de apel a motivat aceasta solutie corespunde pe deplin si exigentelor ce rezulta din jurisprudenta CEDO in materie de redactare a hotararilor instantelor, ca si componenta a dreptului de acces la un tribunal.
In ce priveste critica vizand solutia pronuntata de tribunal asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, Curtea constata, de asemenea, sustinerile apelantului nefondate.
Astfel, trebuie observat ca pretentiile reclamantei au vizat repararea prejudiciului produs de stat prin nerespectarea obligatiei rezultate din lege de a o despagubi integral pentru valoarea imobilului pierdut (prin asigurarea platii integrale a sumei stabilite drept despagubire), iar aceste pretentii au fost intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 C.civil, ce reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie.
Ca atare, cata vreme reclamanta considera ca prejudiciul ce solicita a fi reparat a fost produs prin omisiunea statului roman de a lua toate masurile necesare, inclusiv listarea la bursa a F.P. si ulterior, a anumitor societati, in vederea acordarii de reparatii integrale pentru imobilul preluat abuziv, verificarea temeiniciei pretentiilor reclamantei nu se poate face decat in contradictoriu cu acesta, sub acest aspect, solutia instantei fiind legala.
Cat priveste fondul cauzei, Curtea constata, insa, ca sustinerile apelantului vizand neindeplinirea conditiilor generale prevazute de lege in materia raspunderii civile delictuale, anume prejudiciul si fapta ilicita ce ar fi determinat paguba pretinsa, sunt intemeiate.
Curtea retine ca analiza pe care tribunalul a realizat-o cat priveste indeplinirea cerintelor raspunderii civile delictuale nu este una corecta, in conditiile in care reclamanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu efectiv si cert, ca existenta, dar si ca intindere.
Astfel, cat priveste prejudiciul, pe de o parte trebuie observat ca reclamanta nu si-a valorificat inca toate actiunile dobandite in temeiul titlului de conversie emis de ANRP, iar pe de alta parte, este esential a fi avut in vedere ca valoarea unor astfel de titluri, de natura actiunilor detinute de intimata, variaza continuu (atat in sensul diminuarii, dar si al cresterii), data fiind natura speculativa a pietei (bursa de valori) pe care acestea se tranzactioneaza. Ca atare, stabilirea cu certitudine, la acest moment, a prejudiciului astfel cum aceasta a fost circumstantiat de reclamanta nu este posibila.
Mai mult, fapta statului, constand in amanarea procedurilor prevazute de art.11 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, nu fi considerata ca avand o natura ilicita, in plus nefiind dovedita legatura de cauzalitate intre aceasta si valoarea cu care actiunile de felul celor detinute de reclamanta s-au tranzactionat pe piata bursiera, fiind insuficient ca valoare probatorie raportul de expertiza realizat in cauza in lipsa altor probe cu care sa se coroboreze (analize bursiere, studii ale pietei etc.).
Cat priveste sustinerea din cererea de chemare in judecata vizand existenta unei discriminari intre cele doua categorii de persoane la care reclamanta face referire (cele care si-au convertit titlurile de despagubire pana la zece zile lucratoare inainte de prima sedinta de tranzactionare a F.P., la valoarea nominala de 1 leu/actiune, respectiv cele in cazul carora conversia s-a realizat dupa momentul prevazut de art. 187 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 introdus prin OUG nr. 81/2007), Curtea constata, de asemenea, ca nu este de natura a conduce la o alta concluzie decat cea aratata mai sus.
Astfel, trebuie observat in primul rand ca prevederile art. 187 din Legea nr. 247/2005 se refera la momentul pana la care conversia in actiuni la F.P. a titlurilor de despagubire se realiza la valoarea lor nominala, dupa limita temporala aratata la alineatul al doilea, conversia realizandu-se conform algoritmului descris de art. 187 alin. 3. Potrivit art. 187 alin. 1 din Legea 142/2010 pentru aprobarea O.U.G 81/2007 , procedura de emitere a titlurilor de conversie a fost suspendata cu 10 zile lucratoare inainte de prima sedinta de tranzactionare, respectiv incepand cu data de 11 ianuarie 2011, fiind reluata la data de 02 mai 2011.
Or, in conditiile in care in ceea ce o priveste pe reclamanta conversia titlului sau de proprietate s-a realizat prin Decizia nr.2444/22.12.2008 a A.N.R.P., iar procedura in care se realiza conversia, in cele doua modalitati in raport de momentul acesteia, era publica inca din 2007, fiind stabilita prin OUG nr. 81/2007, nu se poate invoca la acest moment de catre reclamanta o discriminare de natura celei la care face referire, aceasta avand posibilitatea sa opteze pentru una dintre cele doua modalitati, mai precis sa solicite conversia titlului sau de despagubiri dupa listarea la bursa a F.P., in cazul in care considera ca aceasta modalitatea este mai avantajoasa. Aceasta, intrucat potrivit art.181 alin. 4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, titlurile de despagubire se valorifica in termen de 3 ani de la data emiterii, care insa nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedinta de tranzactionare a actiunilor emise de Fondul "Proprietatea“.
In fine, referitor la aceeasi pretinsa discriminare creata de legiuitor si incalcarea art.1 Protocolul 1, fata de care reclamanta considera ca este indreptatita la un remediu adecvat, conform art.13 CEDO, trebuie retinut ca in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, Curtea de la Strasbourg nu a constatat ca solutiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci ca F. "P", instituit prin Legea nr.247/2005, nu este functional, statului roman fiindu-i acordat un termen de 18 luni de la data ramanerii definitive a hotararii instantei europene, sa ia masurile care sa garanteze protectia efectiva a drepturilor enuntate de art. 6 paragraful 1 din Conventie si art.1 din Primul Protocol aditional la Conventie, in contextul tuturor cauzelor similare, conform principiilor consacrate de Conventie.
Totodata, s-a reamintit ca "statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in aplicare" si ca "punerea in balanta a drepturilor in cauza si a castigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercitiu de o dificultate deosebita, presupunand interventia diverselor autoritati interne" (paragraful 233).
In jurisprudenta referitoare la art.13 din Conventie, Curtea a considerat ca "remediul intern" trebuie sa fie un "recurs efectiv", dar "care nu poate merge atat de departe incat sa asigure o cale care sa permita combaterea unei legi, pe motiv ca este contrara Conventiei, sau sa atace continutul unei anumite reglementari in fata unei autoritati nationale" (cauzele James si altii impotriva Regatului Unit, Roche impotriva Regatului Unit, Murray impotriva Regatului Unit etc.).
Prin urmare, reclamanta nu are in temeiul acestui articol, un recurs "national in conventionalitate, care ar putea avea ca obiect incalcarea de catre o lege nationala, oricare ar fi ea, a unui drept ocrotit de Conventie sau de protocoalele sale aditionale" fiind garantata numai "o cale de atac care sa puna in discutie modul de aplicare a legii interne in conformitate cu exigentele Conventiei. (_)’’
Curtea constata ca nici dispozitiile art.14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, invocate, de asemenea, de catre reclamanta nu pot fundamenta pretentiile acesteia.
Astfel, in cauza Beian contra Romaniei, s-a retinut ca potrivit jurisprudentei constante a Curtii de la Strasbourg, articolul 14 din Conventie completeaza celelalte clauze normative ale Conventiei si Protocoalelor sale. Nu are o existenta independenta din moment ce conteaza numai pentru « beneficierea de drepturi si libertati » pe care le garanteaza. Desigur, poate intra in joc chiar fara o incalcare a cerintelor lor si, in aceasta masura, detine o insemnatate autonoma, dar nu si-ar gasi aplicarea daca faptele litigiului ar cadea sub imperiul cel putin uneia din clauzele mentionate.
Or, intimata reclamanta pretinde ca prin modul in care statul a reglementat posibilitatea ca acesta sa-si valorifice creanta rezultand din titlul de despagubire a fost incalcat art.1 din Protocolul 1 la Conventie, cata vreme o despagubire integrala nu mai este posibila.
Curtea, retinand ca, intr-adevar, reclamanta dispunea cel putin de o speranta legitima de a obtine o reparatie integrala pentru pierderea proprietatii sale, pe baza titlului de despagubire emis de stat, astfel ca pretentiile sale se inscriu in sfera protejata art. 1 din Protocolul 1 la Conventie, constata ca, potrivit celor de mai sus, art.14 din Conventie nu ar putea fi invocat in mod autonom, ci doar combinat cu art.1 din Protocol.
Or, cata vreme, asa cum s-a aratat, pretentiile reclamantei au fost apreciate drept neintemeiate tocmai pentru motivul ca nu s-a putut stabili un prejudiciu care sa indeplineasca cerintele legale, produs de catre stat si nici culpa acestuia din urma in producerea prejudiciului pretins, nu se poate retine ca reclamanta a suferit o incalcare a dreptului protejat prin art.1 din Protocolul 1 la Conventie, iar o incalcare art.14 nu mai poate fi analizata.
In consecinta, tinand seama de cele expuse, Curtea constata ca apelul este fondat, astfel incat, in temeiul prevederilor art.296 Cod procedura civila, il va admite si va schimba in tot sentinta civila apelata, in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata.