"Sentimentul de stabilitate si apartenenta al minorului este un factor important in a decide cu cine sa locuiasca in continuare, acesta fiind un punct de diferentiere intre parinti in conditiile in care nu exista o inegalitate intre parti din punctul de vedere al mijloacelor materiale de baza, ambii parinti oferind conditii locative corespunzatoare cresterii si dezvoltarii armonioase a acestuia, aspect relevat si de concluziile anchetelor sociale efectuate in cauza, dar si de martorii audiati atat de prima instanta cat si de tribunal.
Asadar, in speta au, din punct de vedere decizional, o greutate mai mare circumstantele legate de compatibilitatea emotionala dintre parinte si copil, aptitudinile parentale dezvoltate de-a lungul timpului, stabilitatea afectiva pe care apropierea de unul dintre parinti o creeaza pentru copil (incluzand aici si mediul familial dezvoltat in jurul acelui parinte)".
Domeniu - stabilire domiciliu minor
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.15544/302/2011 - DECIZIA CIVILA NR.783/12.05.2014)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti la data de 23.08.2011 sub nr.15756/302/2011 reclamantul N.V.D. a chemat in judecata pe parata N.C., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei inregistrata sub numarul 849 din 24 iulie 2004 la Consiliul local al sectorului 5, Bucuresti, din culpa exclusiva a paratei.; incredintarea spre crestere si educare minorul: N.A.D., obligarea paratei la cheltuielile de crestere educare si pregatire profesionala a minorului, prin plata in favoarea acestuia a unei pensii de intretinere, parata sa reia numele purtat anterior casatoriei si anume acela de Costescu, parata sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Parata N.C. a depus cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului in temeiul art. 373 lit. b Cod civil; sa se dispuna in baza art. 398 Cod civil ca autoritatea parinteasca cu privire la copilul minor, N.A.D., nascut la data de 29.10.2006, sa fie exercitata de reclamanta; sa fie obligat paratul in baza art. 516 si 529 Cod civil la plata unei pensii lunare de intretinere, in cuantum de o patrime din veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii actiunii si pana la majoratul acestuia; sa se dispuna in baza art. 383 alin. 3 Cod civil revenirea sa la numele avut anterior casatoriei.
In sedinta publica din 28.10.2011, reclamantul N.D. a depus cerere precizatoare in raport dispozitiile Codului civil.
Prin incheierea de sedinta 25.11.2011 s-a dispus conexarea dosarului nr.15756/302/2011 la dosarul nr. 15544/302/2011.
La termenul de judecata din data de 25.11.2012 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare si completatoare a cererii de chemare in judecata si a cererii reconventionale depuse cu privire la actiunea principala formulata de reclamantul N.D. in Dosarul nr.15756/302/2011 prin care a solicitat desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantului-parat; exercitarea de catre ea a autoritatii parintesti cu privire la minorul N.A.D., nascut la data de 29.10.2006 si stabilirea locuintei copilului nostru minor la domiciliul ei, stabilirea in favoarea reclamantului-parat a unui program de exercitare a dreptului de a avea legaturi personaje cu copilul si obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de intretinere, in cuantum de o patrime din veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii actiunii; revenirea ei la numele purtat anterior incheierii casatoriei.
In subsidiar, in eventualitatea in care domiciliul minorului va fi stabilit la tata, reclamanta a solicitat stabilirea in favoarea ei a unui program de a exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul.
La termenul de judecata din data de 13.01.2012 paratul a depus cerere de modificare si completare a actiunii introductive de instanta si a cererii reconventionale (f.70) prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratei, exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului N.A.D., obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere lunare de la data introducerii cererii pana la majorat, stabilirea locuintei minorului la el, revenirea paratei la numele purtat anterior incheierii casatoriei, cu cheltuieli de judecata iar in subsidiar in eventualitatea in care se va dispune stabilirea domiciliului minorului la reclamanta parata stabilirea in favoarea sa a unui program de exercitare a unui program de a avea legaturi personale cu minorul dupa cum urmeaza:in prima si a treia saptamana din luna incepand de vineri ora 17 pana duminica ora 19 la domiciliul tatalui, miercuri intre orele 17-20 la domiciliul tatalui, jumatate din vacantele legale ale minorului cu tatal, revelion, Craciun paste, zi de nastere minor/onomastica, 1 iunie, sarbatori legale-alternativ cu tatal, ziua de nastere a tatalui si a bunicilor paterni.
Prin sentinta civila nr.2671/23.03.2012, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta parata N.C., in contradictoriu cu paratul-reclamant N.D.V. si Autoritatea T. P. Sect. 5 Buc., a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul reclamant N.D.V.; a admis in parte cererea principala conexa formulata de reclamantul parat N.D.V. in dosarul nr.15756/302/2011; a admis in parte cererea reconventionala conexa formulata de parata reclamanta N.C. in dosarul nr.15756/302/2011; a dispus desfacerea casatoria incheiata la data de 24.07.2004 si trecuta in registrul de stare civila al Primariei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 849/24.07.2004 din culpa exclusiva a paratului reclamant; a dispus in sensul ca reclamanta parata revine la numele purtat anterior incheierii casatoriei, respectiv Costescu; a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului N.A.D., nascut la 29.10.2006 sa se exercite in comun de ambii parinti; a stabilit locuinta minorului la mama; a obligat paratul reclamant la plata in favoarea minorului a unei pensii lunare de intretinere in cuantum de ¼ din salariul net, incepand cu data pronuntarii hotararii, 23.03.2012 si pana la majoratul copilului; a incuviintat paratului reclamant sa aiba legaturi personale cu minorul, cu dreptul de a lua minorul de la domiciliul acestuia si obligatia de a-l aduce inapoi la sfarsitul programului, dupa cum urmeaza: in prima si a treia saptamana din luna, de vineri ora 17,00 pana duminica ora 19,00; in prima jumatate a vacantelor minorului in anii pari si in a doua jumatate a vacantelor in anii impari; cu ocazia zilei de nastere a paratului reclamant si a zilelor de nastere a bunicilor paterni ai minorului; cu ocazia sarbatorilor de Anul Nou, Craciun, Paste, cu ocazia zilei de 1 Iunie precum si cu ocazia zilei de nastere si a zilei onomastice a minorului, in mod alternativ cu reclamanta parata si a compensat in totalitate cheltuielile de judecata.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca partile s-au casatorit la data de 24.07.2004, casatoria acestora fiind inregistrata in registrul starii civile al Primariei Sectorului 5 Bucuresti sub nr. 849/24.07.2004.
Din cele invederate de parti si actele depuse la dosar, rezulta ca din casatorie a rezultat minorul N.A.D., nascut la 29.10.2006.
Partile sunt despartite in fapt din data de 13.08.2011, minorul ramanand la locuinta paratului reclamant, din str. Serbota nr.3, bloc V20, sc3, etaj 2, ap.70, acolo unde partile au avut ultimul domiciliu conjugal.
Prin sentinta civila nr.7170/19.09.2011 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti minorul N.A.D. a fost incredintat spre crestere si educare paratului-reclamant N.V.D. pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.15544/302/2011.
Cu privire la raporturile dintre soti instanta a retinut ca acestea au inceput sa se deterioreze dupa nasterea minorului, pe fondul interventiei parintilor paratului reclamant referitor la deciziile pe care sotii urmau sa le ia in cadrul casniciei, interventii care au condus la aparitia certurilor intre parti astfel dupa cum rezulta din declaratia martorei C.C. Din declaratia martorei mai rezulta ca in urma cu doi ani paratul reclamant a inceput sa consume alcool, intrand in stare de ebrietate la fiecare sfarsit de saptamana. Martora a mai aratat ca, aflat sub influenta alcoolului, paratul reclamant ii vorbea urat reclamantei parate, adresandu-i insulte si injurii inclusiv in prezenta copilului si ca paratul reclamant a recunoscut in fata martorei ca a avut o relatie extraconjugala.
Se mai retine ca starea de tensiune dintre parti a fost observata si de martorul A.S.A., cu ocazia petrecerii impreuna a concediului in luna august 2011. Cu aceasta ocazie martorul l-a auzit afirmand pe paratul reclamant ca urmeaza sa se desparta dar ca va petrece restul concediului impreuna cu reclamanta parata in calitatea de bona a acesteia.
Cu privire la incidentele din data de 13.08.2011, in urma carora s-a produs separarea in fapt a partilor, prima instanta a retinut ca la acea data paratul reclamant a fost agresiv verbal cu reclamanta parata si parintii acesteia, care fusesera chemati telefonic la domiciliul partilor de sora reclamantei parate, asa cum rezulta din declaratia martorei C.C. Martora a mai relatat ca doar dupa venirea organelor de politie, chemate de reclamanta parata, sotul i-a permis acesteia sa intre in casa sa isi ia hainele dupa care reclamanta parata a plecat de la domiciliul conjugal.
Prima instanta a retinut ca sustinerile paratului reclamant in sensul ca reclamanta parata a avut un comportament agresiv fata de el, ca l-a jignit, l-a injurat si l-a lovit nu sunt sustinute de nicio proba administrata in cauza, martorul P.A. relatand doar ca paratul reclamant i-a aratat niste urme de lovituri si i-a spus ca a fost lovit de reclamanta parata. Nici consumul de alcool si medicamente de catre reclamanta parata nu a fost dovedit, martorul F.I. afirmand ca stie din spusele paratului reclamant ca parata consuma alcool impreuna cu distonocalm. Cat despre imprejurarea ca martorul a vazut in bucataria partilor sticle de alcool alaturi de distonocalm si lexotan, aceasta nu prezinta vreo relevanta atat a vreme cat martorul nu a vazut-o pe reclamanta parata consumand aceste substante si nici nu are cunostinta daca acestea apartineau paratei reclamante. Cu privire la relatarile martorului F.I. despre faptul ca a vazut-o pe parata reclamanta impreuna cu un alt barbat cu care se tinea de mana, instanta apreciaza ca acestea nu fac dovada vreunei relatii extraconjugale a paratei reclamante fata de modul in care martorul a perceput aceasta imprejurare, respectiv in timp ce trecea cu masina, fara a vedea insa fata persoanei respective. Nici sustinerile paratului reclamant in sensul ca reclamanta parata ar face parte dintr-o secta si ca ar face apologia sfarsitului lumii nu au fost dovedite.
Cat priveste exercitarea autoritatii parintesti asupra minorilor instanta de fond a retinut ca, exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte in urma divortului se poate dispune in mod exceptional si doar atunci cand interesul superior al minorului o cere, respectiv in acele situatii in care parintele pune in pericol via?a, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.
Din probele administrate in cauza nu rezulta astfel de motive pentru care exercitarea drepturilor si indatoririlor privind persoana si bunurile minorilor ar trebui sa se realizeze doar de catre una din parti, ambele parti prezentand garantiile materiale si morale pentru exercitarea autoritatii parintesti.
Instanta de fond a apreciat ca interesul superior al minorului este ca ambii parinti sa fie responsabilizati si sa participe si dupa desfacerea casatoriei la luarea deciziilor importante privind cresterea si educarea acestuia si in consecinta va dispune ca in urma divortului autoritatea parinteasca sa se exercite in comun de catre ambii parinti.
Referitor la stabilirea locuintei minorului, instanta a avut de asemenea, in vedere interesul superior al acestuia, pe care il va aprecia din perspectiva varstei copilului, a atasamentului fata de parinti, a conditiilor materiale si morale pe care parintii le pot asigura cu privire la cresterea si educarea lui si nu in ultimul rand a disponibilitatii parintilor de a pune interesul copilului mai presus de interesele si orgoliile personale.
Astfel, din punct de vedere al garantiilor materiale si morale pe care le prezinta partile, instanta constata ca ambele parti sunt angajate in cadrul Agentiei Nationale Antidrog si au prezentat caracterizari favorabile din partea colegilor sau a superiorilor de la locul de munca. De asemenea, ambele parti sunt in masura sa asigure in Bucuresti locuinta necesara cresterii minorului, paratul reclamant fiind proprietarul apartamentului unde partile si-au avut domiciliul conjugal iar reclamanta parata fiind titulara unui contract de inchiriere a unui apartament de doua camere, ambele imobile prezentand conditii locative corespunzatoare, asa cum rezulta din referatele de ancheta sociala.
A mai retinut instanta de fond ca ambele parti pot beneficia de sprijinul parintilor in scopul ingrijirii si supravegherii minorului, din declaratia martorei C.C. rezultand ca atat bunica paterna cat si bunica materna a minorului s-au implicat in acest sens.
Instanta a mai retinut ca niciuna dintre parti nu s-a manifestat necorespunzator in relatia cu minorul. Instanta retine ca neintemeiate sustinerile paratului reclamant in sensul ca reclamanta parata ar fi pus in pericol sanatatea minorului, prin medicamentele pe care i le-a administrat acestuia, ele nefiind sustinute de probele administrate in cauza. Astfel presupunerea martorului P.A. ca reclamanta parata i-a dat copilului medicamentul prozac, presupunere bazata pe faptul ca martorul a vazut o agenda in care era scrisa reteta " un echivalent al unei doze de prozac = doua mani de caju" nu poate constitui in nici un caz o dovada a faptului ca reclamanta parata i-a dat copilului acest medicament. Cat despre declaratia martorului F.I. care a afirmat ca a vazut-o pe reclamanta parata dandu-i copilului sa manance caju si prozac, pe care le amestecase in prealabil intr-o salatiera, este evident ca aceasta nu reprezinta o dovada a administrarii acestui medicament atata vreme cat martorul a relatat ca stie ca prozacul este o planta. In legatura cu afirmatiile ambilor martori in sensul ca au vazut-o pe reclamanta parata dandu-i copilului cateva picaturi din trei sticlute, instanta retine pe de o parte ca declaratiile nu se coroboreaza, martorul Florescu Ilie aratand ca sticlutele erau neinscriptionate iar martorul P.A.M. mentionand ca pe sticlute era scris ceva, dar el nu a vazut ce anume; pe e alta parte declaratiile nu fac vreo dovada cu privire la natura substantelor continute de acele recipiente sau caracterul nociv al acestora. Simpla descriere a mirosului recipientelor ca fiind asemanator cu mirosul alcoolului realizata de martorul F.I. nu poate forma convingerea instantei cu privire la existenta alcoolului in acele recipiente, respectiv a cantitatii de alcool continute. In ceea ce priveste inscrisurile depuse de paratul reclamant si despre care acesta afirma ca descriu compozitia substantelor administrate minorului instanta constata ca in acest inscrisuri sunt mentionate numele unor plante, folosite la prepararea unor medicamente naturiste.
Instanta a retinut ca sunt neintemeiate sustinerile paratului reclamant in sensul ca refuzul reclamantei parate de a vaccina copilul s-ar fi datorat convingerii acesteia legate de existenta unei conspiratii mondiale a producatorilor de medicamente; instanta va inlatura declaratia martorului F.I., aceasta necoroborandu-se cu nici un alt mijloc de proba care sa dovedeasca astfel de convingeri ale reclamantei parate; dimpotriva din inscrisurile anexate de reclamanta parata rezulta ca aceasta s-a preocupat de starea de sanatate a copilului, ducandu-l la medic spre a fi consultat si tratat.
Cu privire la preocuparea si implicarea efectiva a partilor in activitatile legate de cresterea si ingrijirea copilului, instanta retine declaratia martorului A.S.A., care a aratat ca reclamanta parata era cea pe care o vedea ocupandu-se de copil, respectiv preparandu-i mancarea, spalandu-l, pregatindu-l de culcare, atunci cand le vizita pe parti; de asemenea martorul a mai aratat ca pe parcursul procesului de divort a insotit-o de mai multe ori pe reclamanta parata la domiciliul paratului reclamant pentru a-i aduce copilului mancare preparata de aceasta.
In ceea ce priveste atasamentul copilului fata de parinti, instanta a retinut declaratia aceluiasi martor in sensul ca minorul era mai atasat de mama.
Nu in ultimul rand va avea in vedere instanta si atitudinea partilor si modul in care acestea au inteles sa isi asume divortul astfel incat sa nu il implice pe minor, ca obiect al disputei dintre ei.
Astfel, instanta a retinut ca in majoritatea cazurilor separarea parintilor reprezinta pentru copil un element de stres si disconfort ce depaseste de multe ori capacitatea de intelegere a copilului. In scopul asigurarii unei dezvoltari fizice si psihice armonioase a copilului este important sa i se ofere posibilitatea unui trai intr-un climat afectiv lipsit de conflicte si tensiuni, precum si stabilitate in actiunile in care este implicat. Principalele modalitati prin care parintii isi pot manifesta atasamentul fata de copil sunt reprezentate de comunicarea eficienta , bazata pe respect precum si gasirea unor solutii de compromis in care sa primeze interesul superior al copilului. In speta, instanta observa ca a fost nevoie ca reclamanta parata sa se adreseze instantei si sa obtina o hotarare judecatoreasca pentru a putea avea legaturi personale cu minorul De asemenea, instanta constata ca dupa despartirea in fapt a partilor paratul reclamant nu a implicat-o pe reclamanta parata in luarea deciziilor privind minorul, spre exemplu cea referitoare la inscrierea acestuia la gradinita; instanta apreciaza ca interesul minorului ar fi fost ca si reclamanta parata sa fi fost cel putin incunostintata si consultata cu privire la acest aspect, chiar daca in temeiul sentintei civile nr. 7170/19.09.2011, paratul reclamant era cel care era indreptatit sa ia decizia finala.
In ceea ce priveste contributia paratului reclamant la cheltuielile de crestere si educare a minorului, instanta a retinut ca potrivit inscrisurilor de la dosar paratul reclamant realizeaza venituri din munca in cadrul Agentiei Nationale Antidrog.
Cu privire la programul de vizitare solicitat de paratul reclamant instanta a incuviintat paratului reclamant sa aiba legaturi personale cu minorul, cu dreptul de a lua minorul de la domiciliul acestuia si obligatia de a-l aduce inapoi la sfarsitul programului, avandu-se in vedere situatia de fapt retinuta..
Prin decizia civila nr.154A/18.02.2013 Tribunalul Bucure?ti - Sec?ia IV-a Civila a mentinut sentinta de mai sus, consecinta a respingerii ca nefondat a apelului paratului reclamant.
La randul sau, instanta de apel a avut in vedere urmatoarele considerente:
In privinta criticilor apelantului referitoare la faptul ca prima instanta ar fi trecut peste exceptia referitoare la nevalabilitatea imputernicirii, tribunalul a constatat ca sunt nefondate avand in vedere ca apelantul a invocat doar nevalabilitatea procurii necontestand calitatea de avocat sau existenta contractului de asistenta dintre avocat si intimata.
In ceea ce priveste criticile apelantului referitoare la faptul ca martorii propusi de intimata nu puteau fi audiati, avand in vedere gradul de rudenie/afinitate sunt nefondate avand in vedere ca acestia au fost incuviintati pentru dovedirea aspectelor referitoare la desfacerea casatoriei.
Oricum inlaturand declaratia acestuia cu privire la aspectele referitoare la cererile accesorii, probele administrate in cauza de catre apelantul nu sunt de natura a conduce la concluzia ca stabilirea locuintei minorului la intimata precum si exercitarea autoritatii parintesti in comun ar fi lipsite de fundament de fapt si de drept.
In acest sens, tribunalul a retinut ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte este o masura exceptionala, or in prezenta cauza apelantul nu a reusit sa probeze ca exista motive intemeiate pentru care mamei sa-i fie interzis dreptul si in acelasi timp obligatia de a exercita aceasta autoritate.
Mai mult avand in vedere ca au fost formulate critici referitoare la modul de administrare al probelor, in apel a fost incuviintata proba cu martori si interogatoriu pentru ambele parti, martorul D.D. declarand ca mama este deosebit de grijulie cu minorul, in timp ce tatal era reticent. Totodata din declaratia acestui martor rezulta ca partile nu comunica usor cu privire la copil, aceasta declaratii fiind in acord cu declaratia martorului contestat A.S.A.
Faptul ca martorul D.R.C. declara ca tatal era atasat de copil si se ocupa de cresterea si educarea copilului nu este de natura a schimba concluzia primei instante potrivit cu care, la acest moment, este in interesul superior al minorului ca acesta sa locuiasca cu mama iar autoritatea parinteasca sa fie exercitata in comun.
Tribunalul a retinut ca minorul are dreptul de a avea doi parinti si de a dezvolta in mod independent o relatie de calitate cu fiecare dintre cei doi parinti, de a nu fi expus la discutiile in contradictoriu purtate de parinti, respectiv de a nu fi pus sa aleaga care dintre cei doi parinti, or in speta tribunalul, in acord cu prima instanta a constatat ca dupa despartirea in fapt a partilor apelantul parat reclamant nu a implicat-o pe intimata reclamanta parata in luarea deciziilor privind minorul ceea ce a determinat-o pe intimata reclamanta parata sa se adreseze instantei si sa obtina o hotarare judecatoreasca pentru a putea avea legaturi personale cu minorul. Or, din modul de comportament al apelantului parat reclamant nu se poate deduce ca acesta a urmarit interesul copilului prin gasirea unor solutii de compromis care sa permita pastrarea unor relatii normale a minorului cu ambii parinti, ci mai degraba comportamentul apelantului parat reclamant este expresia resentimentelor cauzate de divort, efectele acestora rasfrangandu-se in primul rand asupra copilului.
In ceea ce priveste afirmatiile potrivit cu care martorii propusi de intimata ar fi comunicat intre ei si ca la insistentele aparatorilor apelantului-reclamant ar fi fost evacuati din sala, ca instanta ar fi rupt declaratia data si semnata de martorul F.I. si ca prima instanta a consemnat trunchiat declaratiile martorilor propusi de apelantul-parat tribunalul a constatat ca sunt nesustinute, in conditiile in care aceste declaratii sunt citite, semnate, deci, asumate de martorii respectivi si nici aparatorul vreunei dintre parti nu a avut vreo interventie pentru consemnarea unor aspecte omise de catre instanta.
In ceea ce priveste proba cu interogatoriu tribunalul a constatat ca in fata primei instante acesta a formulat un numar de 53 de intrebari, iar apelantul nu explica cum a fost fortat aparatorul sa renunte la anumite intrebari si de ce ar fi fost respectivele intrebari esentiale pentru dezlegarea pricinii. Pe de alta parte, dat fiind numarul mare de intrebari nimic nu impiedica instanta sa limiteze numarul acestora dor la acele intrebari cu adevarat relevante.
Mai mult in apel a fost incuviintat interogatoriu, astfel ca apelantul a formulat alte 18 intrebari pe care le-a considerat relevante pentru solutionarea cauzei. In realitate nici unul din raspunsurile intimatei nu a fost de natura a conduce la pronuntarea vreunei alte solutii decat cea adoptate de prima instanta.
In ceea ce priveste criticile referitoare la neincuviintarea unei expertize toxicologice tribunalul a retinut ca la termenul din 13.01.2012 a fost prorogata proba, iar in apel la termenul din 3.12.2012 apelantul, desi avea posibilitatea solicitarii de discuta din nou a acestei probe, nu a mai solicitat administrarea acesteia. In consecinta toate aceste sustineri sunt lipsite de relevanta atat timp cat in apel, cale de atac devolutiva nu a mai solicita aceasta proba.
Tribunal a mai retinut ca sustinerile paratului reclamant in sensul ca reclamanta parata a avut un comportament agresiv fata de el, ca l-a jignit, l-a injurat si l-a lovit nu sunt sustinute de nicio proba administrata in cauza, nici in fata primei instante nici in apel, martorul Popa Alexandru relatand doar ca paratul reclamant i-a aratat niste urme de lovituri si i-a spus ca a fost lovit de reclamanta parata. Pe de alta parte martorul F.I. afirmand ca stie din spusele paratului reclamant ca parata consuma alcool impreuna cu distonocalm, iar pe de alta parte martorul nu explica cum si-a dat seama ca respectiva persoana are 1.77 m, desi acesta era asezata la o masa in timp ce el se deplasa cu masina si nici cum a vazut-o pe reclamanta cu accesasi persoana in interiorul unui imobil din str. Cobalcescu. In consecinta, tribunalul a apreciat ca declaratia acestui martor este putin credibila si in nici un caz nu poate conduce la concluzia ca intimata avea o relatie extraconjugala.
Nici declaratia martorului D.R.C. nu este de natura a conduce instanta la concluzia ferma ca si intimata reclamanta ar fi avut un comportament de natura a conduce in mod real la destramarea relatiilor de familie.
Pe de alta parte, cu privire la incidentul din 13.08.2011, din probele administrate rezulta ca la acea data paratul reclamant a fost agresiv verbal cu reclamanta parata si parintii acesteia, care fusesera chemati telefonic la domiciliul partilor de sora reclamantei parate, asa cum rezulta din declaratia martorei C.C.. Martora a mai relatat ca doar dupa venirea organelor de politie, chemate de reclamanta parata, sotul i-a permis acesteia sa intre in casa sa isi ia hainele dupa care reclamanta parata a plecat de la domiciliul conjugal.
Tribunalul a retinut ca, in genera, apararile apelantului se bazeaza pe negarea aspectelor relatate de martorii propusi de intimata sau considerarea lor ca fiind tendentioase si pe absolutizarea declaratiilor propriilor martori. Or, in realitate prima instanta a adoptat solutia pronuntata in urma analizei intregului probatoriu administrat, prezentand considerentele pentru care a retinut sau inlaturat o anumita proba, astfel ca nu se poate retine ca ar fi fost partinitoare.
Mai mult tribunalul a constatat ca declaratia martorului F.I. ca ar fi vazut cand apelanta ar fi dat copilului prozac impreuna cu alune caju nu este sustinuta de vreo alta proba, iar pe de alta parte apelantul si nici martorul acestuia nu explica de ce nu au luat de urgenta masuri cu privire la aspectele relatate si abia cu ocazia divortului au fost aduse la cunostinta autoritatilor aceste aspecte. Cat despre imprejurarea ca martorul a vazut in bucataria partilor sticle de alcool alaturi de distonocalm si lexotan, aceasta nu prezinta vreo relevanta atat timp cat martorul nu a vazut-o pe reclamanta parata consumand aceste substante si nici nu are cunostinta daca acestea apartineau paratei reclamante.
Desi apelantul-paratul a invocat in fata instantei de judecata faptul ca intimata ar fi administrat copilului o serie de substante in care ar fi pus alcool etilic, aceste afirmatii nu au fost dovedite.
Tribunalul a mai retinut ca sustinerile apelantului referitoare la amanarea pronuntarii, ora de desfasurare a procesului sau referitoare la durata redactarii sunt speculative in conditiile in care dosarul primei instante are nu mai putin de 782 de pagi, administrarea unei parti importante din probatoriu a avut loc chiar la ultimul termen de judecata, iar dosarul in cauza nu este singurul pe care instanta il are de solutionat in ziua respectiva. Pe de alta parte tribunalul a retinut ca daca instanta de fond avea hotararea deja luata - asa cum afirma apelantul nu mai era nevoie de timp pentru a delibera si de a amana pronuntarea hotararii.
In ceea ce priveste sustinerile referitoare la redactarea cu intarziere, acestea nu pot avea vreun efect asupra solutiei pronuntate si se datoreaza in mare parte si modului in care apelantul a inteles sa-si valorifice drepturilor procesuale. De altfel redactarea cu intarziere nu a profitat decat apelantului ceea ce denota modul speculativ in care a inteles sa-si formuleze apararile.
De asemenea potrivit art.128 Cod procedura civila. presedintele poate margini cuvantul partilor astfel ca, in conditiile in care concluziile apelantului au nu mai putin de 16 pagini, nu se poate retine incalcarea dreptului la aparare. Pe de alta parte instanta se raporteaza la cererile formulate in conditii procedurale, astfel ca nu trebuia sa faca referiri in motivare la notele scrise, dar acesta nu insemna ca nu le-a avut in vedere. Ceea ce este important pentru solutionarea unei cauze este temeinicia cererilor si apararilor formulate si nu aspectul cantitativ al acestora.
In ceea ce priveste criticile referitoare la retinerea de catre prima instanta a culpe exclusive a apelantului la desfacerea casatoriei, se impune a se mentiona ca pentru a se retine existenta culpei exclusive a celuilalt sot era necesar ca din probele dosarului sa nu rezulte nici cea mai mica culpa a apelantului cu privire la destramarea relatiilor de familie si aspect contrazis de probele administrate in cauza, care din contra au dovedit culpa exclusiva a acestuia.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste criticile referitoare la constatarile primei instante referitoare la culpa, nici prin probele administrate in apel, apelantul nu a putut sa conduca instanta la concluzia ca, in realitate, ar exista o culpa exclusiva a intimatei si ca apelantul nu ar fi cu nimic de vina pentru destramarea casatoriei. De altfel, tocmai, aceasta atitudine de negare a oricarei culpe cu privire la destramarea familiei nu denota decat lipsa asumarii in mod real a responsabilitatilor pe care le implica calitatea de sot si tata si nici a noii situatii create prin divort materializata printr-o lipsa evidenta de comunicare. Din contra asumarea reala a rolului de parinte dupa divort implica excluderea resentimentelor si conlucrarea parintilor in interesul copilului, independent de aspectele care au afectat relatia conjugala
Or, in conditiile in care apelantul nu a dovedit, dincolo de vreo indoiala, ca intimata nu este iresponsabila in ceea ce priveste cresterea copilului si in conditiile in care apelantul nu accepta colaborarea cu intimata, tribunalul, in acord cu prima instanta, a apreciat ca se impune stabilirea locuintei copilului la mama si exercitarea in comun a autoritatii parintesti.
Faptul ca in procedura ordonantei presedintiale s-au luat masuri provizorii contrare nu schimba cu nimic solutia pronuntata de prima instanta in conditiile in care respectivele hotarari nu au autoritate de lucru judecat si nu pot prejudicia fondul, instantele respective apreciind, la momentul respectiv, si cu o minima administrare de probe, daca este sau nu necesara adoptarea respectivei masuri de urgenta.
De asemenea, se impune a se mentiona ca, constatarile primei instante referitoare la faptul ca ambii parinti prezinta garantii materiale si morale, nu sunt de natura a conduce la pronuntarea unei hotarari contradictorii deoarece trebuie facuta distinctia intre notiunile de "autoritatea parinteasca exercitata in comun" si "stabilirea locuintei copilului la unul dintre parinti".
In acest context se impune a se retine ca potrivit art. 397 si 398 din Cod Civil, dupa divort autoritatea parinteasca revine ambilor parinti si numai pentru motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta poate hotari ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
De asemenea dispozitiile art. 507 C.civ. enumera situatiile in care autoritatea parinteasca se exercita de catre un singur parinte (respectiv atunci cand celalalt parinte este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa) iar dispozitiile art. 508 ce reglementeaza conditiile in care se poate dispune decaderea din exercitiul drepturilor parintesti.
In ceea ce priveste criticile referitoare la modul de stabilire a obligatie de intretinere tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut ca acesta se stabileste in functie de salariul net, ceea ce insemna ca toate veniturile de natura salariala vor fi avute in vedere.
Pe de alta parte, potrivit art. 532 C.civ. pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata, prima instanta dispunand plata acesteia de la data pronuntarii tocmai datorita faptului ca, pana la acel moment, prin sentinta civila nr.7170/19.09.2011 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti copilul era incredintat spre crestere si educare tatalui pana la solutionarea definitiva si irevocabila a dosarului nr.15544/302/2011, fara a se stabili si o obligatie de intretinere in sarcina mamei. Faptul ca va avea de plata o pensie de intretinere in timp ce copilul se afla in ingrijirea sa se datoreaza refuzului sau de a pune de buna voie in executare hotararea care transeaza pe fond problema locuintei minorului.
In ceea ce priveste programul de vizitare tribunalul, a constatat ca instanta a acordat un program de vizitare suficient de cuprinzator si de flexibil care trebuie sa corespunda, in primul rand, nevoilor copilului, tinandu-se cont de varsta si de activitatile curente ale acestuia.
Tribunalul a mai retinut ca sustinerile referitoare la reluarea numelui de catre intimata sunt lipsite de relevanta in ceea ce priveste profunzimea relatiilor dintre aceasta si copil.
In ceea ce priveste criticile referitoare la cheltuielile de judecata tribunalul a constatat, de asemenea, ca sunt nefondate avand in vedere ca prima instanta de fond a admis in parte actiunea principala si tot in parte cererea reconventionala astfel ca s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti.
Prin recursul formulat impotriva acestei din urma hotarari paratul - reclamant a sustinut ca, in mod gresit, instanta apreciaza ca probele administrate in cauza nu sunt de natura a conduce la concluzia ca stabilirea locuintei minorului la intimata precum si exercitarea autoritatii parintesti in comun ar fi lipsita de fundament de fapt si de drept si, desi face trimitere la probe in cazul stabilirii locuintei minorului, nu mentioneaza si faptul ca intimata nu are un domiciliu real in Bucuresti; instanta de apel nu a analizat inscrisurile atasate, raspunsul la intrebarile din interogatoriul administrat si nici procesul verbal de mediere din care rezulta faptul ca reclamanta refuza sa exercite impreuna cu paratul autoritatea parinteasca; instanta face referire doar la probele administrate de reclamanta, iar probele administrate de parat au fost indepartate sau nesocotite si in acest mod nu a avut in vedere circumstantele pentru a lamuri care este cu adevarat interesul copilului.
Recurentul a criticat si solutia instantei prin care a fost respinsa administrarea probei cu expertiza toxicologica si se limiteaza la a retine o singura proba in adoptarea deciziei de respingere a apelului, respectiv declaratia martorului D.C.
Prin intampinarea formulata la data de 16.09.2013 reclamanta - parata a solicitat respingerea recursului, aratand ca afirmatiile relative la limitarea cuvantului pe fond al reprezentantilor recurentului, fictivitatea contractului de inchiriere, cresterea copilului de catre bunicii materni si impotrivirea de a exercita autoritatea parinteasca in comun, de a comunica cu recurentul - parat sunt afirmatii neintemeiate prin care incearca sa induca in eroare instantele de judecata.
Examinand cauza prin prisma motivelor de recurs evocate, Curtea apreciaza ca acesta este intemeiat doar din perspectiva motivului de casare prevazut de dispozi?iile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila.
Desi recurentul - parat a facut referire la modul in care instantele anterioare au retinut situatia de fapt si au analizat probele administrate in cauza, Curtea arata ca aceste critici privesc strict netemeinicia hotararilor pronuntate in cauza; singura critica de nelegalitate circumscrisa de Curte cazului de casare prevazut de dispozitia art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila este aceea care priveste modul in care instantele au interpretat dispozi?iile art.396-402 din Noul Cod civil. Aceste dispozi?ii stabilesc obligativitatea pentru instanta de tutela de a se pronunta asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor tinand seama de interesul superior al copiilor.
Interesul superior al copilului urmeaza a fi apreciat din perspectiva definitiei regasita in art.2 din Legea nr.272/2004.
Astfel, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie;
b) opinia copilului, in functie de varsta si gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor;
d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.
Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socio-afectiv, la viata de familie, drept afirmat si prin art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Or, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, prevazuta de art.397 din Noul Cod civil, este un drept al copilului, de care acesta nu poate fi lipsit decat pentru motive justificate de interesul sau superior.
Avand in vedere toate aceste criterii, opinia copilului exprimata cu ocazia audierii sale pe parcursul judecatii, in fond si, respectiv, recurs, concluziile rapoartelor de ancheta sociala, Curtea apreciaza ca solutia de admitere a recursului se impune in scopul perpetuarii stabilitatii in cresterea si ingrijirea minorului, in conservarea relatiilor fata de persoanele cu care a dezvoltat deja puternice relatii de atasament (recurentul si familia paterna care se preocupa de cresterea copilului).
Curtea are in vedere varsta frageda a minorului (la data audierii in recurs - 7 ani) si evidenta filtrarii informatiilor pe care le are despre familia materna insa, dorinta acestuia de a ramane in continuare in locuinta in care a fost crescut si ingrijit pana la momentul solutionarii prezentei cauze este edificatoare si apreciata de instanta de recurs ca si argument in sprijinul unei dezvoltari echilibrate din punct de vedere emotional.
Sentimentul de stabilitate si apartenenta al minorului este un factor important in a decide cu cine sa locuiasca in continuare, acesta fiind un punct de diferentiere intre parinti in conditiile in care nu exista o inegalitate intre parti din punctul de vedere al mijloacelor materiale de baza, ambii parinti oferind conditii locative corespunzatoare cresterii si dezvoltarii armonioase a acestuia, aspect relevat si de concluziile anchetelor sociale efectuate in cauza, dar si de martorii audiati atat de prima instanta cat si de tribunal.
Asadar, in speta au, din punct de vedere decizional, o greutate mai mare circumstantele legate de compatibilitatea emotionala dintre parinte si copil, aptitudinile parentale dezvoltate de-a lungul timpului, stabilitatea afectiva pe care apropierea de unul dintre parinti o creeaza pentru copil (incluzand aici si mediul familial dezvoltat in jurul acelui parinte).
Potrivit art.14 din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele. precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
Intr-adevar, in contextul disolutiei matrimoniale este importanta pastrarea de catre copil a unor relatii cat mai bune cu parintele cu care nu mai locuieste.
Evident, in cauza se recomanda o abordare echilibrata a dinamicii dezvoltarii copilului care, fara a tulbura un bine actual real, pe planul relationarii si identitatii familiale, necesita prezenta activa a rolurilor masculine si feminine pentru dezvoltarea sa. Relationarea cu tatal si eventuala reconciliere si dezvoltare a relatiei copilului cu mama sa sunt impreuna elemente ideale de dezvoltare, dar si imperative ale acesteia. Fundamentul demersurilor viitoare trebuie sa fie dat de starea de comoditate afectiva si siguranta a copilului, dar si de nevoia sa de dezvoltare simetrica cu imagini materne ca si cele paterne pozitive.
Din probele administrate in cauza, a rezultat ca ambii parinti sunt interesati de cresterea minorului, neexistand indicii serioase ca prezenta doar a mamei i-ar cauza vreun rau acestuia.
Realizarea dreptului pe care mama il are, de a pastra legaturi personale cu copilul, implica indeplinirea obligatiei legale de a veghea si ea la cresterea si educarea copilului, ce poate fi asigurata prin stabilirea unui program de vizita corespunzator.
Conform art.401 Cod civil, parintele separat de copilul sau, are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. Dreptul intimatei este in deplina concordanta cu interesul superior al copilului, care la randul sau are dreptul de a beneficia de sprijinul, protectia si echilibrul emotional, conferite de prezenta figurii materne in viata sa, iar exercitarea acestui drept trebuie sa aiba loc in mod firesc si fara a fi eventual stanjenit de prezenta celuilalt parinte, in acest sens fiind si dispozitiile art.16 alin.(1) din Legea nr.272/2004.
Pentru a fi posibila crearea si mentinerea legaturii afective specifice relatiei parinte-copil, parintele caruia nu i s-a incredintat minorul, trebuie sa beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului sau, astfel incat acesta sa nu devina unul pur formal si, fata de solutia adoptata de instanta de recurs in privinta stabilirii locuintei minorului la tata, se impune si admiterea cererii reconventionale relativ la stabilirea programului de vizita al mamei.
In situatia in care instanta de tutela a stabilit locuinta copilului la unul dintre parinti, dispozitiile art.401 din Noul Cod civil recunosc in beneficiul parintelui separat de copilul sau, un drept de vizita a minorului, drept care trebuie exercitat astfel incat, sa nu aiba o influenta negativa asupra cresterii copilului.
De asemenea, odata cu pronuntarea divortului si stabilirea exercitarii autoritatii parintesti, instanta de tutela va stabili si contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului de la data introducerii actiunii, respectiv, 18.08.2011.
In temeiul dispozi?iilor art.312 din Codul de procedura civila, Curtea va admite recursul formulat in sensul schimbarii locuintei minorului cu consecinta modificarii sentintei din perspectiva solutiilor pe care le vor primi pretentiile partilor exprimate prin cererea de chemare in judecata si cererea reconventionala.
Vazand si dispozi?iile art.274 din Codul de procedura civila, Curtea va admite cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecata efectuate in recurs.