Faliment - actiune in anulare
Analizand cererea reclamantului din perspectiva dispozitiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a constatat ca operatiunea comerciala a fost efectuata cu mult mai putin de 3 ani inaintea deschiderii procedurii insolventei si a apreciat ca pretul fixat la mai putin de jumatate din valoarea contabila este vadit disproportionat in raport cu prestatia debitoarei, neexistand nicio evaluare a bunurilor efectuata la momentul vanzarii. Mai mult, aceste pret urma a fi achitat in proportie mai mare de jumatate la 15 luni de la semnarea contractului.
Curtea apreciaza ca nu se poate reprosa analizarea pretului bunurilor in mod global cat timp vanzarea s-a realizat in acest mod si nici nu se putea tine cont de ofertele de cumparare a unora dintre aceste bunuri cat timp nu exista nicio certitudine ca acestea ar fi singurele, cat nu exista o alta evaluare decat cea contabila realizata chiar de administratorul - asociat unic.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 600 din 24.02.2014)
Constata ca, prin sentinta civila nr. 6370/21.06.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila in dosarul nr. 42251/3/2012, judecatorul sindic a admis cererea formulata de reclamanta H.B.R. SPRL - FILIALA BUCURESTI, in calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL, si a anulat contractul de vanzare - cumparare cu plata in rate incheiat la 09.09.2011 intre parata SC A.G. SRL, in calitate de vanzator, si parata SC V.E. SRL, in calitate de cumparator, si factura fiscala nr.00000224/05.12.2011 privind vanzare mobilelor A. F., platforma electronica, vitrina frigorifica "Linde", autoutilitara Iveco, investitie carmangerie, amenajare birou. Totodata, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul restituirii in averea paratei debitoare SC A.G. SRL a bunurilor mobile sau, daca acestea nu mai exista a contravalorii lor la data de instrainarii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca procedura insolventei debitoarei-vanzatoare a fost deschisa la data de 23.03.2012, cererea introductiva fiind formulata la 15.09.2011, iar contractul de vanzare-cumparare a bunurilor a fost incheiat la 09.09.2011 si factura fiscala pentru plata pretului bunurilor instrainate a fost eliberata la 05.12.2011.
Pretul bunurilor vandute a fost de 67.284,46 lei, iar valoarea lor contabila era de 155.415 lei, in conditiile in care parata-cumparatoare il avea ca administrator pe sotia administratorului debitoarei-vanzatoare. S-a apreciat ca fiind de notorietate ca valoarea contabila este totdeauna mai mica decat valoarea de piata si ca exista disproportie vadita chiar intre valoarea contabila si pretul de vanzare al acestora, existand un real dezechilibru intre cele 2 prestatii, in conditiile in care. Astfel, instanta a considerat ca nu se poate sustine ca pretul este sincer si serios.
In plus, parata-cumparatoare a fost infiintata in anul 2011, adica in anul cumpararii bunurilor, avandu-l ca administrator tocmai pe sotia administratorului debitoarei-vanzatoare.
Astfel, s-a apreciat ca apararea paratei in sensul ca bunurile au fost vandute dupa regulile de piata, in scopul redresarii economice a societatii nu poate fi primita, cu atat mai mult cu cat au fost vandute bunuri care asigurau desfasurarea activitatii curente a societatii, vanzare ce s-a efectuat dupa data formularii cererii introductive de insolventa a debitoarei (15.09.2011), iar procedura de insolventa s-a deschis la 22.06.2012. Au fost inlaturate si sustinerile paratei referitoare la lipsa de valoare a bunurilor atunci cand eventual, vor fi vandute de lichidator, acest aspect neprezentand relevanta, cata vreme sunt indeplinite conditiile de anulare. S-a retinut si ca ar fi vorba chiar de complicitatea la frauda, de existenta unui concept fraudulos in sensul art.80 al.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In consecinta, vazand ca vanzarea s-a efectuat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, ca intre cele 2 contraprestatii exista o disproportie vadita de valoare, ca administratorii vanzatoarei si cumparatorii aveau calitatea de soti, s-a constatat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 79 raportat la art. 80(1) lit. b) si c) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Impotriva acestei sentinte, SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V. si SC V.E. au declarat recurs, solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii cererii lichidatorului.
In motivare, recurentele au aratat ca instanta de fond a pronuntat sentinta recurata aplicand gresit legea, invocand astfel, motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.p.civ. si solicitand analizarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041 C.p.civ.
Recurentele au sustinut buna lor credinta la incheierea contractului, urmarind obtinerea pretului pietii de catre societate raportat la starea sa materiala si la uzura bunului, in vederea incercarii de redresare a situatiei financiare a acesteia, afectate de neplata datoriilor de debitori.
Totodata, au subliniat lipsa de interes in promovarea actiunii in anulare, apreciind ca prima instanta a lasat neanalizata aceasta exceptie si aratand ca intoarcerea bunurilor in patrimoniul societatii nu ar avea nicio consecinta benefica, valoarea acestora scazand in mod considerabil in cei doi ani de la incheierea contractului, dar va produce o paguba irecuperabila pentru cumparatoare care nu va mai obtine nimic prin inscrierea sa la masa credala cu suma reprezentand restituirea pretului.
Recurenta SC A.G. SRL prin administrator special B.I.V. a afirmat ca instanta nu a tinut cont de eforturile personale ale asociatului societatii facute pentru mentinerea societatii in activitate si achitarea sumelor datorate de aceasta furnizorilor si nici de buna credinta manifestata prin oferirea bunurilor societatii creditorului Trident AAV anterior solicitarii acestuia de deschidere a procedurii insolventei.
Recurenta vanzatoare a aratat ca nu sunt indeplinite conditiile legale privind anularea actului constand in intentia frauduloasa a partilor si disproportia vadita intre prestatii.
Prin intampinarea depusa la data de 30.01.2014, intimata H.B.R.SPRL - FILIALA BUCURESTI, in calitate de lichidator judiciar SC A.G. SRL a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca legala si temeinica.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciaza nefondat recursul pentru urmatoarele considerente:
Judecatorul sindic a retinut in mod corect situatia de fapt si a dat relevanta cuvenita normelor juridice incidente in speta, considerentele hotararii atacate oferind o analiza in fapt si in drept relevanta in pronuntarea sentintei atacate.
Analizand cererea reclamantului din perspectiva dispozitiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 invocate de acesta, judecatorul sindic a constatat ca operatiunea comerciala a fost efectuata cu mult mai putin de 3 ani inaintea deschiderii procedurii insolventei si a apreciat ca pretul fixat la mai putin de jumatate din valoarea contabila este vadit disproportionat in raport cu prestatia debitoarei, neexistand nicio evaluare a bunurilor efectuata la momentul vanzarii. Mai mult, aceste pret urma a fi achitat in proportie mai mare de jumatate la 15 luni de la semnarea contractului.
Curtea apreciaza ca nu se poate reprosa analizarea pretului bunurilor in mod global cat timp vanzarea s-a realizat in acest mod si nici nu se putea tine cont de ofertele de cumparare a unora dintre aceste bunuri cat timp nu exista nicio certitudine ca acestea ar fi singurele, cat nu exista o alta evaluare decat cea contabila realizata chiar de administratorul - asociat unic.
Cu toate ca, in aceste conditii, retinerea dispozitiilor art. 80 lit. b) din Legea nr. 85/2006 ar fi fost suficienta pentru anularea actului, judecatorul sindic a analizat si incidenta dispozitiilor art. 80 lit. c) din Legea nr. 85/2006, apreciind ca relatia de soti dintre administratorii celor doua societati coroborata cu vanzarea unor bunuri care asigurau desfasurarea activitatii curente a societatii dupa data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, anterior admiterii acesteia, pot conduce la retinerea complicitatii partilor la fraudarea intereselor creditorilor, cu atat mai mult cu cat sumele incasate au fost destinate numai catre anumiti creditori. Pe de alta parte, afirmatiile privind demersurile asociatului unic - administrator pe langa creditorii importanti ai societatii nu au fost dovedite in cauza cu atat mai mult cu cat sarcina probei ii revenea debitoarei potrivit art. 85(3) din lege.
In ceea ce priveste efectele desfiintarii actului fraudulos, judecatorul sindic a analizat acest aspect si a inlaturat apararea apreciind ca anularea actului retinut ca fiind fraudulos se impune, ca si consecinta restabilirii situatiei anterioare, nefiind relevanta in acest cadru pretinsa absenta a unui beneficiu net real.
Pentru aceste considerente, apreciem recursul nefondat in temeiul art. 312(1) rap. la art. 304 pct. 9 si 3041 C.p.civ. si il vom respinge ca atare.