Minori si Familie. Tagada paternitate.

- art. 421 alin. 1 si 2 cod civil
Orice persoana interesata poate contesta oricand, prin actiune in justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante reclamanta X a chemat in judecata pe paratul Y solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se constate ca paratul nu este tatal minorei C, nascuta la data de 17 04 2011.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca a fost casatorita cu paratul, insa la data de 20 01 2010 s-a despartit in fapt de acesta. Minora a fost conceputa in timpul casatoriei, dar s-a nascut dupa divortul partilor.
In drept isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art.. 54 si art. 55 din codul familiei.
Paratul nu a depus intampinare.
Din certificatul de nastere rezulta ca partile sunt parintii minorei C.
Prin sentinta civila s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 06 06 2009, prin acordul partilor.
In sedinta de judecata paratul a afirmat ca este de acord cu cererea formulata de reclamanta, confirmand faptul ca nu el este tatal copilului.
In drept, fata de dispozitiile art. 6 alin. 6 din codul civil conform carora prevederile legii noi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia derivate din filiatie, instanta va avea in vedere la solutionarea prezentei cauze, dispozitiile in materie reglementate de noul cod civil.
Astfel, conform art. 421 alin. 1 si 2 cod civil orice persoana interesata poate contesta oricand, prin actiune in justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat. In acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei sau, in lipsa certificatului ori in cazul imposibilitatii efectuarii expertizei, prin orice mijloc de proba, inclusiv prin posesia de stat.
Potrivit art. 431 alin. 1 cod civil actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de catre mama in termen de 3 ani de la data nasterii copilului.
In cauza se constata ca minora C a fost conceputa dupa ce partile s-au despartit in fapt. Prin urmare este cu neputinta ca reclamantul sa fie tatal minorei.
Avand in vedere probatoriul administrat in cauza, textul de lege invocat, concluziile si considerentele retinute mai sus, precum si faptul ca paratul a recunoscut ca nu este tatal minorei, fiind de acord cu actiunea, instanta apreciaza ca cererea reclamantei este intemeiata, urmand a o admite.
Conform art. 438 alin. 1 cod civil prin hotararea de admitere a actiunii instanta se pronunta si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritatii parintesti si obligatia parintilor de a-l intretine pe copil.
Potrivit art. 483 cod civil autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.
Conform art. 484 cod civil autoritatea parinteasca se exercita pana la data cand copilul dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.
Potrivit art. 487 cod civil parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.
Potrivit art. 488 alin. 1 cod civil parintii au indatorirea de a creste copilul in conditii care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala in mod armonios.
Din dispozitiile aratate, cuprinse in noul cod civil, se desprinde concluzia ca instanta este chemata sa solutioneze modul de exercitare a autoritatii parintesti si sa stabileasca numele copilului minor.
In ceea ce priveste modul de exercitare al autoritatii parintesti, regula este aceea ca autoritatea parinteasca se exercita de ambii parinti.
Exceptia apare in situatia in care exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, pe baza carora instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
Avand in vedere aceste considerente, instanta apreciaza ca paratul nefiind tatal minorei, nu are cum sa exercite autoritatea parinteasca asupra acesteia. In speta ne aflam intr-una din situatiile de exceptie de la exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, prevazuta de lege.
Prin urmare, instanta va stabili ca autoritatea parinteasca asupra minorei, sa fie exercitata de reclamanta. Aceasta se va concretiza in faptul ca deciziile majore privind pe minor, cum sunt cele cu privire la gradinita, scoala pe care le va frecventa copilul, institutia spitaliceasca unde va fi tratat acesta in caz de boala, posibilitatea de a calatori in strainatate a minorului si altele asemenea, vor fi luate de catre mama.
Potrivit art. 84 alin. 1 si 2 cod civil numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul schimbarii starii civile, in conditiile prevazute de lege. Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Este interzisa inregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor indecente, ridicole si a altora asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele moravuri ori interesele copilului, dupa caz.
Sentinta a ramas irevocabila la data de 14.02.2011.