Contracte.
Incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, avand ca obiect o cota parte indiviza dintr-un imobil supus partajarii. Neatribuirea in natura a imobilului catre promitentul vanzator. Imposibilitatea obiectiva a executarii obligatiilor prevazute in antecontract. Inaplicabilitatea rezolutiunii antecontractului.
Art.1020-1021 din Codul civil din 1864
Avand in vedere existenta litigiului de partaj ce se afla pe rol la data incheierii antecontractului, reiese ca reclamantul cunostea ca exista in derulare, procesul de iesire din indiviziune, discutandu-se atat cota indiviza a partilor, cat si modul de iesire din indiviziune, astfel ca aceasta parte si-a asumat riscul privind solutia ce se putea obtine in final, solutie care putea fi de atribuire sau nu in natura a bunului imobil.
Fiind vorba de un proces de partaj, finalitatea acestuia putea sa fie atat obtinerea in natura a unui bun imobil, cat si neobtinerea acestuia.
Asadar, reiese ca acesta a fost scopul determinant al conventiei, astfel ca in aceste conditii, reclamantul trebuia sa-si asume demersurile intreprinse cu scopul evident de a obtine un profit din achizitionarea unei cote nedeterminate dintr-un bun litigios. Paratei recurente nu poate sa i se retina nici o culpa in executare care sa poata conduce la sanctiunea rezolutiunii conventiei, astfel cum in mod gresit a procedat instanta de apel. Conventia incheiata de catre parti este in mod cert una aleatorie, instanta neputand sa treaca peste componenta obiectiva a cauzei acestui tip de conventie. Hotarator pentru definirea unui contract ca fiind aleatoriu sau comutativ este certitudinea sau incertitudine a prestatiilor la momentul incheierii contractului, ori in speta a reiesit caracterul aleatoriu al conventiei partilor, acestea necunoscand la momentul incheierii contractului nici intinderea exacta al cotei si nici modul de exprimare al acesteia si anume, ori intr-o anumita suprafata de teren sau doar intr-o sulta asadar in bani. (Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a-IV-a Civila, decizia civila nr.1657/10.10.2013, in dosarul nr. 13839/303/2011/a1) Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti la data de 28.06.2011, reclamantul F.O.M. a chemat in judecata parata P.L., solicitand ca instanta prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat de parti la data de 22.08.2006 privind imobilul situat in P, str.P, judetul Prahova si de asemenea sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare in sensul obligarii paratei sa-i plateasca suma de 105.000 euro.
In motivarea cererii s-a aratat ca parata P.L. avea calitatea de coproprietar al imobilului situat in P, str.P., judetul Prahova, imobil format din teren si constructii. Reclamantul arata ca ceilalti coproprietari ai acestui imobil au fost P.S.M si S.D.; in legatura cu imobilul mentionat, arata ca intre acesti coproprietari a avut loc un proces de partaj si in timpul desfasurarii acestui litigiu parata s-a obligat sa-i vanda reclamantului tot sau parte din acest imobil, in conditiile antecontractului de vanzare cumparare incheiat de parti la data de 22.08.2006. Mai arata reclamantul ca litigiul de partaj s-a incheiat, dar imobilul nici tot si nici in parte nu a fost atribuit paratei P.L. asa cum rezulta din decizia civila irevocabila a Curtii de Apel Ploiesti nr. 676 din 24.06.2008. Astfel, arata reclamantul ca avand in vedere cele aratate, antecontractul incheiat de parti la data de 22.08.2006 nu mai poate fi executat in natura si se impune rezolutiunea sa in baza art. 1020-1021 Cod civil si restabilirea situatiei anterioare, prin restituirea pretului platit de reclamant.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. Art. 1020-1021 Cod civil iar in dovedire s-a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: antecontractul de vanzare cumparare si decizia civila irevocabila a Curtii de Apel Ploiesti nr. 676 din 24.06.2008
Parata legal citata, a formulat in aparare intampinare prin care a solicitat in principal respingerea cererii de chemare in judecata si in subsidiar, numai in ipoteza in care instanta va constata culpa sa, admiterea in parte a cererii si obligarea sa doar la plata diferentei dintre suma de 105.000 euro reprezentand pretul antecontractului a carei rezolutiune se solicita si suma de 70400 euro reprezentand echivalentul sumei de 250655 lei stabilita ca sulta prin decizia TP /19.02.2008 ramasa irevocabila prin decizia Curtii de Apel Ploiesti nr. 676/24 iunie 2008, respectiv la plata sumei de 34600 euro, cu cheltuieli de judecata. Parata a invocat si exceptia prematuritatii actiunii fata de disp. Art. 1079 Cod civil solicitand admiterea exceptiei si respingerea actiunii reclamantului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, ca fiind referitoare la insusi exercitiul dreptului la actiune.
Prin sentinta civila nr. 9445/02.12.2011 pronuntata in dosarul nr. 13839/303/2011, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul F.O.M., in contradictoriu cu parata P.L.Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca prin antecontractul de vanzare-cumparare din 22.08.2006 parata, in calitate de promitent - vanzator s-a obligat sa vanda reclamantului in calitate de promitent cumparator " cota indiviza pe care promitenta-cumparatoare o detine din imobilul situat in P, str. P, format din teren in suprafata de 2859 m.p si doua corpuri de constructie aflate pe acesta"; antecontractul este incheiat ca o executare a unei conventii din 05.05.2006 (nedepusa la dosar si la care partile nu s-au referit, neputandu-se constata in ce a constat acea conventie), in conditiile in care promitentul cumparator cunoaste despre existenta unui litigiu - nr. /2003 avand ca obiect iesire din indiviziune. Partile au fixat ca pret de vanzare suma de 105.000 euro ca pret al "cotei de proprietate", pret ce a fost achitat integral la momentul incheierii antecontractului; totodata partile au stabilit o obligatie in sarcina promitentului cumparator de a plati un supliment de pret, in functie de intinderea cotelor la momentul iesirii din indiviziune, pentru ipotezele prevazute in art. 5 pct. 2 din antecontract; prin acelasi act juridic partile au convenit ca promitentul cumparator sa actioneze in numele promitentei vanzatoare pentru definitivarea litigiului de iesire din indiviziune.
In realizarea conventiei, in aceeasi zi parata a imputernicit pe reclamant sa o reprezinte in dosarul nr. 4236/2003 aflat pe rolul Judecatoriei Ploiesti ( sens in care a emis procura autentificata sub nr. 2764/22.08.2006) si a dat procura numitului T.C.V. sa vanda reclamantului cota sa de proprietate asupra imobilului in cauza (procura autentificata sub nr. 2765/22.08.2006- filele 31,32) ; potrivit actelor dosarului, mandatarul imputernicit sa vanda imobilul catre reclamant este avocatul angajat de reclamant, in calitatea acestuia din urma de mandatar al paratei - in cauza nr. 4236/2003 ce a avut ca obiect iesire din indiviziune.
Litigiul de iesire din indiviziune s-a finalizat prin decizia civila nr. 676/24.06.2008 a Curtii de Apel Ploiesti ce a mentinut decizia din apel, decizia civila nr. 103/19.02.2008 prin care s-a dispus iesirea din indiviziune conform incheierii interlocutorii din 24.11.2006 a Judecatoriei Ploiesti si variantei a II-a din raportul de expertiza ing. C.C.); la dosar nu au fost depuse aceste inscrisuri (decizia civila nr. 103/2008, incheierea din 24.11.2006 si raportul de expertiza) insa potrivit sustinerilor ambelor parti imobilul in cauza nu a fost atribuit paratei, in favoarea acesteia stabilindu-se o sulta corespunzatoare valorii cotei sale din dreptul de proprietate.
Urmare solutionarii irevocabile a litigiului de iesire din indiviziune si neincheierii contactului de vanzare-cumparare intre reclamant si parata pe parcursul desfasurarii acestui proces, la data de 15.01.2009 parata revoca procura de vanzare (fata de solutia pronuntata, la data revocarii nu mai era proprietar si nu mai putea transmite valabil dreptul real);
Asupra exceptiei prematuritatii instanta a retinut ca obligatia de a face cuprinsa in antecontract (obligatia de a incheia actul de vanzare-cumparare) nu mai poate fi adusa la indeplinire astfel ca, creditorul, in incercarea de a urmari "indeplinirea exacta a obligatiei "in sensul aratat de art. 1073 Cod civil, nu mai poate urmari folosul practic (interesul) de a notifica debitorul pentru ca acesta sa-si execute o obligatie imposibil de indeplinit fata de solutia pronuntata in litigiul ce a avut ca obiect iesire din indiviziune.
Instanta a retinut ca parata si-a executat toate obligatiile asumate prin antecontract, neincheierea contractului de vanzare-cumparare nefiindu-i imputabila sub nici un aspect, situatia reclamata fiind consecinta strategiei aplicate de reclamant ca reprezentant al paratei in cadrul procesului de iesire din indiviziune.
Raportat considerentelor mai sus expuse instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel P.L., in baza dispozitiilor art. 2812 C.pr.civ., solicitand in baza dispozitiilor art. 296 c.pr.civ. admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul obligarii reclamantului-intimat la plata integrala a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 13.621 lei,astfel cum ele au fost solicitate si detaliate prin nota pentru cheltuielile de judecata depusa la instanta de fond.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat apel si F.O.M., in calitate de reclamant.
Acesta sustine ca solutia instantei este in mod vadit data cu incalcarea art. 1021 c.civ
Apelantul reclamant a dat paratei 105.000 euro fara a primi nimic in schimb, astfel ca este normal sa-si recupereze banii dati. Pentru acest motiv elementar, solutia este data cu incalcarea vadita a art. 1021 c.civ.
Solutia este vadit netemeinica si data cu incalcarea art. 1091 c.civ. Instanta retine ca parata si-a exercitat toate obligatiile asumate din antecontract in conditiile in care nu a predat apelantului reclamant nimic pentru pretul incasat.
Instanta nu a cercetat cauza de rezolutiune invocata, adica neexecutarea antecontractului. Cauza rezolutiunii este neexecutarea antecontractului, in sensul ca parata nu a transmis bunul la care s-a obligat si aceasta situatie reprezinta o culpa de neexecutare, ce naste dreptul de a cere rezolutiunea antecontractului.
Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii si a incalcat legea partilor (art. 969 c.civ) Instanta a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, considerand ca partile au incheiat un antecontract privind vanzarea unui bun litigios, care se putea vinde in timpul procesului de iesire din indiviziune, inainte de a se stabili existenta si intinderea cotei de coproprietate, si inainte de exercitarea retractului litigios de catre parata; In acest sens, obiectul antecontractului nu il constituie cota indiviza din imobil, ce era un bun litigios si nedeterminat la momentul incheierii antecontractului ci il constituie cota indiviza ce corespundea unei parti de imobil, ce urma sa fie atribuita paratei in procesul de iesire din indiviziune.
Apelantul mai invoca nelegalitatea solutiei pronuntata cu incalcarea art. 978 si art. 982 c.civ, care prevad : art. 978: cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce nici unul; art. 982: toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg.
Si in cazul interpretarii antecontractului, rezulta aceeasi concluzie in sensul ca parata s-a obligat sa vanda tot sau parte din acest imobil rezultat in urma procesului de partaj, deoarece orice alta interpretare lasa antecontractul fara nicio eficienta juridica.
Se mai invoca nelegalitatea solutiei prin incalcarea principiului disponibilitatii si a art. 1021 c.civ.
Prin decizia civila nr. 1125 A/27.11.2012 Tribunalul Bucuresti- Sectia a V-a Civila a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - parata P.L. impotriva sentintei civile nr. 3969/03.05.2012 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, a admis apelurile formulate de apelantul - reclamant F.O.M. impotriva sentintei civile nr. 9445/02.12.2011 si impotriva sentintei civile nr. 3969/03.05.2012, a schimbat in tot hotararile apelate in sensul ca a admis actiunea, a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 22.08.2006 intre reclamant, in calitate de promitent-cumparator, si parata, in calitate promitent-vanzator. A dispus restabilirea situatiei anterioare in sensul obligarii paratei la plata catre reclamant a sumei de 105.000 euro, echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii. A obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 8530 lei catre reclamant si a obligat apelanta - parata la plata cheltuielilor de judecata in apel in suma de 4271,54 lei catre apelantul - reclamant.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca intre reclamantul recurent F.O.M. si parata recurenta P.L. a intervenit o intelegere de vanzare-cumparare pentru imobilul situat in P, str.P, jud. Prahova, imobil format din teren si constructii.
Vointa juridica liber exprimata la incheierea unui act juridic este guvernata de doua mari principii: principiul libertatii actelor juridice si principiul vointei interne, reale.
In art.1 din antecontractul de vanzare cumparare se prevede ca promitenta vanzatoare se obliga sa vanda promitentului comparator cota indiviza pe care promitenta vanzatoare o detine din imobilul format din 2859 mp si doua corpuri de constructie aflate pe acesta .
Promitentul comparator cunoaste ca pe rolul instantelor judecatoresti se afla litigiul de iesire din indiviziune (dosarul nr.4236/2003 pe rolul Judecatoriei Ploiesti) si consimte la incheierea contractului de vanzare-cumparare in aceste conditii, intelegand sa actioneze in numele promitentei vanzatoare ca mandatar al acesteia pana la definitivarea litigiului.
Toate cheltuielile ocazionate de aceste interventii sunt in sarcina promitentului cumparator.
La capitolul 5. Pretul - art.3 se stipuleaza ca pretul de 105.000 euro - achitat la momentul incheierii antecontractului,_ precum si restul sumelor achitate ca supliment_ nu vor putea fi restituite promitentului comparator sub nici o forma, situatie sau conditie.
La o prima vedere s-ar parea ca obiectul vanzarii il constituie cota indiviza la care este indreptatita parata, respectiv de 25% din masa succesorala, urmand ca pe baza antecontractului, cumparatorul sa se subroge in dreptul reclamantei si sa urmareasca dobandirea in natura a cotei din dreptul achizitionat.
Numai ca, desi antecontractul este incheiat in termeni contradictorii, rezulta totusi ca adevaratul obiect al contractului nu-l constituie cota indiviza din imobil, ci imobilul ca atare.
Astfel, promitentul comparator nu se subroga in dreptul promitentului vanzator, ca efect al cumpararii cotei indivize, ci, "intelege sa actioneze in numele promitentei vanzatoare pentru definitivarea litigiului" (Cap.1 Ob. Contract, art.2 teza a II-a)in calitate de mandatar, ceea ce inseamna ca promitenta vanzatoare ramane proprietara pe cota indiviza si sta in procesul de iesire din indiviziune ca parte pana la finalizarea procesului cand cota indiviza dispare si ramane beneficiara unei sulte corespunzatoare dreptului sau succesoral.
In acest sens este si procura judiciara autentificata sub nr. din 22.08.2006 la BNP L. Lese, R. I. Cocea, prin care reclamantul din prezenta cauza este imputernicit sa o reprezinte pe parata in litigiul ce formeaza obiectul dosarului 4236/2003 pe rolul Judecatoriei Ploiesti.
Potrivit art. 2 din Cap.4, intitulat Transmiterea dreptului de proprietate si a posesiei "la data incheierii antecontractului, vanzatoarea promitenta transmite promitentului cumparator posesia imobilului corespunzand cotei de coproprietate, ceea ce presupune preexistenta unui partaj de folosinta asupra imobilului care creeaza promitentului comparator reprezentarea ca de fapt cumpara imobilul si nu cota poate ideala din drept). In capitolul 5 ,,Pretul,, art.2 pct.3 se arata ca ,,in cazul maririi cotei promitentei vanzatoare, suma de 45 euro/mp va fi platita promitentei vanzatoare pentru orice metru patrat suplimentar fata de 708 mp, actuala cota a promitentei vanzatoare.
La termenul stabilit 15.09.2006, nu se incheie nici un contract , astfel ca vanzatoarea ramane proprietara cotei indivize.
La sfarsitul procesului nu mai exista nici cota indiviza spre vanzare si nici imobil,caci fusese atribuit altor coindivizari, iar sulta atribuita promitentei vanzatoare nu poate prezenta interes in executarea antecontractului, cu atat mai mult cu cat este mai mica decat pretul primit de vanzatoare pentru dreptul promis; in final ar fi absurd sa se accepte ideea ca obiect al vanzarii cumpararii l-ar fi putut constitui sulta. Rezulta asadar care a fost intentia reala a partilor la momentul incheierii promisiunii de vanzare.
Potrivit art. 1020 din vechiul Cod civil "conditia rezolutorie este subintelesa intotdeauna in contracte sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau. Potrivit art.1021, intr-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept.
Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia, cand este posibil sau sa-i ceara desfiintarea cu daune interese.
Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei.
Cum in speta executarea conventiei nu mai este posibila, Tribunalul va admite actiunea si va dispune rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare din 22.08.2006.
In ceea ce priveste restituirea pretului si restabilirea situatiei anterioare, tribunalul a retinut ca in cap.5, art.3, fila 4 dosar fond, partile au stipulat ca pretul de 105.000 euro_ si restul eventualelor sume_. Nu vor putea fi restituite promitentului cumparator sub nici o forma, in nici o situatie sau conditie, nici in cazul anularii antecontractului_, nici in cazul unei eventuale desfiintari a dreptului de proprietate al promitentului vanzator_"
In raport de aceasta clauza, Tribunalul a retinut ca prin art. 968 din vechiul Cod civil se statua "cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri si ordinii publice". In dreptul nostru o astfel de clauza urmareste o imbogatire fara justa cauza, iar potrivit art.966 Cod civil "obligatia_ nelicita nu poate avea nici un efect".
In raport de aceste dispozitii, avand in vedere ca plata unui pret ca echivalent al unei obligatii contractuale neexecutate este ilicita si reprezinta o imbogatire fara justa cauza, nu se va recunoaste eficienta juridica art.3 din Cap.5 al contractului.
Impotriva acestei decizii, a declarat recurs parata P.L..
In motivarea recursului, se arata ca instanta a incalcat principiul disponibilitatii, al contradictorialitatii si al dreptului de aparare intre-un proces echitabil, depasind limitele investirii sale.
Se precizeaza ca in loc sa analizeze apelul, raportat la cererea cu care a fost investita instanta, hotararea din apel se pronunta asupra restabilirii situatiei anterioare, drept urmare a retinerii imbogatirii fara just temei, dedusa din nerecunoasterea eficientei juridice a clauzei din pct. 3 din art. 5 al contractului pe care a constat-o nula, desi nu a fost investita cu o astfel de cerere.
Criticile din primul motiv de recurs, pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedura civila,.
In cel de-al doilea motiv de recurs, se arata ca instanta a facut o interpretare gresita a actului juridic dedus judecatii, schimband intelesul acestuia si incalcand si dispozitiile art. 978, 979, 980 si 984 Cod civil, interpretand o conventie care avea termen clar si concis si nu era supusa interpretarii fata de aceste texte de lege.
Recurenta mentioneaza ca atunci cand un act este neindoielnic, ca declaratie de vointa, reflecta cu fidelitate intentia partilor si drept consecinta nu trebuie supus interpretarii, ci doar trebuie aplicat intocmai.
Se mai precizeaza ca desi instanta nu a facut calificarea conventiei, ea a facut eforturi de interpretare a acesteia, ca si cum ar fi fost vorba despre un contract comutativ in care existenta si intinderea prestatiilor sunt certe din chiar momentul perfectarii.
Se arata de asemenea, ca in stabilirea intentiei adevarate a partilor, instanta trebuia sa se adreseze in primul rand declaratiei de vointa a partilor, ceea ce instanta nu a facut, trecand astfel peste vointa reala a partilor, retinand ca in urma iesirii din indiviziune, cota paratei nu se putea mari, aceasta fiind fixa, desi din dosar rezulta contrariul.
Recurenta considera ca nu este nimic "fortat" in art. 3 pct. 1 pentru ca partile au dorit perfectarea contractului pana la data de 15.09.2006, cand era evident ca procesul nu putea fi terminat si nu se stia nimic sigur referitor la cote si atribuire, aratand ca partile au dorit perfectarea unui contract de vanzare-cumparare, ci nu doar a unui antecontract, insa notarul nu a acceptat vanzarea unei cote nedeterminate de bun, formalitatile de cadastru si carte funciara nu erau terminate, iar reclamantul Florea nu dorea un act public, existand pericolul ca ceilalti doi coproprietari sa exercite retractul litigios si sa devina proprietari pe tot imobilul.
Se mai arata ca aceasta pozitie reiese atat din art. 2 pct. 4 din Conventie in care se arata ca promisiunea isi produce efectele independent de pozitia numitilor P.S.N. si S.D., care pretind drepturi asupra imobilului, cat si din art. 7 pct. 8 unde se face referire la ipoteza dobandirii unei cote mai mari prin retractul litigios, si de asemenea din procura de vanzare data de d-na P avocatului d-nului Nicolae, unde se face referire la modul in care se va perfecta vanzarea daca se accepta retractul litigios.
Recurenta arata ca, cu pretul convenit si achitat s-a cumparat ceea ce se stia ca avea sigur in proprietate recurenta la data perfectarii conventiei,adica acea cota indiviza de 25%, stabilindu-se anumite suplimente de pret in cazul obtinerii unor cote sau portiuni suplimentare din teren.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In sedinta publica din data de 03.10.2013, Curtea de Apel a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar, in acest sens fiind atasate in dosarul Curtii, incheierea din sedinta publica de la data de 24.11.2006 din dosarul nr. 4236/2003 emisa de Judecatoria Ploiesti, decizia nr. 103/2008 emisa de Tribunalul Prahova, decizia nr. 676/2008 emisa de catre Curtea de Apel Ploiesti, decizia nr. 918/2010 a Curtii de Apel Ploiesti, cat si procura judiciara prin care numitul F.O.M., in calitate de mandatar al numitei P.L., a imputernicit pe numita F.M.A ca in numele d-nei P.L. si pentru aceasta sa o reprezinte in litigiul ce face obiectul litigiul dosarului nr. 4236 putand sa exercite orice cai de atac ordinare sau extraordinare, inclusiv tranzactii, renuntari, pana la solutionarea irevocabila a litigiului, putand ridica sulta ce i se cuvine.
La dosar, s-a depus intampinare de catre intimatul parat care a invocat exceptia nulitatii recursului si in subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, luand in considerare dispozitiile antecontractului si raportul juridic dintre parti.
In sedinta publica din data de 03.10.2013, Curtea de Apel a respins exceptia nulitatii recursului pentru considerentele aratate prin incheierea pronuntata la aceasta data.
Prin decizia civila nr.1657/10.10.2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Bucuresti, a fost admis recursul declarat de recurenta-parata P.L.impotriva deciziei civile nr.1125A/27.11.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimatul-reclamant F.O.M., a fost modificata decizia recurata, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de catre reclamant si s-a mentinut dispozitia de respingere a apelului declarat de catre parata, ca nefondat.
Analizand recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat ca acesta este intemeiat si urmeaza a fi admis pentru considerentele care vor urma.
Numai atunci cand termenii in contract nu sunt destul de clari, cand sensul lor este indoielnic si cand intelesul exact al clauzelor nu este suficient de determinat, judecatorii, in fata carora partile contractante aduc litigiul, trebuie sa interpreteze contractul, adica sa determine sensul sau exact si efectele ce trebuie sa decurga din el, neputand modifica conditiile contractului. Pentru aceasta ei trebuie sa caute a stabili care a fost intentia reala a partilor, cercetand continutul actului, cat si circumstantele cauzei.
Conform art. 979 Cod civil, invocat de catre recurenta in motivele de recurs, termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului.
Solutia anularii clauzei prevazute la art. 5 pct. 3 din conventie pe motivul ca ar fi o clauza fondata pe o cauza nelicita conform art. 968 Cod civil, deoarece ar urmari o imbogatire fara justa cauza este nelegala, cat timp instanta a facut abstractie de caracterul aleatoriu al conventiei partilor.
Avand in vedere obiectul litigiului ce se afla pe rol la data incheierii antecontractului, reiese ca reclamantul cunostea ca exista in derulare, procesul de iesire din indiviziune, discutandu-se atat cota indiviza a partilor, cat si modul de iesire din indiviziune, astfel ca aceasta parte si-a asumat riscul privind solutia ce se putea obtine in final, solutie care putea fi de atribuire sau nu in natura a bunului imobil.
Fiind vorba de un proces de partaj, finalitatea acestuia putea sa fie atat obtinerea in natura a unui bun imobil, cat si neobtinerea acestuia.
In mod clar, suntem in prezenta unei conventii, avand ca obiect un bun litigios, astfel ca aceasta este aleatorie. Conform art. 947 alin. 2 Cod civil, intinderea sau existenta prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert, astfel ca la incheierea contractului nu se poate calcula intinderea exacta a prestatiilor, neputandu-se sti cuantumul castigului sau al pierderii si nici nu se poate sti daca va exista sau nu un castig sau pierdere. Astfel, intinderea ambelor sau cel putina a uneia dintre prestatii,depinde de hazard.
Asadar, reiese ca acesta a fost scopul determinant al conventiei, astfel ca in aceste conditii, reclamantul trebuia sa-si asume demersurile intreprinse cu scopul evident de a obtine un profit din achizitionarea unei cote nedeterminate dintr-un bun litigios. Paratei recurente nu poate sa i se retina nici o culpa in executare care sa poata conduce la sanctiunea rezolutiunii conventiei, astfel cum in mod gresit a procedat instanta de apel.
Conventia incheiata de catre parti este in mod cert una aleatorie, instanta neputand sa treaca peste componenta obiectiva a cauzei acestui tip de conventie. Hotarator pentru definirea unui contract ca fiind aleatoriu sau comutativ este certitudinea sau incertitudine a prestatiilor la momentul incheierii contractului, ori in speta a reiesit caracterul aleatoriu al conventiei partilor, acestea necunoscand la momentul incheierii contractului nici intinderea exacta al cotei si nici modul de exprimare al acesteia si anume, ori intr-o anumita suprafata de teren sau doar intr-o sulta asadar in bani.
Partile au convenit in mod clar ca se vinde numai cota parte nedeterminata din bun pentru pretul de 105.000 euro, urmand a se plati anumite suplimente de bani in cazul finalizarii demersurilor legate de stabilirea intinderii cotei, daca prin aceasta se realiza o anumita marire a cotei.
Desi termenii conventiei nu sunt obscuri, echivoci sau imprecisi, instanta de apel a denaturat intentia partilor, nesocotind vointa reala a acestora, prin prisma demersului de interpretare.
Din cuprinsul hotararilor date in procesul iesirii din indiviziune, reiese ca acest litigiu a avut drept obiect marirea cotei de proprietate a recurentei Petrescu, incercandu-se anularea unui certificat de mostenitor, ceea ce insa nu s-a izbutit
Din conventia partilor reiese ca incheierea acesteia nu a fost conditionata de atribuirea in natura catre parata a imobilului in litigiu, desi in mod clar solutia aceasta era preferata de catre reclamant, parata sprijinindu-l in acest sens. Incheind conventia, reclamantul avea sansa unui castig mult mai mare daca s-ar fi obtinut anularea certificatului de mostenitor, chiar daca ar mai fi achitat vanzatoarei, in functie de solutia finala din proces, anumite suplimente de pret.
In realitate, asadar s-a incheiat un contract de vanzare a unor drepturi litigioase, chiar daca partile nu l-au intitulat in mod expres astfel, aceasta reiesind din continutul tuturor clauzelor contractate.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, admitand recursul, va modifica decizia recurata, va respinge, ca nefondat apelul declarat de catre reclamant si va mentine dispozitia de respingere a apelului declarat de catre parata, ca nefondat.