Procedura in cazul recunoasterii vinovatiei. Conditii de aplicare.
Art. 320 ind.1 C.p.p.
Tinand seama ca cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevazute de art.3201 C.p.p. a fost respinsa de instanta de fond, insa imprejurarea contestata de el s-a dovedit a fi intemeiata, se impune a se da eficienta juridica atitudinii de recunoastere a faptei, pe care inculpatul a avut-o in mod constant, de la inceputul procesului penal, fiind incidente dispozitiile art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p.
(decizia penala nr.1994/29.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I Penala in dosarul nr. 3587/303/2013)
Prin sentinta penala nr.381/29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti-Sectia penala, in temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i1 C.pr.pen. si art.22 alin.1 C.pen., s-a dispus incetarea procesului penal fata de inculpatul P.F. pentru tentativa la infractiunea de furt calificat, prevazuta de art.20 raportat la art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.i C.pen. (fapta din 21.01.2013, parte vatamata F.C.). A fost condamnat inculpatul P.F. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazute de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.i C.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c raportat la art.76 alin.1 lit.c C.pen., la pedeapsa de 2 ani si 4 luni inchisoare (fapta din 18.01.2013, parti vatamate F.C., C.M.).
In temeiul art.71 alin.1 si 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales in autoritati publice sau in functii elective publice si de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat, prevazute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art.861 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata termenului de incercare de 4 ani si 4 luni, stabilit conform art.862, alin.1 C.pen.
In temeiul art.863 C.pen., pe durata termenului de incercare, inculpatul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
-sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Ilfov;
-sa anunte orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
-sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
-sa comunice informatii cu privire la mijloacele sale de existenta;
-sa urmeze un curs de calificare.
In temeiul art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, a fost suspendata si executarea pedepsei accesorii.
In temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.864, alin.1 C.pen., privind revocarea suspendarii si executarea pedepsei in intregime in cazul savarsirii altei infractiuni sau a neexecutarii obligatiilor civile stabilite, precum si asupra dispozitiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendarii si executarea pedepsei in intregime in cazul neindeplinirii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere prevazute de lege sau obligatiilor stabilite de instanta.
S-a constatat ca inculpatul a fost retinut si arestat in cauza de la 21.01.2013 la 07.03.2013, conform ordonantei de retinere din 21.01.2013 emise de D.G.P.M.B.- Sectia 25 Politie si mandatului de arestare preventiva nr.7/22.01.2013 emis de J.S.6 Bucuresti (dosar nr.1242/303/2013).
In temeiul art.346 C.pr.pen. raportat art.14, art.161, alin.3 C.pr.pen., a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila F.C.
In temeiul art.346 C.pr.pen. raportat art.14, art.161, alin.3 C.pr.pen., a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila S.C. AS B.E. S.R.L iar in temeiul art.1349, art.1357 C.civ., a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta parte civila a sumei de 1.038,80 lei, cu titlu de daune materiale.
In temeiul art.346 C.pr.pen. raportat art.14, art.161, alin.3 C.pr.pen., a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila S.C. OK C.C. S.R.L., iar in temeiul art.1349, art.1357 C.civ., a fost obligat inculpatul la plata catre aceasta parte civila a sumei de 885,04 lei, cu titlu de daune materiale.
In temeiul art.346 C.pr.pen. raportat art.14 C.pr.pen., a fost respinsa - ca neintemeiata - actiunea civila formulata de partea civila C.M.
In baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt:
1.Potrivit declaratiilor inculpatului si ale partii vatamate, la data de 18.01.2013, in jurul orelor 10.00 - 11.00, inculpatul a contactat-o telefonic pe partea vatamata F.C., pe care il cunostea anterior intrucat fusese concubinul mamei sale si in urma cu 4-5 ani locuise cu cei doi si i-a solicitat sa il imprumute cu suma de 30 lei, insa partea vatamata a refuzat. Totodata, conform declaratiei partii vatamate, in cursul convorbirii telefonice, i-a spus inculpatului ca se afla la serviciu, iar la intrebarea acestuia din urma a raspuns ca va sta "pana tarziu deoarece am multa treaba, dupa care am inchis".
Asa cum rezulta din declaratiile constante ale inculpatului, in jurul orelor 14.00 -15.00, inculpatul s-a deplasat la locuinta partii vatamate F.C. si a sunat la usa, pentru a verifica daca este cineva acasa. Constatand ca nu a raspuns nicio persoana si ca usa era asigurata doar cu un lacat, prins cu doua belciuge in tocul usii, inculpatul a hotarat sa sustraga bunuri din locuinta si s-a impins cu umarul in usa, "astfel unul din belciuge s-a smuls, dupa care am deschis usa si am patruns in interior" .
Instanta de fond a retinut, in mod deosebit, ca acelasi mod de patrundere in locuinta a fost relatat de inculpat si in prima declaratie (proces-verbal de interventie la sesizare), imprejurare din care deduce sinceritatea inculpatului cu privire la acest element de fapt.
Mai mult, declaratia inculpatului se coroboreaza cu declaratia partii vatamate C.M., care a relatat ca in dimineata de 19.01.2013, lacatul ce asigura locuinta "nu mai functiona corespunzator si era un pic stramb", precum si cu declaratia partii vatamate F.C., care a relatat ca cealalta parte i-a spus ca lacatul nu se mai deschide usor, "dar nu am dat atentie acestui fapt deoarece in casa nu se vedea nimic deranjat" .
De asemenea, potrivit declaratiilor constante ale inculpatului, dupa ce a intrat in locuinta partii vatamate, pe raftul din mijloc al unui sifonier, inculpatul a gasit o cutie dreptunghiulara, de culoare roz, in care se aflau doua inele si doua bratari din aur, pe care le-a bagat in buzunar.
Prezenta inculpatului in locuinta partii vatamate si sustragerea bijuteriilor din cutia de culoare roz, rezulta si din raportul de constatare tehnico-stiintifica dactiloscopica, prin care s-a concluzionat ca urma digitala si urma palmara de pe aceasta cutie au fost create de degetul mijlociu si regiunea hipotenara a palmei de la mana dreapta a inculpatului. Totodata, se are in vedere ca inculpatul a declarat ca, inainte de 18.01.2013, nu a mai fost in locuinta partii vatamate de aproximativ 4 ani, fapt din care instanta deduce ca nu exista posibilitatea ca urmele papilare sa fi fost create in alta imprejurare, decat cea a furtului din 18.01.2013.
In ceea ce priveste bijuteriile aflate in cutia de culoare roz, sustinerile inculpatului ca a gasit doua inele si doua bratari din aur se coroboreaza cu declaratiile partilor vatamate F.C. si C.M., care au indicat aceleasi bijuterii, precum si cu mentiunile celor doua contracte de amanet incheiate pe numele inculpatului si ridicate de organele de politie de la S.C. OK C.C. S.R.L. si S.C. AS B.E. S.R.L.. Partile vatamate F.C. si C.M. au relatat ca in cutia de bijuterii se afla si o verigheta barbateasca, din aur, cu mecanism antistres, a carei sustragere nu a fost recunoscuta de inculpat .
La plecarea din locuinta, inculpatul a montat inapoi belciugul de care era prins lacatul, pentru a nu fi observata patrunderea , acesta fiind motivul pentru care, in dimineata zilei de 19.01.2013, partea vatamata C.M. a constatat lacatul ce asigura locuinta "nu mai functiona corespunzator si era un pic stramb" .
In continuare, inculpatul a valorificat bijuteriile sustrase, prin amanetare, iar sumele de bani le-a cheltuit in interes personal, asa cum rezulta din propriile sale declaratii .
Conform procesului-verbal de la fila 55 d.u.p., dupa descoperirea faptelor, inculpatul a indicat organelor de cercetare penala cele doua case de amanet unde a lasat bijuteriile, acestea apartinand S.C. OK C.C. S.R.L. si S.C. AS B.E. S.R.L.
Bijuteriile ridicate au fost prezentate partii vatamate C.M., care le-a recunoscut ca fiind cele sustrase din cutia de culoare roz si au fost predate acesteia potrivit dovezii din 04.02.2013 .
Nu in ultimul rand, s-a retinut ca, de la S.C. AS B.E. S.R.L., au fost ridicate si stocate pe suport optic (CD) imaginile inregistrate de camerele de supraveghere, iar din procesul-verbal de vizionare a acestora rezulta ca, intr-adevar, in zilele de 18 si 19.01.2013, inculpatul s-a prezentat la casa de amanet si a valorificat doua bunuri, aruncand la cosul de gunoi, de fiecare data, contractele de amanet.
Instanta de fond a retinut, in mod deosebit, ca in plansele foto nr.1-5 (efectuate dupa inregistrarile video), se observa cu certitudine ca persoana care s-a prezentat este inculpatul P.F. (si nu alta persoana).
2.Potrivit declaratiilor inculpatului si ale partii vatamate, la data de 21.02.2013, in jurul orelor 10:00 - 10:30, P.F. s-a deplasat la sediul S.C. C.M.E. S.A., pentru a-i solicita partii vatamate F.C. sa ii imprumute suma de 50 lei, dar intalnindu-se cu acesta in fata portii de acces, partea vatamata l-a refuzat.
In aceeasi imprejurare, partea vatamata i-a spus inculpatului ca va pleca la tara in cursul aceleiasi zile, informatie pe care inculpatul a constientizat-o, hotarand sa patrunda din nou in locuinta lui F.C., fapt dovedit chiar de declaratiile inculpatului: "Cand am auzit ca o sa fie plecat de acasa, stiind ca concubina e plecata la serviciu, ..., am decis sa intru in locuinta lui..."; "Precizez ca stiam ca in ziua respectiva, partea vatamata urma sa plece la tara" .
In continuare, cele doua parti s-au deplasat impreuna pana la un magazin din apropiere, dupa care inculpatul a plecat spre statia de tramvai R.A.T.B. "Radox", fara ca partea vatamata F.C. sa observe daca inculpatul s-a urcat in tramvai .
Conform declaratiei martorei M.I., in jurul orelor 11-12 (in timpul pauzei de pranz), inculpatul a venit la sediul S.C. C.M.E. S.A. si a intrebat-o daca F.C. a plecat la tara, iar la raspunsul sau afirmativ, inculpatul a plecat spre rampa de acces care duce spre locuinta partii vatamate.
Prin declaratiile date in cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut aceasta imprejurare de fapt, insa o plaseaza la un alt moment in timp, si anume: dupa ce a intrat in locuinta partii vatamate si a pregatit televizorul pentru a-l sustrage.
In jurul orei 14:30, dupa terminarea orelor de curs, martorul I.M. (nepotul partii civile C.M.) a venit la sediul S.C. C.M.E. S.A. si a luat cheile de la partea vatamata F.C., dupa care a mers la locuinta acestuia, unde a stat in camera de la etajul 4. Aceste imprejurari rezulta din declaratiile martorului I.M. si declaratia partii vatamate.
De asemenea, din declaratia de la fila 52 d.u.p., data de martorul I.M., mai rezulta ca, in momentul in care a trecut pe langa usa de la etajul 3 (sufragerie), "am observat ca lacatul se afla la locul lui si belciugele erau prinse in usa", iar aproximativ dupa 10 minute, "am auzit un zgomot puternic ce venea de la etajul 3".
Din aceste elemente de fapt, precum si fata de intervalul orar diferit indicat de martor si inculpat (ora 14:30, respectiv, ora 15:00), instanta de fond a concluzionat ca martorul I.M. se afla deja in locuinta, cand inculpatul P.F. a fortat usa camerei de la etajul 3.
Asa cum rezulta din declaratiile constante ale inculpatului (filele 13 verso, 91, 94 verso, 97 d.u.p. si fila 66 d.i.), in jurul orei 15:00, cunoscand ca partea vatamata F.C. este plecata la tara, inculpatul s-a deplasat din nou la locuinta acestuia, a batut la usa pentru a verifica daca este cineva acasa si a patruns in acelasi mod ca in data de 18.01.2013.
In locuinta, inculpatul a cautat bani si alte valori, dar nu a gasit, motiv pentru care a hotarat sa sustraga televizorul LCD, marca "Orion", pe care l-a scos din priza si l-a acoperit cu o geaca luata din cuier, din aceeasi incapere .
Tot din declaratiile constante ale inculpatului, instanta de fond a mai retinut ca acesta a renuntat la sustragerea televizorului marca "Orion" intrucat ar fi putut obtine o suma prea mica de bani, fata de riscul de a fi prins.
In acest sens, instanta de fond a avut in vedere ca inca de la prima declaratie, consemnata in procesul-verbal de interventie la sesizare (filele 13-14 d.u.p.), fara asistenta juridica si fara a cunoaste relevanta juridica a sustinerilor sale, inculpatul a invederat ca s-a oprit din sustragere, "gandindu-ma ca nu valoreaza foarte mult si nu puteam sa-l iau in brate".
De asemenea, in declaratiile ulterioare din cursul urmaririi penale, inculpatul a avut aceeasi sustinere: "am decis sa nu ma mai risc pt. un televizor pe care nu luam decat 100 euro"; "am renuntat sa mai iau televizorul considerand ca nu merita efortul" .
Totodata, in cursul cercetarii judecatoresti a exprimat aceeasi pozitie procesuala: "...m-am razgandit intrucat m-am gandit ca voi obtine o suma mult prea mica, aprox.400 lei si ca ar fi trebuit sa il car in spate si as fi putut fi vazut de diferite persoane" .
In timp ce se afla in camera de la etajul 4, martorul I.M. a auzit "un zgomot puternic" dinspre camera de la etajul 3 si a iesit sa vada ce se intampla .
Fiind intrebat expres in cursul judecatii, cu privire la intervalul de timp intre momentul cand a auzit zgomotul si momentul cand a iesit din camera, martorul a relatat ca a trecut aproximativ 1 minut .
Pe casa scarii, coborand cateva trepte, printre scari, martorul a observat de la spate o persoana de sex masculin, tanar (24-25 ani), imbracat cu pantaloni de culoare alb-crem si o geaca scurta de culoare gri, care a montat, la loc, belciugul in tocul usii, dupa care a fugit pe scari in jos .
Fiind intrebat expres in cursul judecatii, martorul a declarat ca nu a vazut-o din fata pe aceasta persoana, ca acesta nu s-a intors cu fata si nici nu se uita in jurul lui sa verifice daca il observa cineva, precum si ca nu poate preciza daca aceasta persoana l-a observat pe el (pe martor). De asemenea, a relatat ca intre momentul iesirii sale din camera si momentul cand persoana de sex masculin a fugit pe scari a trecut aproximativ 1 minut .
Fata de cele observate, martorul I.M. a contactat-o telefonic pe partea vatamata F.C., anuntand-o ca o persoana de sex masculin imbracat cu pantaloni albi forteaza usa camerei de la etajul 3, imprejurare ce rezulta din declaratiile acestor doua parti .
Nu in ultimul rand, cu privire la declaratiile martorului I.M., instanta de fond a mai retinut ca, in cursul judecatii, acesta relatat ca usa camerei de la etajul 4 produce un zgomot "dar nu foarte puternic" la deschidere si inchidere, precum si "un zgomot puternic" la descuierea cu cheia .
Asa cum rezulta din declaratia partii vatamate, dupa ce a fost anuntat telefonic de martorul I.M., F.C. s-a deplasat "repede" spre locuinta sa, aflata la doar 150 m. de hala unde se afla, iar, la intrarea in cladire, s-a intalnit cu inculpatul Pirvan Florin, care tocmai coborase scarile, imprejurare relatata si de inculpat .
Potrivit acelorasi doua mijloace de proba, in continuare, partea vatamata F.C. a urcat in locuinta sa impreuna cu inculpatul si, in prezenta acestuia, a constatat ca bunurile din camera sunt ravasite, ca din cutia tinuta in sifonier lipsesc mai multe bijuterii, precum si ca televizorul era scos din priza si acoperit de o geaca .
De asemenea, intrucat initial inculpatul nu a recunoscut furtul bijuteriilor, partea vatamata a apelat S.N.U.A.U. 112.
Astfel, la fata locului au sosit organele de politie, care au procedat la identificarea si audierea lui F.C. si P.F., intocmind procesul verbal de interventie la sesizare.
Cu aceasta ocazie, fiind audiat pentru prima data, fara asistenta juridica si fara a cunoaste relevanta juridica a sustinerilor sale, inculpatul Pirvan Florin a recunoscut fapta, aratand ca a renuntat la sustragerea televizorului "gandindu-ma ca nu valoreaza foarte mult si nu puteam sa-l iau in brate" .
Nu in ultimul rand, prin procesul verbal de cercetare la fata locului, s-a retinut ca accesul in cladirea in care isi are locuinta partea vatamata F.C., se face pe o rampa de incarcare marfa, iar apoi pe niste scari. Locuinta partii vatamate se afla la al treilea nivel al cladirii, usa de acces fiind asigurata cu doua belciuge, unul montat pe toc, iar al doilea montat pe usa, acestea fiind prinse cu un lacat .
II. In raport de situatia de fapt, concluziile formulate de aparatorul ales al inculpatului de a se dispune achitarea pentru tentativa la infractiunea de furt calificat, in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.pr.pen., nu sunt intemeiate deoarece inculpatul a executat actiuni ce releva punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea:
Potrivit art.20 alin.1 C.pen.: "Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea...".
Din formularea larga a textului de lege ("punerea in executare") rezulta ca in continutul tentativei intra nu numai actiunile ce constituie elementul material al infractiunii (actiunea tipica- verbum regens), ci si actiunile care sunt legate nemijlocit de actiunea tipica prin aceeasi orientare impotriva obiectului infractiunii (V.Papadopol, Tentativa in reglementarea noului cod penal, Revista Romana de Drept nr.4/1969, p.10).
Daca legiuitorul ar fi restrans tentativa numai la executarea actiunii tipice, ar fi prevazut ca aceasta consta in "inceputul de executare".
Asadar, in continutul tentativei se inscriu si activitatile, care se plaseaza in timp inainte de inceputul actiunii tipice sau concomitent cu aceasta si care se leaga nemijlocit sub aspectul continuitatii de aceasta actiune.
Astfel, in cauza, activitatile concrete desfasurate de inculpat - scoaterea din priza a televizorului marca "Orion", infasurarea cablului in jurul ecranului si acoperirea televizorului cu o geaca (dovedite prin probatoriul analizat la pct.I.2.d din prezenta hotarare), savarsite cu intentia de a sustrage televizorul, constituie acte de punere in executare a hotararii de a savarsi infractiunea.
Sustinerea aparatorului inculpatului ca executarea furtului nu a inceput este corecta, neexistand un moment in care inculpatul sa fi luat televizorul in brate si sa fi incercat sa iasa din locuinta, insa este lipsita de relevanta juridica fata de celelalte activitati de punere in executare a hotararii infractionale, desfasurate de inculpat.
Asadar, intrucat in continutul constitutiv al tentativei nu intra doar actiunile ce descriu elementul material al infractiunii, iar, in cauza, inculpatul a savarsit activitati ce denota punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, nu se poate sustine ca nu ar exista o fapta in materialitatea sa si nu se poate dispune achitarea in temeiul art.10 lit.a C.pr.pen.
"Fapta", raportat la continutul constitutiv al tentativei la infractiunea de furt, exista si consta tocmai in scoaterea din priza a televizorului, infasurarea cablului si acoperirea cu o giaca din locuinta.
III. In privinta acestei infractiuni (tentativa la furt calificat din data de 21.01.2013), insa, este incidenta cauza generala de nepedepsire a desistarii (art.22 alin.1 C.pen.) deoarece inculpatul P.F. a renuntat din propria vointa la savarsirea infractiunii, astfel:
Din continutul art.22 alin.1 C.pen. rezulta ca, pentru a produce efecte juridice, desistarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa se fi efectuat unul sau mai multe acte de executare; -sa existe o renuntare la savarsirea infractiunii; - renuntarea sa fie de bunavoie.
In cauza, in mod evident, sunt indeplinite conditiile referitoare la existenta unor acte de executare (asa cum s-a aratat la pct.II din prezenta hotarare) si la incetarea activitatii infractionale (ce exprima, prin ea insasi, renuntarea la consumarea infractiunii). Totodata, incetarea activitatii infractionale a fost eficienta, deoarece furtul televizorului marca "Orion" nu s-a mai consumat, si definitiva, inculpatul parasind locuinta partii vatamate fara a sustrage bunuri.
Consideratii mai ample impune conditia ca renuntarea sa se datoreze propriei vointe a autorului, conditie cu privire la care, prin rechizitoriu, s-a apreciat ca nu ar fi indeplinita .
Renuntarea de bunavoie la continuarea executarii inseamna abandonarea de catre faptuitor, in mod nesilit, a activitatii infractionale.
Aceasta presupune, pe de o parte, ca faptuitorul sa fi avut posibilitatea obiectiva de a continua executarea, dar sa nu voiasca acest lucru. De aceea, daca consumarea infractiunii nu era posibila, de exemplu din cauza unui obstacol de netrecut, renuntarea nu constituie desistare.
Pe de alta parte, renuntarea de bunavoie presupune ca faptuitorul sa se fi aflat in situatia de a-si manifesta liber vointa, neconstrans de nimeni si de nicio forta straina. Daca, renuntarea a fost determinata de interventia unei cauze externe, de exemplu teama de a nu fi denuntat ca urmare a observarii activitatii sale de catre o alta persoana, nu constituie desistare.
In cauza, inculpatul P.F. ar fi putut, in mod obiectiv, sa continue sustragerea televizorului marca "Orion", luandu-l in brate si parasind locuinta partii vatamate (chiar daca transportul televizorului ar fi fost dificil), iar renuntarea la infractiune a fost determinata de frica de a nu fi prins si perspectiva castigului prea mic .
Fata de acest din urma aspect, instanta de fond a retinut ca nu este necesar ca desistarea sa fie expresia unei cainte sincere, ci poate fi determinata de motive multiple si diferite, sub raportul naturii si sursei lor.
Concluzionand ca renuntarea la continuarea actelor de executare a avut loc din propria vointa a inculpatului, instanta de fond a constatat indeplinite conditiile prevazute de art.22 alin.1 C.pen., iar in temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i1 C.pr.pen., s-a dispus incetarea procesului penal fata de inculpat pentru aceasta infractiune.
Judecatorul fondului a concluzionat ca, in drept, fapta inculpatului, constand in aceea ca, la data de 18.01.2013, in jurul orei 15:00, prin fortarea sistemului de asigurare al usii de la locuinta partilor vatamate C.M. si F.C., a sustras o verigheta barbateasca, un inel si o bratara barbatesti, un inel si o bratara pentru femei, toate din aur, in valoare de 6.000 lei, fara consimtamantul proprietarilor, in scopul insusirii lor pe nedrept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.i C.pen.
Constatand ca in privinta faptei din 18.01.2013 sunt indeplinite conditiile prevazute de art.345 alin.2 C.pr.pen., intrucat fapta exista, a fost savarsita de inculpat si constituie infractiune, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului Pirvan Florin.
La individualizarea judiciara a pedepsei principale, instanta de fond a avut in vedere scopul pe care il indeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. si criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen., respectiv: dispozitiile partii generale a Codului penal; limitele de pedeapsa fixate in art.209, alin.1 (inchisoarea de la 3 la 15 ani); gradul de pericol social; persoana inculpatului; si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Pe de alta parte, tinand seama ca cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevazute de art.3201 C.pr.pen. a fost respinsa, insa imprejurarea contestata de el s-a dovedit a fi intemeiata (desistarea pentru fapta din 21.01.2013), instanta de fond apreciind ca se impune a da eficienta juridica atitudinii de recunoastere a faptei din 18.01.2013, pe care inculpatul a avut-o in mod constant, de la inceputul procesului penal.
Asadar, instanta de fond a retinut in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 lit.c C.pen., careia ii va da eficienta prevazuta de art.76 lit.c C.pen.
In consecinta, facand aplicarea art.74 lit.c raportat la art.76 lit.c C.pen., instanta de fond a apreciat ca pentru sanctionarea, prevenirea savarsirii de noi infractiuni, dar si formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, este necesara aplicarea unei pedepse sub minimul special, in cuantum de 2 ani si 4 luni inchisoare.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, judecatorul fondului a avut in vedere ca pedeapsa principala nu depaseste 4 ani inchisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, apreciind ca, in raport cu varsta tanara (20 ani), cu atitudinea procesuala (atat in stare de arest, cat si dupa punerea sa in libertate) si cu imprejurarea ca inculpatul s-a aflat in contact cu mediul penitenciar pentru aproximativ 6 saptamani, scopul pedepsei si reinsertia sociala pot fi atinse fara privarea de libertate, ci prin suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti si inculpatul P.F., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, avand in vedere urmatoarele motive:
-critica Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, vizeaza latura penala a cauzei, respectiv retinerea dispozitiilor art.3201 C.p.p., in favoarea inculpatului, avandu-se in vedere conduita procesuala a acestuia, cu consecinta diminuarii cuantumului de pedeapsa sub 2 ani inchisoare cu retinerea dispozitiilor art.86/1 Cod penal;
-recursul inculpatului vizeaza reindividualizarea pedepsei si aplicarea unei pedepse intr-un cuantum micsorat, prin retinerea dispozitiilor art.3201 si art.74-76 Cod penal, pentru fapta savarsita in data de 18.01.2013.
Examinand actele si lucrarile dosarului, in raport cu motivele astfel invocate, precum si din oficiu, cu luarea in considerare a cazurilor de casare prevazute in art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, Curtea a constatat ca recursurile cu care a fost sesizata sunt fondate in limitele si pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare:
Potrivit art.3201 alin.1 Cod procedura penala, privind "Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei": Pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, aceasta avand consecintele prevazute la alin.7 al aceluiasi text de lege, vizand reducerea limitelor pedepselor.
In speta, rezulta ca inculpatul a recunoscut prima fapta, cea savarsita la data de 18.01.2013, pentru care a fost condamnat la inchisoare cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal, a recunoscut in integralitate si in modalitatea in care s-a retinut in rechizitoriu, astfel ca, de vreme ce se dovedeste ca pentru cea de-a doua fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, rechizitoriul nu corespunde in totalitate realitatii faptice, astfel cum este reliefata de probatoriul administrat in cauza, in mod normal inculpatul ar fi trebuit sa beneficieze de dispozitiile art.320/1 Cod procedura penala, drept urmate se impune admiterea acestui motiv de recurs.
Curtea a procedat totodata la o noua individualizare judiciara a pedepsei avand in vedere criteriile prevazute in art.72 si art.52 Cod penal, precum si cele corespunzatoare situatiei mai sus retinute.
Fata de aceste argumente, Curtea, in temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit.d C.p.p., a admis recursurile declarate de recurentul-inculpat si de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti impotriva sentintei penale nr. 381/29.04.2013 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, pe care a casat-o, in parte, in latura penala, si rejudecand pe fond, a retinut in favoarea inculpatului, cu referire la infractiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. i C.p., fapta din data de 18.01.2013, parti vatamate F.C. si C.M., dispozitiile art. 320 ind. 1 C.p.p. si in consecinta: a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru aceasta infractiune, prin sentinta recurata, de la 2 ani si 4 luni inchisoare, la 1 an si 8 luni inchisoare, a inlocuit dispozitiile art. 76 al. 1 lit. c C.p. cu dispozitiile art. 76 al. 1 lit. d C.p. si a micsorat termenul de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, de la 4 ani si 4 luni, la 3 ani si 8 luni, mentinand restul dispozitiilor sentintei recurate.