Faliment. Procedura Ionsolventei.
Incidenta art. 108 alin. 4 C.proc.civ. Conditiile existentei unui drept de garantie reala.
Achitarea unei parti din taxa judiciara de timbru pentru alt dosar, iar nu pentru prezentul, nu duce la casarea hotararii, intrucat chiar de ar fi reala sustinerea, sanctiunea prevazuta de lege nu este nulitatea, ci darea in debit a partii, potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997 sau art.38 din OUG nr. 80/2013. De altfel, recurenta isi invoca propria culpa de a depune la dosar o dovada de plata a taxei de timbru referitoare la alt dosar, or art.108 alin.4 C.pr.civ. 1865 prevede ca nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.
Nu rezulta din prevederile legii ca simpla publicitate prin inscriere in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a unei creante confera titularului un drept de garantie reala.
Recurenta nu a facut dovada existentei unei garantii reale asupra bunurilor debitoarei. De altfel, art. 2414 din Noul Cod Civil precizeaza ca inscrierea in arhiva nu confera validitate unei ipoteci lovite de nulitate, caz in care inscrierea nu a produce niciun efect. In materia ipotecilor mobiliare, dispozitiile art. 2372 si art. 2391 din Noul Cod Civil impun ca, pentru valabilitatea ipotecii, sa exista o descriere suficient de precisa a bunului grevat, ceea ce nu se verifica in cauza. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 13 alin.1, art. 14 si art. 16 alin.1 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, conform carora garantia reala mobiliara se constituie numai pe baza unui contract de garantie, care trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1715/R/2013 din 24.09.2013)
Deliberand, constata urmatoarele:
I. Prin Sentinta civila nr. 2195/F din 26.07.2013, pronuntata de Tribunalul Ialomita - Sectia Civila in dosarul nr. 2310/98/2011/a8, a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de debitoarea S.C. S.I. S.R.L., prin administratorul judiciar C.I.I. C.N., si a fost respinsa ca neintemeiata contestatia formulata de creditoarea S.C. E & E.P. S.R.L. impotriva tabelului definitiv al creantelor publicat in B.P.I. la data de 03.07.2013.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Potrivit tabelului definitiv intocmit de administratorul judiciar, depus la dosar la data de 20.06.2013 si publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr. 11512 din 03.07.2013, creditoarea S.C. E & E.P. S.R.L. a fost inscrisa cu creanta chirografara in cuantum de 344.586,24 lei, in baza Sentintei civile nr.1440/F/28.03.2013 pronuntata de Tribunalul Ialomita, prin care s-a admis in parte contestatia formulata de creditoare impotriva tabelului definitiv intocmit initial de administratorul judiciar, si a Deciziei civile nr.1349/R/17.06.2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, prin care s-a modificat in parte sentinta, in sensul ca s-a dispus inscrierea si a sumei de 9.349 lei cu titlu de creanta chirografara.
Prin hotararile mentionate s-a retinut ca solicitarea creditoarei de a fi inscrisa cu o creanta garantata este neintemeiata cata vreme in favoarea creditoarei nu a fost instituita o garantie imobiliara sau mobiliara care sa o indreptateasca la executarea cu preferinta a creantei sale asupra bunului.
Ulterior pronuntarii hotararilor judecatoresti, la data de 10.07.2013, creditoarea a procedat la inscrierea creantei in cuantum de 335.237,24 lei la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Pe aceasta inscriere creditoarea isi intemeiaza prezenta contestatie, sustinand ca aceasta se incadreaza in ipoteza ultima a art. 75 din Legea nr. 85/2006, constand in aceea ca s-a descoperit un titlu hotarator ce a fost necunoscut, care transforma creanta analizata anterior de instanta, cu ocazia judecarii primei contestatii la tabelul definitiv, in creanta garantata.
Apreciind asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata de administratorul judiciar, judecatorul sindic a constatat ca nu exista identitate in ceea ce priveste cauza pe care s-a intemeiat contestatia formulata de creditoare, solutionata irevocabil prin Decizia civila nr.1349/R/17.06.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti si cauza contestatiei, invocata in prezentul dosar. Aceasta deoarece, in prima contestatie creditoarea invoca drept temei al caracterului prioritar existenta unui titlu executoriu, iar in prezenta se invoca inscrierea unei creante la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
In conditiile in care nu exista identitate de parti, obiect si cauza, intre cele doua contestatii, judecatorul sindic a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru a exista autoritate de lucru judecat.
Pe fondul contestatiei, s-a retinut ca, potrivit art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006, creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.
Inscrierea de catre creditoare la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a creantei in suma de 335.237,24 lei, la data de 10.07.2013, dupa deschiderea procedurii insolventei debitoarei si fara sa existe instituita o garantie asupra vreunui bun mobil sau imobil al debitoarei, nu transforma creanta chirografara cu care creditoarea a fost deja inscrisa in tabelul definitiv, in creanta garantata.
Inscrierea la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a creantei in suma de 335.237,24 lei, dupa ce s-a solutionat contestatia formulata de creditoare in conditiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, nu se incadreaza nici in situatia reglementata de textul mentionat si care a fost invocata de creditoare, respectiv descoperirea unor titluri hotaratoare necunoscute pana atunci.
II. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea S.C. E & E P S.R.L., solicitand casarea hotararii atacate si, in consecinta:
- inscrierea sa in tabelul definitiv ca si creditoare garantata pentru suma de 335.237,24 lei, avand instituit un privilegiu complex si o garantie reala mobiliara, respectiv un gaj fara deposedare, cu un drept de preemptiune, fiind incidente art. 87 teza finala din Legea nr. 85/2006 si Titlul VI art. 28-29 din Legea nr. 99/1999 (actual art. 2394, 2398, 2402 si 2404 din noul Cod civil), precum si art. 4-9 din OG nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei;
- includerea in mod distinct in tabelul definitiv ca fiind un creditor pur privilegiat "ope legis" (art. 1727 C.civ. vechi) pentru suma de 9.349 lei, cheltuieli de judecata conform hotararii CAB nr. 1349/2013 din 17.06.2013;
- inscrierea separata a sumei de 107.584,80 lei ca fiind creanta de plata cu prioritate, rezultata din continuitatea fortei contractului de vanzare-cumparare incheiat cu debitoarea (penalitati de intarziere) dupa data deschiderii insolventei.
In motivarea recursului, creditoarea a invocat urmatoarele critici de nelegalitate:
1. Depasirea de catre instanta a atributiilor puterii judecatoresti (art. 304 pct.4 C.pr.civ.), prin aceea ca judecatorul sindic a contestat puterea textelor de lege care consacra opozabilitatea si efectul instantaneu al inscrierii electronice in AERGM, savarsind un act de denegare de dreptate, desi a fost sesizata la o data ulterioara inscrierii in arhiva; legea nu prevede obligatia creditorului de a avea indeplinita publicitatea la data deschiderii procedurii de insolventa.
2. Incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin.2 C.pr.civ. (art. 304 pct.5 C.pr.civ.), sub doua aspecte:
2.1. Incalcarea dreptului la aparare si a principiului egalitatii de arme prin "punerea in fata faptului implinit", in conditiile privarii de dreptul la informatia judiciara in mod corect, complet, precis si in timp util.
Recurenta critica faptul ca a primit citatia cu doar doua zile anterior termenului din 26.07.2013, ca intampinarea a fost depusa si comunicata in sedinta publica de la acel termen, astfel ca nu i-a fost acordat timpul necesar pentru formularea unei cereri de ajutor judiciar.
A mai sustinut si incalcarea art. 7 alin.9 din Legea nr. 85/2006, intrucat citatia pentru termenul din 26.07.2013 nu a fost publicata in B.P.I.
Recurenta a mai afirmat ca a fost supusa unui tratament neconform si vatamator prin fortarea sa in sedinta publica de a achita integral o taxa de timbru in conditiile OUG nr. 80/2013, desi indeplinea conditiile de a beneficia de ajutor judiciar.
S-a mai aratat ca hotararea este data in conditiile incalcarii termenului prevazut de art. 62 lit.d) din legea insolventei, tabelul definitiv fiind publicat la 03.07.2013, cu mult peste termenul legal.
Un ultim aspect al acestui motiv de recurs se refera la managementul defectuos al dosarelor de insolventa de catre judecatorul sindic, in sensul ca solutionarea contestatiei s-a facut in lipsa achitarii taxei judiciare de timbru pentru dosarul nr.2310/98/2011/a8.
2.2. Incalcarea principiului prevalentei penalului asupra civilului, prevazut de art.19 alin.2 C.pr.pen., prin continuarea procedurii insolventei in conditiile in care administratorul special al debitoarei are calitatea de inculpat in doua cauze penale.
3. Nemotivarea hotararii sau folosirea unor motive contradictorii ori straine de natura pricinii (art. 304 pct.7 C.pr.civ.).
Recurenta critica faptul ca judecatorul sindic nu a examinat temeiul juridic al creantei - contractul de vanzare-cumparare echipamente auto-service nr. SC-001 E/04 din 21.01.2004, contractul de comercializare statie B si contractul pentru ateliere de verificare si montaj, din care ar rezulta afectarea bunului in scopul garantarii indeplinirii obligatiei.
4. Interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii prin schimbarea naturii ori intelesului lamurit sau vadit neindoielnic al acestuia (art. 304 pct.8 C.pr.civ.).
Recurenta a aratat ca judecatorul sindic a interpretat gresit realitatea judiciara din dosarul de insolventa, considerand ca nu este incident art. 75 din Legea nr. 85/2006, a schimbat natura si efectul instantaneu al inscrierii in AEGRM a contractului de vanzare-cumparare si a creantei constatate prin hotarare judecatoreasca. Instanta a adaugat nepermis la lege atunci cand a retinut ca nu exista garantia asupra unui bun mobil, eludand clauzele contractelor. Se subliniaza ca izvoarele obligationale si ale garantiei sunt cele 3 contracte mentionate mai sus, in timp ce inscrierea in AEGRM este un fapt administrativ cu efect strict de opozabilitate.
5. Lipsa de temei legal a hotararii ori darea ei cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art. 304 pct.9 C.pr.civ.).
Recurenta se refera la interpretarea gresita a art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, precum si la lipsa de temei si aplicarea gresita a legii, in considerarea art. 28-28 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999.
6. Nepronuntarea instantei asupra unui mijloc de aparare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotaratoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct.10 C.pr.civ.).
S-a aratat ca instanta a refuzat a se pronunta pe cele 3 contracte si pe efectul acestora de constituire a garantiei mobiliare asupra marfurilor livrate si asupra creantei formate prin neplata. Considera recurenta ca prin Decizia civila nr. 1349/R/17.06.2013, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca si motiv de refuz al aprecierii ca fiind o creanta garantata numai lipsa inscrierii acesteia in AEGRM, deci doar lipsa unui fapt administrativ.
De asemenea, instanta a refuzat a analiza si motiva cererea de actualizare a creantei cu penalitatile in suma de 107.584,80 lei, curse dupa data deschiderii procedurii.
III. Analizand hotararea atacata, in raport de motivele de recurs, de probele administrate si de normele legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
1. In prealabil, Curtea remarca faptul ca recurenta invoca in mod eronat dispozitiile art. 304 pct.10 C.pr.civ., desi acestea erau abrogate cu mult timp anterior pronuntarii sentintei atacate. Cu toate acestea, criticile vor fi analizate in considerarea prevederilor art. 3041 C.pr.civ. 1865 sau prin incadrarea lor la celelalte motive de recurs invocate.
2. In ce priveste motivul de casare prevazut de art. 304 pct.4 C.pr.civ. 1865, Curtea retine ca acesta vizeaza incalcarea de catre instanta judecatoreasca a unor atributii constitutionale, prin savarsirea cu exces de putere a unor acte pe care numai organe ale puterii executive sau ale puterii legislative le puteau face.
In speta, recurenta sustine in mod neintemeiat ca judecatorul sindic a contestat puterea legala a art.28-29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, sentinta atacata necuprinzand asemenea aspecte. In realitate, recurenta este nemultumita de modul in care instanta a interpretat si aplicat normele legale incidente in cauza, cand a ajuns la concluzia ca inscrierea creantei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare nu este suficienta pentru a conferi caracter garantat creantei, in lipsa existentei unei garantii asupra vreunui bun mobil sau imobil al debitoarei. Asadar, nu este incident cazul de casare invocat, iar argumentele recurentei vor fi incadrate si analizate la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
3. Motivul de casare prevazut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865 nu poate fi retinut. Curtea nu a identificat elemente care sa conduca la ideea incalcarii dreptului la aparare si a principiului egalitatii de arme, criticile recurentei fiind neintemeiate.
Potrivit dovezii aflate la filele 33-34 din dosarul de fond, citatia pentru termenul din 26.07.2013 a fost publicata in B.P.I. nr. 12297 din data de 17.07.2013, conform art. 7 alin.1 si 9 din Legea nr. 85/2006, citarea partilor fiind prezumata a fi indeplinita legal la data publicarii.
Astfel cum rezulta din practicaua sentintei atacate, la termenul din 26.07.2013 reprezentantul contestatoarei a fost prezent in sedinta publica, insa nu a cerut amanarea cauzei pentru pregatirea apararii, nereclamand ca a primit citatia in termen insuficient. Intrebat fiind de catre instanta daca solicita termen pentru a lua cunostinta de intampinarea comunicata la acel termen, reprezentantul contestatoarei a declarat ca nu doreste amanarea, fiind de acord cu acordarea cuvantului in dezbaterea fondului contestatiei.
Curtea constata astfel ca recurenta invoca in motivarea recursului nulitatea relativa a actelor de procedura, cu incalcarea art.108 alin.3 C.pr.civ. 1865, intrucat pretinsele neregularitati s-au acoperit din moment ce partea nu le-a invocat la termenul din 26.07.2013 si inainte de a pune concluzii in fond.
In plus, pentru anularea actului de procedura in conditiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, legea impune conditia existentei unei vatamari, ceea ce nu se verifica in cauza, din moment ce reprezentantul contestatoarei nu a cerut amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea si a pus concluzii detaliate atat pe exceptia autoritatii de lucru judecat invocata prin intampinare, cat si pe fondul contestatiei, dupa ce a declarat ca nu doreste sa solicite termen pentru studiul intampinarii.
In mod nereal recurenta afirma ca a fost fortata de catre instanta de fond sa achite integral taxa de timbru in sedinta publica, din practicaua sentintei atacate rezultand ca insusi reprezentantul contestatoarei s-a angajat sa plateasca pana la sfarsitul sedintei diferenta de taxa de 100 lei. Contestatoarea nu a fost impiedicata sa formuleze o cerere de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru; desi sustine ca indeplinea conditiile legale, a fost alegerea partii sa nu isi exercite acest drept si sa plateasca integral taxa de timbru stabilita de instanta.
"Managementul defectuos" in solutionarea dosarului de insolventa nu poate fi retinut ca motiv legal de casare in prezenta cauza. Achitarea unei parti din taxa judiciara de timbru pentru alt dosar, iar nu pentru prezentul, nu duce la casarea hotararii, intrucat chiar de ar fi reala sustinerea, sanctiunea prevazuta de lege nu este nulitatea, ci darea in debit a partii, potrivit art. 20 alin.5 din Legea nr. 146/1997 sau art.38 din OUG nr. 80/2013. De altfel, recurenta isi invoca propria culpa de a depune la dosar o dovada de plata a taxei de timbru referitoare la alt dosar, or art.108 alin.4 C.pr.civ. 1865 prevede ca nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul sau fapt.
Pretinsa incalcare a termenului de definitivare a tabelului creantelor, prevazut de art.62 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, nu este imputabila instantei de fond care a pronuntat sentinta atacata si nu constituie motiv de casare. Intocmirea tabelului definitiv al creantelor publicat in B.P.I. la data de 03.07.2013 s-a impus ca urmare a solutionarii irevocabile, prin Deciziile nr.1186/R/03.06.2013 si nr.1349/R/17.06.2013 ale Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila, a unor cereri/contestatii formulate de creditori, ce au impus modificari in tabelul de creante.
Curtea va inlatura si argumentul recurentei referitor la incalcarea regulii prevalentei penalului asupra civilului, prevazute de art. 19 alin.2 C.pr.pen.
In primul rand, constata ca recurenta nu a formulat nici la prima instanta si nici in recurs o cerere de suspendare a judecarii contestatiei pana la solutionarea dosarelor penale, in temeiul art.19 alin.2 C.pr.pen. sau art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865; dimpotriva, a urmarit in permanenta solutionarea cu celeritate a contestatiei formulate.
In al doilea rand, nu exista la dosar dovezi care sa duca la concluzia incidentei in cauza a dispozitiilor art. 19 alin.2 C.pr.pen., intrucat creanta ce face obiectul prezentei contestatii izvoraste din contractul de vanzare-cumparare echipamente auto service din 06.02.2004, iar nu dintr-o infractiune, astfel ca pricina nu reprezinta latura civila a unui proces penal.
4. Cazul de modificare prevazut de art.304 pct.7 C.pr.civ.1865 se refera la nemotivarea hotararii, insa nu este aplicabil in cauza, intrucat sentinta atacata cuprinde motivele pe care solutia se sprijina, fara existenta unor contradictii.
Recurenta este nemultumita ca judecatorul sindic nu a analizat contestatia prin raportare la clauzele celor trei contracte invocate, din care, in opinia creditoarei, ar rezulta existenta unei garantii reale mobiliare.
Aceasta analiza nu era permisa insa judecatorului sindic ca efect al autoritatii de lucru judecat.
Pentru intelegerea problemei, Curtea reaminteste ca, prin Decizia civila nr.1349/R/17.06.2013, pronuntata in dosarul nr.1497/2/2013/a1, a fost solutionata irevocabil cererea de inscriere a creantei in tabelul definitiv formulata de creditoarea S.C. E & E P S.R.L. Cu acea ocazie, a fost analizat motivul de recurs ce sustinea caracterul prioritar si garantat al creantei pretinse. Atat judecatorul sindic, cat si instanta de recurs au retinut caracterul chirografar, iar nu garantat al creantei, inclusiv pe baza analizei contractului de vanzare-cumparare din 06.02.2004 (a se vedea paginile 2 si 5 ale deciziei). Recurenta sustine in mod eronat ca instanta de recurs a retinut caracterul negarantat al creantei doar pentru lipsa inscrierii acesteia in AEGRM; in realitate, Curtea a avut in vedere ca recurenta nu a probat existenta constituirii unor garantii reale mobiliare sau imobiliare, adica inexistenta unui contract de garantie reala.
Din acest motiv a fost respinsa si exceptia autoritatii de lucru judecat, prima instanta retinand ca in prezenta contestatie cauza noua invocata este inscrierea creantei in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
Cu alte cuvinte, in mod justificat instanta a analizat contestatia doar prin prisma acestui nou temei invocat de creditoare, fara a putea repune in discutie aspecte judecate irevocabil, cum ar fi sustinerea creditoarei ca din contractele comerciale indicate rezulta constituirea unei garantii reale mobiliare.
Pentru aceleasi argumente, in sfera autoritatii de lucru judecat intra si cererea creditoarei de calculare a penalitatilor de intarziere dupa deschiderea procedurii la 10.05.2011, motivul de recurs fiind analizat la pagina 5 a deciziei mai sus mentionate.
De altfel, teza finala a alin.1 al art. 75 din Legea nr. 85/2006, invocata de creditoare ca temei de drept al contestatiei, se refera la cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute, or este evident ca prevederile contractuale invocate de recurenta erau cunoscute, fiind avute in vedere de instantele de judecata investite cu cererea de inscriere a creantei.
5. Cazul prevazut de art.304 pct.8 C.pr.civ.1865 se refera la incalcarea principiului obligativitatii efectelor contractului, inscris in art.969 alin.1 C.civ. 1864.
Acest motiv de recurs nu este incident, intrucat recurenta invoca interpretarea gresita a situatiei de fapt din dosarul de insolventa, a semnificatiei inscrierii creantei in AEGRM, ceea ce reprezinta critici de aplicare a legii, ce pot fi incadrate la art.304 pct.9 C.pr.civ. 1865. Sustinerile privind eludarea clauzelor contractuale in stabilirea caracterului negarantat al creantei nu pot fi repuse in discutie fata de autoritatea de lucru judecat, astfel cum s-a aratat anterior la pct. 4.
6. In cadrul motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ. 1865, tinand cont si de prevederile art.3041 C.pr.civ.1865, Curtea va analiza toate celelalte aspecte invocate de recurenta.
In prealabil, Curtea retine ca in motivarea contestatiei formulate la 12.07.2013, recurenta s-a limitat doar la faptul inscrierii creantei in AEGRM, fara a invoca incidenta privilegiului prevazut de art.1727 C.civ. 1864 cu privire la creanta de 9.349 lei, reprezentand cheltuieli de judecata. Acest motiv nou invocat pentru prima oara in recurs nu este insa admisibil, intrucat in calea de atac nu se poate schimba cauza cererii analizate de prima instanta, astfel cum impun dispozitiile art.294 alin.1 coroborat cu art. 316 C.pr.civ. 1865. Ca urmare, acest motiv nu poate fi analizat pe fond. In acelasi sens, Curtea mai observa ca prin Decizia civila nr.1349/R/17.06.2013 s-a dispus in mod expres inscrierea sumei de 9.349 lei - cheltuieli de judecata, cu titlu de creanta chirografara.
In ceea ce priveste fondul contestatiei, prin aceasta intelegand strict motivele de fapt si de drept invocate de contestatoare prin cererea depusa la 12.07.2013, instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a legii.
Nu rezulta din prevederile legii ca simpla publicitate prin inscriere in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a unei creante confera titularului un drept de garantie reala.
Potrivit art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006, creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale.
Recurenta nu a facut dovada existentei unei garantii reale asupra bunurilor debitoarei. De altfel, art. 2414 din Noul Cod Civil precizeaza ca inscrierea in arhiva nu confera validitate unei ipoteci lovite de nulitate, caz in care inscrierea nu a produce niciun efect. In materia ipotecilor mobiliare, dispozitiile art. 2372 si art. 2391 din Noul Cod Civil impun ca, pentru valabilitatea ipotecii, sa exista o descriere suficient de precisa a bunului grevat, ceea ce nu se verifica in cauza. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 13 alin.1, art. 14 si art. 16 alin.1 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, conform carora garantia reala mobiliara se constituie numai pe baza unui contract de garantie, care trebuie sa contina o descriere a bunului afectat garantiei.
In temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865,