Raporturi de munca.
Cerinta acordului scris al functionarului public in cazul mutarii definitive dintr-o functie publica in conditiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
In masura in care circumscriptia in care functionarul isi desfasura activitatea nu a fost desfiintata si nici nu s-au modificat atributiile aferente functiilor publice, nu sunt incidente dispozitiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, nefiind in prezenta unei reorganizari a autoritatii.
Prin urmare, decizia contestata are ca efect mutarea definitiva a intimatului-reclamant din functia publica ocupata anterior, in zona Videle, pe noua functie, din zona Marzanesti, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora mutarea este conditionata de acordul scris al functionarului public in cauza, acord ce lipseste in speta, ceea ce atrage nelegalitatea actului administrativ atacat.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 126/14.01.2013)
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 408/09.05.2012, Tribunalul Teleorman a admis actiunea formulata de reclamantul P. M. in contradictoriu cu parata DSVSAT si, pe cale de consecinta, a anulat decizia nr. 3/12.01.2012 emisa de parata, in ce priveste mutarea definitiva a reclamantului, in calitate de functionar public, de la zona Videle la zona Marzanesti cu sediul CSVZ - CSVSA ___.. . A luat act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr. 3/12.01.2012, parata DSVSA Teleorman si-a reorganizat activitatea, stabilind numarul si structura circumscriptiilor sanitare veterinare.
Reclamantul P. M. a solicitat anularea acestei decizii sustinand ca nu au fost respectate dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind consimtamantul pentru a fi mutat definitiv pe o alta functie. A mai motivat reclamantul ca la emiterea deciziei au fost incalcate si dispozitiile art. 41 din Codul muncii si art. 3 din Legea nr. 188/1999, care instituie principiul stabilitatii in exercitarea functiei publice, sustineri pe care instanta de fond le-a gasit intemeiate.
A aratat astfel ca, in aplicarea deciziei nr. 3/12.01.2012, privind reorganizarea si stabilirea unei noi structuri organizatorice, parata trebuia sa dovedeasca existenta situatiei si a conditiilor legale de schimbare a locului de munca al reclamantului ca urmare a reorganizarii institutiei, simpla mutare a acestuia, sub pretextul reorganizarii institutiei nefiind valabila daca nu sunt respectate dispozitiile art. 100 din Legea nr. 188/1999.
A retinut ca prin decizia contestata s-a stabilit o noua structura organizatorica si un numar maxim de posturi pe compartimente si atributii, iar in temeiul acestor prevederi, in conformitate cu noul stat defunctii, s-a hotarat ca reclamantul sa fie mutat de la zona Videle la zona Marzanesti.
Tribunalul a constatat astfel ca, in realitate, a avut loc o mutare definitiva a reclamantului - functionar public, intr-un alt compartiment al DSVSA Teleorman, cu nerespectarea dispozitiilor legale.
Parata DSVSA Teleorman a justificat mutarea definitiva a reclamantului intr-o alta zona, dar pe un post similar, prin faptul ca, in speta, a avut loc o redistribuire impusa de o noua organizare si ca prin aceasta s-ar reduce distanta de la domiciliul reclamantului la locul de munca. A apreciat parata ca nu a avut loc o mutare definitiva a reclamantului, invocandu-se ca acesta a fost redistribuit ca urmare a reorganizarii.
Instanta a retinut ca din decizia contestata reiese ca zona Videle, unde se afla reclamantul in momentul reorganizarii activitatii paratei, nu a fost desfiintata, nefiind indeplinite criteriile prevazute de art. 100 din Legea nr. 188/1999, iar faptul ca prin reorganizarea activitatii a mai fost infiintata o structura similara cu cea din zona Videle si in zona Marzanesti nu conduce la concluzia ca se impune mutarea definitiva a reclamantului pe aceeasi functie, in acelasi post si cu acelasi salariu, in conditiile in care reclamantul nu si-a dat acordul scris, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
De altfel, s-a mai aratat, parata a argumentat prin intampinarea formulata ca motivul mutarii reclamantului este legat numai de distanta fata de localitatea de domiciliu.
Din aceasta perspectiva, Tribunalul a constatat ca parata nu a respectat niciunul dintre criteriile privind mutarea definitiva a reclamantului din zona Videle in zona Marzanesti, in conditiile in care reclamantul nu a solicitat in mod expres mutarea, nu a invocat motive de distanta fata de domiciliu, iar ca urmare a reorganizarii activitatii paratei postul reclamantului din zona Videle nu a fost desfiintat, retinand asadar ca parata a procedat in mod abuziv, lipsind acordul scris al reclamantului.
In fapt, parata nu a facut dovada ca urmare a reorganizarii, in zona unde reclamantul si-a desfasurat activitatea, a avut loc o reducere a numarului de posturi, ca urmare a reducerii atributiilor sau a schimbarii efective a structurii, astfel ca in speta nu poate fi vorba de o redistribuire de personal, ca urmare a unei reorganizari, ci de o mutare definitiva.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen, parata DSVSA Teleorman, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si solicitand admiterea recursului si casarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.
In motivare, a aratat ca instanta de fond a retinut, in mod cu totul eronat ca, in aplicarea deciziei nr. 3/12.01.2012 era necesar a se dovedi existenta situatiei si a conditiilor legale de schimbare a locului de munca al reclamantului ca urmare a reorganizarii institutiei. A subliniat ca la nivelul Directiei nu s-a procedat la reorganizarea activitatii in baza art. 100 din Legea nr. 188/1999, mentionand ca reorganizarea activitatii s-a facut la data de 29.04.2011, iar reclamantul a formulat contestatie impotriva deciziei emise cu ocazia reorganizarii, actiune respinsa de instanta. A invocat prevederile art. 6 din Regulamentul de organizare si functionare al Directiilor Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Judetene in temeiul carora s-a procedat la demararea procedurii impusa de regulament pentru a se stabili numarul de posturi si structura acestora avand in vedere motivatia expusa prin adresa nr. 10493/24.10.201 a DSVSA Teleorman inaintata catre ANSVSA, primind avizul de principiu prin ordin al presedintelui ANSVSA nr. 18819/10.11.2011. In baza acestui aviz, DSVSA Teleorman a emis decizia nr. 3/12.01.2012, nefiind vorba de o reorganizare a activitatii conform art. 100 din Legea nr. 188/1999, ci de o noua dimensionare a circumscriptiilor sanitare veterinare, avand in vedere ca pana la data emiterii deciziei aceste circumscriptii nu aveau corespondent in ceea ce priveste sediul, numarul de localitati arondate fiind discriminatoriu pentru majoritatea medicilor veterinari oficiali.
Astfel, recurenta a aratat ca instanta de fond in mod gresit a retinut ca prin decizia nr. 3/12.01.2012 s-a stabilit o noua structura organizatorica si un numar maxim de posturi pe compartimente si atributii, nefiind vorba de intreaga activitate a institutiei, ci de o componenta speciala reprezentata de aceste circumscriptii sanitare veterinare zonale asa cum prevede Regulamentul de organizare si functionare al DSVSA Teleorman.
A precizat ca, in acest context, reclamantul, care anterior isi desfasura activitatea ca medic veterinar zonal la Circumscriptia Sanitara Veterinara zonala Videle, in urma reconfigurarii acestor zone, in functie de numarul de animale stabilit in baza catagrafiei pentru zonele respective, a primit ca zona de responsabilitate in supravegherea activitatii sanitare veterinare zona __.., cu sediul la ___.., distanta de deplasare de la domiciliul reclamantului pana la sediul circumscriptiei sanitare veterinare reducandu-se de la 50 de kilometri la 20 de km, nemodificandu-se atributiile postului sau natura muncii sale .
Recurenta a mentionat totodata ca intimatul-reclamant nu arata care este, in concret, nemultumirea sa fata de noua zona in care isi desfasoara activitatea, subliniind ca DSVSA Teleorman este in imposibilitatea de a stabili o alta zona de activitate, avand in vedere ca celelalte circumscriptii sunt aprobate cu localitatile aferente, iar reclamantul nu doreste ca activitatea sa se desfasoare in zona de activitate a circumscriptiei sanitare zonale Videle, intelegand sa conteste si decizia prin care s-a dispus, in urma desfiintarii postului sau in cadrul Serviciului de Sanatate Animala prin reorganizarea activitatii DSVSA in baza art. 100 din Legea nr. 188/1999, numirea in functia de consilier in cadrul circumscriptiei sanitare veterinare zonale Videle.
A criticat hotararea recurata pentru omisiunea primei instante de a analiza apararile invocate si pentru gresita apreciere a inscrisurilor administrate in dovedirea pretentiilor deduse judecatii, cu consecinta savarsirii unei greseli in stabilirea situatiei de fapt, solicitand sa se analizeze si sa se raspunda acestor critici, care nu isi gasesc raspuns in sentinta atacata.
Intimatul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand recursul declarat, pe baza motivelor invocate si in conformitate cu dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca acesta este neintemeiat, pentru considerentele ce vor fi aratate in cele ce urmeaza:
Prin Decizia DSVSA Teleorman nr. 3/12.01.2012 s-au reorganizat circumscriptiile sanitare veterinare zonale si circumscriptiile sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor din judetul Teleorman, intimatului-reclamant fiindu-i atribuita zona Marzanesti. Anterior acestei decizii, intimatul isi desfasura activitatea in zona Videle, atribuita, ca urmare a acestei reorganizari, unui alt medic.
Decizia contestata a fost emisa in temeiul art. 6 alin. 3 din Regulamentul de organizare si functionare al Directiilor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, aprobat prin Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 1209/27.04.2011, potrivit caruia numarul circumscriptiilor sanitar-veterinare zonale si al circumscriptiilor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor se stabileste la propunerea directorului executiv, prin Ordin al Presedintelui ANSVSA, tinand cont de incadrarea in numarul de posturi aprobat pentru DSVSA, si art. 6 alin. 2 din regulament, in conformitate cu care structura functiilor si numarul de posturi alocat circumscriptiilor se stabileste prin decizie a directorului executiv.
Intrucat circumscriptia Videle nu a fost desfiintata si nici nu s-au modificat atributiile aferente functiilor publice, Curtea retine ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, nefiind in prezenta unei reorganizari a autoritatii. Sub acest aspect, Tribunalul a ajuns la aceeasi concluzie, criticile recurentei fiind asadar lipsite de obiect.
Prin urmare, decizia contestata are ca efect, asa cum in mod corect a retinut Tribunalul, mutarea definitiva a intimatului-reclamant din functia publica ocupata anterior, in zona Videle, pe noua functie, din zona Marzanesti, astfel ca devin incidente dispozitiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora mutarea este conditionata de acordul scris al functionarului public in cauza, acord ce lipseste in speta, ceea ce atrage nelegalitatea actului administrativ atacat.
Obligativitatea respectarii dispozitiilor art. 91 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost de altfel mentionata si in adresa nr. 18819/10.11.2011, prin care s-a transmis acordul de principiu al Presedintelui ANSVSA cu privire la modificarea numarului circumscriptiilor sanitar-veterinare zonale si al circumscriptiilor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor (fila 10 dosar fond).
Prevederile Regulamentului, ca act juridic cu forta inferioara, nu pot deroga de la lege, astfel ca directorul executiv al directiei judetene are competenta de a stabili structura functiilor si numarul de posturi alocat circumscriptiilor zonale si de a face incadrarea in aceste posturi cu respectarea dispozitiilor legii, inclusiv a celor privind necesitatea acordului scris al functionarului public in cazul mutarii definitive.
Imprejurarea ca, in urma mutarii, s-a redus distanta dintre domiciliul intimatului si locul sau de munca nu prezinta relevanta din perspectiva analizarii legalitatii deciziei contestate, atata timp cat acesta nu si-a dat acordul scris la mutare, iar legea nu prevede derogari de la aceasta cerinta, menita a garanta respectarea principiului stabilitatii in exercitarea functiei publice, consacrat de art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999, ce a fost nesocotit in cauza de fata.
Pentru toate aceste considerente, sentinta recurata fiind legala si temeinica, in baza art. 312Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
In baza art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, recurenta fiind cazuta in pretentii, va fi obligata la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata efectuate in recurs, in suma de 300 lei, reprezentand onorariul de avocat