. Impozite si taxe
Scutire de la plata impozitului asupra vehiculului ce a facut obiectul contractului de leasing reziliat.
Doar dispozitiile codului fiscal pot reglementa atat modul in care sunt stabilite impozitele, cat si contribuabilii care trebuie sa plateasca impozitele si taxele, modul de calcul al acestora si scutirile de la plata impozitelor si taxelor, facandu-se trimitere la dispozitiile art. 1 din codul fiscal si apoi la art. 261 si 262 din acelasi cod. Prin urmare nu se poate retine sustinerea potrivit careia in baza unei prevederi din Hotararea de Guvern nr. 44/2004 este scutita de la plata impozitului pe mijlocul de transport prevazut de art. 261 din Codul fiscal.
Retinand dispozitiile art. 261 alin. 4 si art. 262 din Codul fiscal, in mod corect instanta de fond a retinut ca recurenta-reclamanta nu este scutita de la plata impozitului asupra vehiculului ce a facut obiectul contractului de leasing reziliat, neincadrandu-se in scutirile reglementate de art. 262 din Codul fiscal, dar si ca dispozitiile art. 106 din Hotararea de Guvern nr. 44/2004 sunt aplicabile numai in masura in care reclamanta s-ar incadra in scutirile reglementate de Codul fiscal.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 340/28.01.2013)
Prin sentinta civila nr. 2461/05.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 34201/3/2011 a fost respinsa, ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta SC A. L. I. SA in contradictoriu cu paratul C. L. S. 1 Bucuresti - DGITLS 1 Bucuresti, avand ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 1261533/13.01.2011; anularea Dispozitiei nr.1285421/24.03.2011 privind solutionarea contestatiei formulata impotriva deciziei de impunere; restituirea sumei de 2.445 lei stabilita in sarcina reclamantei prin decizia de impunere; cheltuieli de judecata.
In motivarea sentintei, Tribunalul a retinut ca parata DGITLS 1 a emis decizia de impunere nr. 1261533/13.01.2011 (fila 12) prin care a stabilit in sarcina reclamantei impozitul asupra mijlocului de transport cu masa totala autorizata de peste 12 tone, respectiv pentru vehiculul marca Iveco, la suma de 2445 lei pentru perioada 30.09.2009 - 30.09.2011. Reclamanta a contestat decizia (contestatie nr.1285421/11.02.2011), iar prin dispozitia nr.1285421/24.03.2011 contestatia a fost respinsa ca neintemeiata (fila 8).
Impotriva acesteia, reclamanta a introdus prezenta cerere de chemare in judecata prin care a contestat dispozitia pronuntata in solutionarea contestatiilor si, implicit decizia de impunere in ceea ce priveste temeiul de drept avut in vedere de organul fiscal la stabilirea impozitului.
In ceea ce priveste situatia juridica a vehiculului, tribunalul retine ca acesta a facut obiectul contractului de leasing financiar nr. 071029AA05 incheiat in calitate de finantator cu S.C.K. I. C. I. S.R.L. si intrucat utilizatorul a acumulat debite restante, contractul a fost reziliat, astfel cum rezulta din notificarea din data de 23.06.2009 (fila 18) si vehiculul a fost predat reclamantei la aceasta data, dupa care vehiculul a fost inregistrat in contabilitate ca si stoc de marfa, astfel cum rezulta din declaratia fiscala data de reclamanta si din fisa de cont 371 (fila 42).
De asemenea, tribunalul retine ca reclamanta este o societate comerciala care are ca obiect principal de activitate leasingul financiar (cod CAEN 6491), iar ca obiect secundar comert cu autovehicule (coduri CAEN 4511 si 4519), astfel cum rezulta din certificatul constatator de la fila 14. Fata de aceasta situatie de fapt, reclamanta a invocat incidente prevederilor pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004, in timp ce parata se raporteaza la dispozitiile pct.122 al.5-7 din Hotararea de Guvern nr.44/2004.
In drept, tribunalul are in vedere dispozitiile art.261 din Legea nr.571/2003, care reglementeaza impozitul pe mijloacele de transport astfel "Orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu exceptia cazurilor in care in prezentul capitol se prevede altfel. (2) Impozitul prevazut la alin. (1), denumit in continuare impozitul pe mijloacele de transport, se plateste la bugetul local al unitatii administrativ - teritoriale unde persoana isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupa caz. (3) In cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durata a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datoreaza de locatar. (4) In cazul in care contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator".
In consecinta, art.261 din Legea nr.571/2003 stabileste, ca regula generala, impozitarea mijloacelor de transport care trebuie inmatriculate, iar la pct.94 al.2 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 se defineste sintagma "mijloc de transport care trebuie inmatriculat", in sensul ca se refera al orice mijloc de transport, proprietate a unei persoane fizice sau a unei persoane juridice, si care, potrivit legii, face obiectul inmatricularii". De asemenea, acest text de lege stabileste si obligatia de a achita impozit pentru mijloacele de transport care a facut obiectul unui contract de leasing financiar in sensul ca la incetarea contractului altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.
Exceptiile de la regula generala de impozitare sunt prevazute in art.262 din Legea nr.571/2003, care prevede scutirile aplicabile astfel: "Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplica pentru: a) autoturismele, motocicletele cu atas si motociclurile care apartin persoanelor cu handicap locomotor si care sunt adaptate handicapului acestora; b) navele fluviale de pasageri, barcile si lutrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul in Delta Dunarii, Insula Mare a Brailei si Insula Balta Ialomitei; c) mijloacele de transport ale institutiilor publice; d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri in regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri in afara unei localitati, daca tariful de transport este stabilit in conditii de transport public; e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale in vigoare".
Vehiculul aflat in proprietate reclamantei nu se incadreaza in nici unul dintre cazurile limitativ prevazute de art.262 din Legea nr.571/2003, astfel ca nu se poate aprecia ca beneficiaza de scutire la plata impozitului in conditiile in care impozitul se stabileste exclusiv prin Codul fiscal (Legea nr.571/2003 - art.1 al.1- "Prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora").
Invocarea de catre reclamanta a prevederilor pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 trebuie analizata in concordanta cu normele de tehnica legislativa in sensul ca Hotararea de Guvern nr.44/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003) explica modul in care trebuie interpretate si aplicate dispozitiile Legii nr.571/2003. Astfel, pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 prevede "Contribuabilii care au ca obiect al activitatii productia si/sau comertul cu mijloace de transport nu datoreaza taxa prevazuta la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de transport inregistrate in contabilitate ca stocuri" si reprezinta o norma de aplicare a art.262 din Legea nr.571/2003 care reglementeaza scutirile de la plata impozitului pe mijloacele de transport si, in consecinta, pot fi avute in vedere prevederile pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 numai in situatia in care reclamanta se incadreaza in una dintre situatiile limitativ prevazute de art.262 din Legea nr.571/2003.
Normele metodologice, respectiv pct.96 - 106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004, explica fiecare dintre cele 5 situatii exceptate de la plata impozitului reglementate de art.262 din Legea nr.571/2003, iar prevederile de la pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 au fost introduse dupa reglementarea situatiei mijloacelor de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri in regim urban sau suburban, astfel ca aceste norme se refera la astfel de mijloace la transport sau cel mult pot fi interpretate ca referindu-se la cele prevazute la art.262 lit. a-d din Legea nr.571/2003.
Fata de aceste prevederi legale, tribunalul apreciaza ca numai in cazul in care reclamanta ar fi probat ca se afla in una dintre cele 5 situatii limitativ prevazute de art.262 din Legea nr.571/2003 pentru scutirea de plata impozitului, ar fi beneficiat de dispozitiile pct.106 din Hotararea de Guvern nr.44/2004. Aceasta norma metodologica nu poate fi invocata separat de textul de lege in virtutea caruia a fost conceputa, astfel ca nu orice contribuabil care are ca obiect al activitatii productia si/sau comertul cu mijloace de transport beneficiaza de scutirea de impozit pentru acele mijloace de transport care sunt inregistrate in contabilitate ca stocuri. O astfel de inregistrare in contabilitate este lipsita de semnificatie juridica din punct de vedere fiscal daca norma de baza, Legea nr.571/2003, nu prevede scutire la plata impozitului.
In consecinta, tribunalul apreciaza ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata, reclamanta avand obligatia de a achita impozitul stabilit prin decizia de impunere nr. 1261533/13.01.2011.
De asemenea, tribunalul apreciaza ca prevederile pct.122 al.5-7 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 nu au incidenta directa in cauza in conditiile in care acestea reprezinta norme de aplicare ale art.264 din Legea nr.571/2003 privind dobandiri si transferuri ale mijloacelor de transport, ceea ce nu este cazul in prezenta speta intrucat vehiculul a fost in permanenta in proprietatea reclamantei, aceasta transmitand numai folosinta, cu efect direct asupra platitorului impozitului (locatarul in cazul derularii contractului de leasing). In plus, prevederile pct.122 al.5-7 din Hotararea de Guvern nr.44/2004 se refera in mod expres la inmatricularea autovehiculelor dobandite prin acte juridice intre vii, iar reclamanta nu a recurs la o astfel de dobandire (si nici nu a instrainat vehiculul in sensul acestor prevederi legale).
Fata de toate aceste argumente, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata si a mentinut actele administrativ-fiscale contestate.
Impotriva acestei sentinte, a formulat recurs reclamanta SC A. L. I. SA solicitand modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii.
In cuprinsul recursului, reclamanta arata ca hotararea atacata este pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu aplicarea gresita a pct. 106 din Normele de aplicare a art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004.
In acest sens precizeaza ca art. 262 din Legea nr. 571/2003 reglementeaza scutirile de la plata impozitului pe mijloacele de transport pentru anumite categorii de mijloace de transport si pentru anumite categorii de detinatori ale acestor mijloace de transport.
Scutirea reglementata de art. 262 din Legea nr. 571/2003 priveste intreaga perioada in care mijlocul de transport se afla in proprietatea persoanei juridice si se afla intr-una dintre situatiile limitativ enumerate in textul sus mentionat. In consecinta, potrivit textului, impozitul pe mijloacele de transport nu se aplica pentru orice vehicul care se afla intr-una dintre situatiile de la literele a) - e).
Pe de alta parte, pct. 106 din Normele de aplicare a art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, dispune ca: "106. Contribuabilii care au ca obiect al activitatii productia si/sau comertul cu mijloace de transport nu datoreaza taxa prevazuta la cap. XV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de transport inregistrate in contabilitate ca stocuri."
Aceasta prevedere nu reprezinta o scutire de la plata impozitului, asa cum este reglementata de art. 262 din Legea nr. 571/2003, ci este o masura (conform careia nu se datoreaza taxa prevazuta la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal) aplicata pe o perioada limitata de timp (numai pe perioada in care bunul este inregistrat in contabilitate ca stoc) acelor contribuabili care produc sau comercializeaza mijloace de transport.
Din analiza celor doua texte, respectiv art. 262 din Legea nr. 571/2003 si pct. 106 din Normele de aplicare a art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, rezulta fara dubiu ca legiuitorul nu a statuat ca acei contribuabili care au ca obiect al activitatii productia si/sau comertul cu mijloace de transport sunt scutiti de plata impozitului, ci ca acestia nu datoreaza o perioada determinata de timp taxa prevazuta la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de transport inregistrate in contabilitate ca stocuri (mai precis pe perioada in care mijloacele de transport sunt inregistrate in contabilitate ca stocuri). Rezulta ca in intervalele de timp in care mijloacele de transport nu sunt inregistrate in contabilitate ca stocuri, contribuabilii in cauza datoreaza impozitul, deci acestia nu sunt scutiti de la plata impozitului.
In acest context, hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu aplicarea gresita a pct. 106 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004, instanta de fond aplicand total eronat si doua reguli de baza ale interpretarii legii civile cu privire la textul mentionat, respectiv: Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem si Legea trebuie interpretata in sensul producerii efectelor ei si nu in sensul neaplicarii ei.
In consecinta, prin art. 106 din Normele de aplicare a art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, legiuitorul a scos din sfera celor care datoreaza impozit pe mijloacele de transport pe toti contribuabilii care au ca obiect productia sau comertul cu mijloace de transport pentru mijloacele de transport inregistrate in contabilitate ca marfuri.
Avand in vedere ca reclamanta are ca obiect principal de activitate leasingul financiar - cod CAEN 6491, iar ca obiect secundar de activitate comert cu autovehicule - codurile CAEN 4511 si 4519, iar vehiculul pentru care s-a stabilit in sarcina acesteia plata impozitului a fost inregistrat in contabilitate ca stoc de marfuri, rezulta ca hotararea atacata a fost pronuntata de instanta de fond cu incalcarea art. 106 din Normele de aplicare a art. 262 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004.
In drept, recurenta reclamanta isi intemeiaza cererea de recurs pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimata parata DGITLS 1 Bucuresti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta recurata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate cat si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul recurentei-reclamante este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Recurenta-reclamanta critica solutia instantei de fond cu privire la aplicarea prevederilor pct. 106 din Hotararea de Guvern nr. 44/2004 considerand ca in cazul in care contractul de leasing financiar a fost reziliat si vehiculul predat reclamantei, care l-a inregistrat ca stoc de marfa, se incadreaza in scutirea de la plata impozitului pe mijlocul de transport reglementata de aceasta prevedere.
Curtea apreciaza ca instanta de fond in mod corect a retinut ca doar dispozitiile codului fiscal pot reglementa atat modul in care sunt stabilite impozitele, cat si contribuabilii care trebuie sa plateasca impozitele si taxele, modul de calcul al acestora si scutirile de la plata impozitelor si taxelor, facandu-se trimitere la dispozitiile art. 1 din Codul fiscal si apoi la art. 261 si 262 din acelasi cod.
Prin urmare nu se poate retine sustinerea recurentei reclamante potrivit careia in baza unei prevederi din Hotararea de Guvern nr. 44/2004 este scutita de la plata impozitului pe mijlocul de transport prevazut de art. 261 din Codul fiscal.
Curtea mai retine ca in art. 261 alin. 4 din Codul fiscal este reglementata in mod expres situatia reclamantei prevazandu-se ca in cazul in care contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la termen, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator, adica de reclamanta.
De asemenea, retine si ca scutirile de la plata impozitului asupra mijloacelor de transport sunt reglementate de art. 262 Cod fiscal, printre acestea neprevazandu-se si situatia recurentei-reclamante.
Prin urmare, in mod corect instanta de fond a retinut ca recurenta-reclamanta nu este scutita de la plata impozitului asupra vehiculului ce a facut obiectul contractului de leasing reziliat, neincadrandu-se in scutirile reglementate de art. 262 din Codul fiscal si ca dispozitiile art. 106 din Hotararea de Guvern nr. 44/2004 sunt aplicabile numai in masura in care reclamanta s-ar incadra in scutirile reglementate de Codul fiscal.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea retine ca instanta de fond a interpretat si a aplicat in mod corect dispozitiile legale, astfel ca in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.