Raspundere civila delictuala. Conditii. Aplicarea legii civile in timp
Avand in vedere ca fapta dedusa judecatii este presupusa ca fiind produsa la 08.06.2012, in cauza se aplica noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Astfel , sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede ca "Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.(3)In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.(4)Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.
In esenta, actiunea reclamantei vizeaza incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In ceea ce priveste prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat in bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul pagubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci cand este sigur, atat sub aspectul existentei, cat si al intinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure, atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.
O alta conditie se refera la imprejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor.
In cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face in functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii in natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savarsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute in vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atat paguba efectiva - damnum emergens -, cat si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atat prejudiciul previzibil cat si prejudiciul imprevizibil; in stabilirea intinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat in intregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
Judecatoria Craiova - Sentinta civila nr. 6356/17.04.2013 Prin actiunea inregistrata la data de 06.02.2013, pe rolul Judecatoriei Craiova sub numarul xxx/215/2013, reclamanta SC N. P. SRL a chemat in judecata pe parata C. D. S. , solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata sumei de 3875 lei, reprezentand contravaloarea parbrizului distrus prin fapta sa personala , precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca in data de 08.06.2012, conducatorul auto Z. N. , salariatul societatii i-a incunostiintat despre faptul ca in timp ce efectua cu autobuzul inmatriculat sub nr. DJ-31-xxx cursa regulata de calatori din directia Bradesti-Daneti-Marsani-Rojiste-Craiova , la iesirea din localitatea Rojiste, parata s-a ridicat de pe scaun si s-a napustit cu pumnii asupra parbrizului, spargandu-l.
Totodata a precizat ca soferul a apelat numarul de urgenta 112 si a solicitat prezentarea la fata locului a unui echipaj de politie , care a ajuns la fata locului si a condus-o pe parata la sediul politiei Bratovoiesti, pentru declaratii.
A mai invederat ca la data de 27.09.2012 cu adresa nr.272 a solicitat paratei achitarea prejudiciului cauzat , insa aceasta nu s-a conformat.
In drept actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.1357 Cod Civil.
In dovedirea actiunii intelege sa se foloseasca de proba cu interogatoriul paratei, proba cu acte si proba cu martori.
In cauza au fost administrate proba cu inscrisuri , fiind depuse urmatoarele acte in fotocopie: Ordonanta de neincepere a urmaririi penale si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din 10 ianuarie 2013, factura , devizul de plata.
Prin incheierea de sedinta din data de 13.05.2013 instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratei si proba cu martorul Z. N. , martor ce a fost audiat la termenul de azi si a carui declaratie a fost consemnata si atasata la prezenta cauza.
Parata, desi legal citata cu mentiunea de a se prezenta la interogatoriu, nu s-a prezentat in instanta, nu a solicitat probe in aparare si nu a raspuns la interogatoriu, urmand a se face aplicarea art. 225 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor, a probelor administrate si avand in vedere dispozitiile legale in materie, instanta retine urmatoarele:
In speta, reclamanta solicita obligarea paratei la plata unor daune materiale pentru fapta delictuala de a distruge parbrizul autovehicului reclamantei, la data de 08.06.2012.
Avand in vedere ca fapta dedusa judecatii este presupusa ca fiind produsa la08.06.2012, in cauza se aplica noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Astfel , sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede ca "Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.(3)In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.(4)Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.
In esenta, actiunea reclamantei vizeaza incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut il constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In ceea ce priveste prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atat timp cat o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat in bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul pagubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt indeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci cand este sigur, atat sub aspectul existentei, cat si al intinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure, atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.
O alta conditie se refera la imprejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat inca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni in justitie pentru plata despagubirilor.
In cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face in functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii in natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savarsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute in vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atat paguba efectiva - damnum emergens -, cat si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atat prejudiciul previzibil cat si prejudiciul imprevizibil; in stabilirea intinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat in intregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
In cauza , prima conditie a raspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicita, este indeplinita, reclamanta facand dovada existentei acesteia.
Astfel, din declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca parata, fara motiv, a lovit parbrizul autovehicului cu care circula, iar in urma acestei lovituri , parbrizul s-a spart.
In analiza faptei ilicite instanta va avea in vedere atat elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane, cat si pe cel subiectiv. In materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. Raspunderea civila delictuala opereaza atat in cazul incalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci cand sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. In aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute in vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, in masura in care reprezinta o continuare a prevederilor legale.
Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice, respectiv fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constand intr-o conduita ori manifestare umana exteriorizata; fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Din probele administrate in cauza, instanta retine ca parata a savarsit fapta de a distruge parbrizul autovehiculului reclamantei.
Cu privire la existenta si intinderea prejudiciului, instanta retine ca pentru repararea daunei, reclamanta a fost nevoita sa inlocuiasca parbrizul, care nu mai pute fi utilizat, achitand in acest sens suma de 3875 lei, asa cum rezulta din factura fiscala depusa la dosar.
In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, se retine ca pentru a fi angajata raspunderea unei persoane este necesar ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, in conditiile in care caracterul ilicit al cesteia este dat de imprejurarea ca prin ea a fost incalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca exista aceasta legatura de cauzalitate, intrucat fapta are caracter ilicit, fapta ce a cauzat reclamantei prejudiciul ce trebuie reparat.
In privinta vinovatiei, ca si conditie a raspunderii civile delictuale, instanta retine ca aceasta reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite in raport de fapta respectiva si fata de urmarile pe care aceasta le produce.
Din actele dosarului instanta retine ca parata a savarsit fapta ilicita din culpa, imprejurare dovedita ca fiind reala, astfel ca si elementul vinovatiei este indeplinit in cauza.
Pentru aceste considerente, fiind indeplinite conditiile prev. de art. 1349 si urm. NCC, instanta va admite actiunea.