Sistarea legaturilor personale cu minorul.Interesul minorului. Aplicarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Masura prevazuta de dispozitiile art. 43 alin. 3 C.fam. are caracter accesoriu in raport cu cea a incredintarii copilului, permitand exercitarea in mod direct a supravegherii, ajutorarii si indrumarii minorilor si in ipoteza in care minorul ar refuza pastrarea legaturilor personale cu parintele caruia nu i-a fost incredintat.Prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
A recunoaste copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege parintelui sau, echivaleaza cu nesocotirea logicii si finalitatii textului art. 43 alin. 3 C.fam., ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 si a intregii reglementari in materie cu care se coroboreaza.
Instanta are in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, referitor la protectia vietii private, intime si de familie, apreciind ca este necesara crearea si dezvoltarea unor legaturi firesti de afectiune intre tata si fiu, nestanjenite de prezenta mamei, astfel incat minorul sa poate dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica propice, intrucat intre parintii minorului exista in continuare relatii conflictuale, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului.
Prin actiunea civila inregistrata la 21.11.2006, pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta G. L. a chemat in judecata pe paratul G. A., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa dispuna sistarea legaturii personale a paratului cu minorul G. B.M., nascut la data de 02.10.1999, stabilita prin sentinta civila 422MF/28.02.2006 pronuntata de Judecatoria Craiova, respectiv in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de sambata, orele 10:00, pana duminica orele 13:00, o luna in vacanta de vara si o saptamana in vacanta de iarna, in domiciliul paratului.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 422MF/28.02.2006 pronuntata de Judecatoria Craiova, definitiva prin respingerea apelului, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor, a fost incredintat minorul reclamantei si s-au incuviintat paratului legaturi personale cu minorul dupa programul mentionat anterior.
Reclamanta a aratat ca, dupa pronuntarea hotararii, in timpul solutionarii apelului declarat impotriva sentintei, comportamentul paratului fata de minor a devenit extrem de violent, astfel, fiind impreuna cu minorul, erau agasati pe strada sau la scoala unde invata minorul, apeland chiar la organele de politie.
Reclamanta a mai aratat ca aceasta atitudine a paratului a avut o influenta negativa asupra minorului, producandu-i insemnate tulburari psihice, minorul fiind expertizat de o comisie de medici din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului Dolj, fiindu-i recomandat sa evite presiunile psihice din partea tatalui, minorul avand nevoie de un cadru familial linistit.
Reclamanta a aratat ca reactia de teama a minorului fata de tatal sau ar face imposibil de respectat programul stabilit de instanta.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 44 C.fam.
La data de 06.02.2007, paratul G. A. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, intrucat afirmatiile reclamantei sunt cu totul neadevarate.
Prin intampinare, paratul a aratat ca reclamanta si mama acesteia se opun cu vehementa ca el sa aiba o legatura normala cu propriul copil si ca minorul este echilibrat emotional si sanatos, iar reclamanta a dus copilul la o comisie de medici numai in scopul preconstituirii de probe.
Reclamanta a solicitat in dovedirea actiunii proba cu acte, cu interogatoriul paratului, cu martori si efectuarea anchetei sociale, probe care au fost incuviintate de instanta.
Paratul a solicitat in aparare proba cu interogatoriul reclamantei si cu martori, probe care au fost incuviintate de instanta.
La cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei adrese catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj, la care s-a raspuns cu adresa cu nr. 6657 din 08.03.2007.
In cauza s-a dispus efectuarea anchetei sociale conform art. 44 si art. 42 C.fam., care a fost depusa la dosar cu adresa cu nr. 21625/03.04.2007 a Consiliului Local al mun. Craiova - Serviciul Autoritate Tutelara.
Au fost audiati martorii propusi de parti, ale caror declaratii s-au consemnat si s-au atasat la dosar si s-a luat interogatoriu reclamantei la propunerea paratului si paratului la propunerea reclamantei, raspunsurile fiind consemnate si atasate la dosar.
Din probele administrate in cauza, instante retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 422 MF/28.02.2006 pronuntata de Judecatoria Craiova, definitiva prin decizia civila nr. 54 din 07.11.2006 pronuntata de Tribunalul Dolj, sectia minori si familie, s-a desfacut casatoria incheiata intre parti, minorul G. B.M. a fost incredintat mamei, iar tatalui i-au fost incuviintate legaturi personale cu minorul, in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de sambata, orele 10:00, pana duminica orele 13:00, in domiciliul paratului, o luna in vacanta de vara si o saptamana in vacanta de iarna, in domiciliul paratului.
Din adresa cu nr. 36663/18.10.2006 a Consiliului Judetean Dolj - Directia Generala de Asistenta Sociala, rezulta ca, in urma investigatiilor de specialitate efectuate, s-a constatat ca, pe fondul conflictelor intrafamiliale, minorul se afla in situatie de risc de abuz emotional, iar din adresa cu nr. 6657/08.03.2007 rezulta ca, urmare a reevaluarii psihologice a copilului s-au constat indicatori ai abuzului emotional, acesta prezentand o accentuare a simptomatologiei, iar tatal a fost inclus intr-un program de consiliere psihologica.
De la data pronuntarii sentintei civile, reclamanta nu a permis paratului sa-si exercite legaturile personale cu minorul stabilite prin hotararea judecatoreasca, reclamantul putandu-l vedea pe minor doar la scoala, in pauze.
Aceasta situatie rezulta chiar si din declaratie martorei B. M., propusa de reclamanta care a relatat ca reclamanta si bunica materna incearca sa-l tina la distanta pe minor de parat si se impotrivesc ca paratul sa mearga la scoala la minor.
Din declaratiile martorilor propusi de parat, instanta retine ca intre minor si tata exista o relatie apropiata, paratul este foarte atasat de minor, doreste sa se implice in cresterea minorului si nu a avut niciodata vreo atitudine violenta fata de minor.
In cauza, nu s-a facut dovada ca paratul ar avea vreo atitudine violenta fata de minor.
Stabilirea unui program potrivit art. 43 alin. 3 C.fam., nu constituie o masura cu caracter definitiv, caci asa cum prevad dispozitiile art. 44 alin. C.fam., "in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de paisprezece ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii".
Trebuie insa respectate si dispozitiile art. 97 alin. 2 C.fam., potrivit carora drepturile parintesti se exercita numai in interesul copiilor.
Dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, prevazut de art. 43 alin. 3 C.fam., deriva din obligatia de a creste si educa pe minor si nu poate fi limitat decat in situatia in care acest drept a fost exercitat in mod abuziv.
In cauza nu s-a dovedit vreo imprejurare in care paratul si-ar exercita in mod abuziv obligatiile de parinte, insa exercitarea in concret a dreptului paratului nu trebuie stanjenita prin prezenta obligatorie a reclamantei si a bunicii materne, comunicarea dintre tata si copil trebuie sa aiba loc in mod firesc, fara nici o restrangere.
O astfel de comunicare se poate realiza fara asistenta mamei si a bunicii materne, avand in vedere si neintelegerile grave dintre parinti care nu trebuie sa afecteze minorul.
Parintii divortati pastreaza drepturile si indatoririle parintesti, insa exercitiul acestora de catre parintele divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul, sufera anumite limitari si particularitati.
Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la viata de familie, precum si protectiei speciale a drepturilor copiilor.
Dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei reprezinta mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat copilul pentru a-si putea indeplini indatoririle sale fata de copilul minor. Textul de lege se subscrie prevederilor Declaratiei drepturilor copilului si Conventiei internationale cu privire la drepturile copilului.
Audiat in Camera de Consiliu, minorul a aratat ca nu vrea ca tatal sau sa mai vina la scoala si sa-i vorbeasca despre mama si bunica sa, dar ca doreste totusi sa se intalneasca cu tatal sau, cu care ii place sa joace fotbal. Ostilitatea minorului fata de tata, transmisa de parintele caruia i-a fost incredintat, nu este de natura sa il descalifice pe tata ca parinte. Instabilitatea afectiva si emotionala a minorului, pe fondul unei imaturitati psihice, il priveaza pe minor de posibilitatea de a sesiza care este adevaratul sau interes.
Masura prevazuta de dispozitiile art. 43 alin. 3 C.fam. are caracter accesoriu in raport cu cea a incredintarii copilului, permitand exercitarea in mod direct a supravegherii, ajutorarii si indrumarii minorilor si in ipoteza in care minorul ar refuza pastrarea legaturilor personale cu parintele caruia nu i-a fost incredintat.
Prin derogare de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim, dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului.
A recunoaste copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege parintelui sau, echivaleaza cu nesocotirea logicii si finalitatii textului art. 43 alin. 3 C.fam., ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 si a intregii reglementari in materie cu care se coroboreaza.
Instanta are in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, referitor la protectia vietii private, intime si de familie, apreciind ca este necesara crearea si dezvoltarea unor legaturi firesti de afectiune intre tata si fiu, nestanjenite de prezenta mamei, astfel incat minorul sa poate dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica propice, intrucat intre parintii minorului exista in continuare relatii conflictuale, asa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului.
Instanta apreciaza ca despartirea minorului de tatal sau, prin sistarea legaturilor pesonale, se constituie intr-o grava incalcare a drepturilor copilului, in general si, in special, a dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 272/2004, precum si o incalcare a dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament", iar potrivit art. 14 alin. 2 "Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior".
Ancheta sociala efectuata in cauza a concluzionat, de asemenea, ca este necesara mentinerea legaturii personale a minorului cu parintele caruia nu i-a fost incredintat.
In speta, nu exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului, intrucat intre parat si minor exista afectiune, paratul doreste sa-si apropie cat mai mult fiul, este interesat de minor, iar varsta minorului permite ca acesta sa poata fi luat in domiciliul paratului, neschimbandu-se imprejurarile existente la data stabilirii programului privind legaturile personale, astfel ca cererea reclamantei de sistare a legaturilor personale tinde la sicanarea paratului, motive pentru care instanta urmeaza a respinge cererea.