Litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Recurs declarat de un creditor, care nu a formulat opozitie impotriva sentintei de deschidere a procedurii la cererea debitorului.
Opozitia constituie o modalitate de contestare, de reformare a hotararii vizate, de catre aceeasi instanta, specifica materiei insolventei, de aparare a creditorilor fata de cererea introductiva a debitorului, prin care sunt adusi in fata judecatorului si creditorii, care au lipsit la judecata cererii debitorului, sub aspectul contradictorialitatii. Pentru creditori, opozitia are caracter prealabil recursului, in mod obligatoriu, acestia putand formula recurs doar impotriva hotararii de solutionare a opozitiei iar nu si impotriva hotararii prin care s-a solicitat cererea debitorului de deschidere a procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1384 din 20.06.2013)
Prin cererea introductiva inregistrata in data de 12.12.2012 la Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila debitoarea SFT-CFR SA a solicitat, in baza prevederilor art.32 din Legea nr.85/2006, sa se dispuna deschiderea procedurii insolventei impotriva sa, deoarece se afla in stare de insolventa vadita.
Prin incheierea data in Camera de Consiliu de la 28.01.2013 in dosarul nr.47967/3/2012 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Civila, prin judecatorul-sindic, a admis cererea debitorului si a dispus, in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii generale a insolventei fata de acesta, precum si celelalte masuri procedurale de ordin legal aferente deschiderii procedurii.
Pentru a pronunta aceasta incheiere tribunalul a retinut, in raport cu art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, ca societatea debitoare nu mai dispune, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar de disponibilitatile banesti necesare pentru acoperirea pasivului si, in consecinta, se afla in stare de insolventa, fiind indeplinite conditiile prevazute de art.27 si 32 alin.1 din legea mentionata, in sensul deschiderii procedurii insolventei.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs recurentii B.F.M., B.P.C.-D., D.P.M, D.C., D.A.L.V., D.A.R., F.N.L., F.Ghe.R., G.C.C., G.V.M., I.R.E.G., I.L., I.D.C., I.M.A., M.M.M.C., M.S.E., M.P.M., M.Ghe.F., M.V.G., N.Ghe.G.G., M.Ghe.N., N.N.R., O.D.V., P.S.S., P.C.C.-I., R.N.G., R.M.G., R.Ghe.G.-N., R.D.G.O., S.E.V., S.N.V., M.P., M.T., criticand hotararea atacata ca netemeinica si nelegala.
In motivarea recursului s-a aratat ca recurentii au formulat cerere de interventie la judecata in prima instanta a cauzei, dar nu au fost citati, astfel ca nu au fost in masura sa administreze probe desi aveau interesul recuperarii drepturilor lor salariale, in calitate de angajati ai societatii debitoare.
Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata in mod abuziv de catre debitoare, intrucat aceasta detine lichiditati banesti, un insemnat patrimoniu mobiliar si imobiliar, creante de recuperat de pe urma imobilelor inchiriate.
Managementul societatii debitoare a fost defectuos, in conditiile in care societatea nu avea datorii comerciale sau fiscale, numarul de angajati era insuficient si poate fi listata la bursa si privatizata.
Debitoarea are, insa, datorii fata de proprii angajati.
Intimata SFT-CFR SA a formulat intampinare, invocand exceptia inadmisibilitatii recursului, exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentilor iar in subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus in discutia partilor si a ramas in pronuntare asupra exceptiilor in ordinea invocarii de catre intimata in intampinare.
In privinta exceptiei inadmisibilitatii recursului Curtea, analizand actele dosarului, retine ca aceasta este intemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, hotararile judecatorului-sindic pot fi atacate separat cu recurs.
In raport cu formularea textului de lege, existenta dreptului la formularea recursului se analizeaza prin prisma cerintelor prevazute legal sub acest aspect.
In conditiile dreptului comun se apreciaza, in general si in mod indreptatit, ca recursul formulat de o persoana care nu a participat, in calitate de parte, la judecata soldata cu pronuntarea hotararii atacate, trebuie sa fie respins pentru lipsa calitatii procesuale active pentru formularea recursului.
In cazul hotararii pronuntate in solutionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de debitor, doar acesta este parte in judecata in prima instanta, iar nu si creditorul si, prin urmare, ar fi indeplinite conditiile pentru a se respinge recursul creditorului pentru lipsa calitatii procesuale active. Aceasta, insa, doar daca nu exista si alte dispozitii legale de aplicare prioritara in alt sens. Or, in cazul pronuntarii hotararii prin care s-a admis cererea de deschidere formulata de debitor - cum este cazul in speta, dispozitiile art.32 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevad ca in cazul in care creditorii se opun deschiderii procedurii, acestia vor formula opozitii. Indiscutabil, astfel reglementata, opozitia se deosebeste, sub mai multe aspecte, de recurs.
Opozitia constituie o modalitate de contestare, de reformare a hotararii vizate, de catre aceeasi instanta, specifica materiei insolventei, de aparare a creditorilor fata de cererea introductiva a debitorului, prin care sunt adusi in fata judecatorului si creditorii, care au lipsit la judecata cererii debitorului, sub aspectul contradictorialitatii. Pentru creditori, opozitia are caracter prealabil recursului, in mod obligatoriu, acestia putand formula recurs doar impotriva hotararii de solutionare a opozitiei iar nu si impotriva hotararii prin care s-a solicitat cererea debitorului de deschidere a procedurii. Desigur ca nu exista o dispozitie legala care sa prevada expres cele aratate, dar pentru asigurarea rigorii juridice mai exista si interpretarea, rationamentul juridic. Astfel, nu numai in raport cu dreptul comun, dar si in economia Legii nr.85/2006, in raport cu art.12 alin.1, dispozitiile art.32 din aceasta lege au caracter special, adica au caracter derogatoriu si sunt de aplicare prioritara fata de dreptul comun, ceea ce inseamna ca pentru creditori este obligatoriu ca impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, sa formuleze opozitie iar nu recurs, situatie in care eventualul recurs promovat de creditori apare ca inadmisibil, prin vointa legiuitorului. Altfel se ignora aplicarea unor dispozitii legale exprese avand caracter special, recurgandu-se la dreptul comun intr-o procedura reglementata evident printr-o lege speciala.
Avand in vedere considerentele retinute, Curtea a admis exceptia inadmisibilitatii recursului si, in consecinta, a respins recursul, ca fiind inadmisibil.