R O M A N I A
JUDECATORIA COSTESTI
DOSAR NR. 2252/280/2009
SENTINTA COMERCIALA NR. 131
Sedinta publica din 07 octombrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE
Grefier
Pe rol solutionarea cauzei comerciale privind pe creditoarea S.C. S T S.R.L, in contradictoriu cu debitoarea S.C. K T- S.R.L., avand ca obiect - somatie de plata.
La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
In temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, instanta incuviinteaza pentru creditoare proba cu inscrisurile depuse la dosar, considerand-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat si nici probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata:
Prin cererea inregistrata la data de 27.02.2009 pe rolul Judecatoriei Pitesti, sub nr. 2252/280/2009, creditoarea S.C. S T - S.R.L a chemat in judecata pe debitoarea S.C. K T - S.R.L., solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna emiterea ordonantei care sa contina somatia de plata aferenta sumei de 710,49 lei, reprezentand contravaloarea produselor livrate si neachitate, obligarea debitoarei la plata dobanzii de la data la care debitul a devenit scadent pana la achitarea integrala a debitului, precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii sale creditoarea a aratat ca, in baza relatiilor comerciale dintre parti, a livrat debitoarei, in data de 02.10.2008 si 09.10.2008, produse alimentare in valoare de 710,49 lei, fiind emise facturile nr. 14533900/02.10.2008, scadenta la 09.10.2008, pentru suma de 484,44 lei si nr. 14534324/09.10.2008, scadenta la 16.10.2008, pentru suma de 226,05 lei, care nu au fost achitate nici pana in prezent, iar incercarile de solutionare amiabila a litigiului au ramas fara rezultat.
Creditoarea a precizat ca raportul juridic dedus judecatii este supus legii comerciale conform art. 1 si 3 din Codul comercial si ca face dovada dreptului de creanta cu cele trei facturi fiscale acceptate de debitoare prin semnatura si stampila, potrivit art. 1169, art. 1176, alin. 1 din Codul civil si art. 46 din Codul comercial.
Creditoarea a mai invederat ca aceasta creanta are un caracter cert, lichid si exigibil, avand in vedere ca existenta si intinderea ei rezulta din facturile fiscale amintite, iar termenul de plata a expirat, fiind indeplinite cerintele art. 2 din O.U.G. nr. 119 din 2007.
Creditoarea a solicitat judecarea cauzei si in lipsa reprezentantilor sai.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe O.U.G. nr. 119 din 2007, art. 1066, art. 1294 si art. 1361 din Codul civil si ale art. 43 din Codul comercial, raportate la dispozitiile O.G. nr. 9 din 2000, art. 242, alin. 2 si art. 274 din Codul de procedura civila.
In dovedirea cererii sale, creditoarea a solicitat proba cu inscrisuri si a depus la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul: factura nr. 14533900/02.10.2008 (fila 5), factura nr. 14534324/09.10.2008 (fila 6), centralizator sold (fila 7), fisa client (fila 8).
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei, conform art. 3, lit. o1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, achitata prin chitanta seria TS2A nr. 8853740, aflata la fila 2 din dosar si timbru judiciar de 1,5 lei, potrivit art. 3, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Prin sentinta civila nr. 3354 din 08.05.2009, instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei P, exceptie invocata de debitoare si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei C.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei C la data de 01.07.2009, sub nr. unic 2252/280/2009.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine:
In fapt, in temeiul raporturilor contractuale dintre parti, creditoarea, in calitate de vanzatoare, a livrat debitoarei, in calitate de cumparatoare, in data de 02.10.2008 si 09.10.2008, produse alimentare, iar debitoarea nu si-a indeplinit obligatia de plata a contravalorii acestora, asa cum rezulta din facturile fiscale nr. 14533900/02.10.2008, scadenta la 09.10.2008, aferenta sumei de 484,44 lei (fila 5) si nr. 14534324/09.10.2008, scadenta la 16.10.2008, aferenta sumei de 226,05 lei (fila 6), care insumeaza un debit neachitat de 710,49 lei.
Debitoarea, legal citata nu a formulat aparari in prezenta cauza.
In drept, conform art. 2 din O.U.G. nr. 119 din 2001 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, ordonanta se aplica acelor creante certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
Contractele comerciale sunt definite la art. 1, punctul 1 din acelasi act normativ, ca reprezentand contractul incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani.
Analizand admisibilitatea cererii creditoarei, instanta constata ca aceste cerinte sunt indeplinite.
In cauza, creditoarea si debitoarea sunt doua societati comerciale, ce au calitatea de comercianti in temeiul art. 7 din Codul comercial si au incheiat un contract avand ca obiect vanzarea-cumpararea unor produse alimentare, contra unui pret constand intr-o suma de bani. Acest pret nu a fost achitat, iar sumele ramase de plata, in cuantum total de 710,49 lei, sunt constatate prin inscris (facturi, filele 5-6) si au caracterul unor creante certe, ele nefiind contestate de debitoare.
Facturile fiscale depuse la dosar de creditoare au natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata apte a face dovada pretentiilor banesti deduse judecatii, conform art. 46 din Codul comercial, in conditiile in care acestea poarta stampila cumparatorului, fiind deci acceptate la plata.
Totodata, creantele solicitate au un caracter lichid, cuantumul lor fiind determinat in cuprinsul fiecarei facturi si sunt exigibile, fiind depasita data scadentei.
Sub aspectul temeiniciei cererii, instanta constata ca, prin inscrisurile depuse la dosar (facturi, filele 5-6), creditoarea a facut dovada existentei in patrimoniul sau a unei creante certe, lichide si exigibile in cuantum total de 710,49 lei. Astfel, creditoarea si-a indeplinit obligatia de a livra debitoarei produsele convenite, fara ca debitoarea sa-si fi executat intocmai obligatia corelativa, de achitare integrala a pretului, in contextul in care nu a tagaduit existenta raportului juridic invocat de creditoare ca izvor al pretentiilor sale si nici nu a opus imprejurarea neexecutarii culpabile de catre aceasta a obligatiilor contractuale asumate, dupa cum nu a formulat vreo obiectiune cu privire la produsele remise de creditoare si nici nu a probat efectuarea platii sumei totale datorate.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 119 din 2001, instanta va admite cererea formulata de creditoare si va obliga debitoarea la plata catre creditoare, in termen de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarari, a sumei totale de 710,49 lei, reprezentand contravaloarea celor doua facturi neachitate.
Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata dobanzii de la data la care debitul a devenit scadent pana la achitarea integrala a acestuia, instanta constata ca art. 3, alin. 1, litera a) din O.U.G. nr. 119 din 2001 stabileste ca, in cazul contractelor incheiate intre comercianti, creanta produce dobanzi potrivit art. 43 din Codul comercial.
Art. 43 din Codul comercial prevede ca datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.
In cauza, partile nu au stabilit o anumita rata a dobanzii si, conform art. 4, alin. 2, teza I din O.U.G. nr. 119 din 2001, in cazul in care rata dobanzii nu este stabilita prin contract, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei.
De asemenea, art. 3, alin. 1 din O.G. nr. 9 din 2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, prevede ca dobanda legala in materie comerciala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.
In consecinta, instanta va admite si acest capat de cerere si va obliga debitoarea la plata catre creditoare a dobanzii legale practicata de Banca Nationala a Romaniei la data platii efective, incepand cu data de 09.10.2008 pentru suma de 484,44 lei si cu data de 16.10.2008 pentru suma de 226,05 lei si pana la achitarea integrala a debitului.
In considerarea culpei procesuale a debitoarei in declansarea litigiului de fata, in conformitate cu dispozitiile art. 274, alin 1. C. proc. civ., instanta, admitand actiunea, va obliga debitoarea la plata catre creditoare a cheltuielilor de judecata efectuate in acest proces si probate conform art. 1169 C. civ., in cuantum de 40,5 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru de 39 lei (seria TS2A nr. 8853740, fila 2 din dosar) si timbru judiciar de 1,5 lei.
PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea de emitere a ordonantei care sa contina somatia de plata formulata de creditoarea S.C. S T - S.R.L., in contradictoriu cu debitoarea S.C. K T - S.R.L.,
Someaza debitoarea sa achite creditoarei suma totala de 710,49 lei, reprezentand contravaloarea facturilor neachitate nr. 14533900/02.10.2008 si nr. 14534324/09.10.2008, in termen de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarari.
Obliga debitoarea la plata catre creditoare a dobanzii legale practicata de Banca Nationala a Romaniei la data platii efective, incepand cu data de 09.10.2008 pentru suma de 484,44 lei si cu data de 16.10.2008 pentru suma de 226,05 lei si pana la achitarea integrala a debitului.
Obliga debitoarea la plata catre creditoare a sumei de 40,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de cerere in anulare pentru debitoare in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 07 octombrie 2009.
Presedinte,
Grefier,
1