Insolventa. Inchiderea procedurii in temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, rolul activ/sustineri ale recurentei pentru prima data in recurs.
- Art. 132 din Legea nr. 85/2006, art. 129C.proc.civ., . 316 raportat la art. 294 alin.1 C.proc.civ. .
Potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin.1 C.proc.civ., in recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula alte cereri noi. In consecinta, in recurs se pot formula critici numai cu privire la modul in care judecatorul sindic a aplicat legea in solutionarea pricinii sau cu privire la situatia de fapt retinuta in raport de probele administrate.
(_)Or, in speta, prin motivele de recurs invocate, in esenta, reclamanta a criticat solutia pronuntata, cea de inchidere a procedurii dar a sustinut si ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006, fiind intemeiata in opinia sa cererea de atragere a raspunderii fostului administrator.
Cum prin hotararea recurata judecatorul sindic nu a dispus cu privire la atragerea raspunderii in cauza nu vor fi analizate sustinerile creditoarei privind indeplinirea in cauza a conditiilor privind atragerea raspunderii administratorului in temeiul art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Pentru prima data in recurs s-au invocat si dispozitiile art. 22 alin.3 si 4 si art. 24 si s-a apreciat ca atitudinea superficiala fata de atributiile ce ii revin poate atrage lichidatorului judiciar aplicarea sanctiunilor prevazute de textele legale mentionate.
Potrivit art. 22 alin.2 "In orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, il poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere motivata, pentru motive temeinice. Incheierea de inlocuire se pronunta in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor " iar conform alin.3 "Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic".
Potrivit alin.4 " Daca prin fapta prevazuta la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa il oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs"
Pentru considerentele retinute si cu privire la incidenta dispozitiilor art. 138 lit. f Curtea nu va analiza aceste sustineri.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 1164 din 30.05.2013)
Prin sentinta civila nr. 39 din 14.02.2013 pronuntata de Tribunalul Calarasi in dosarul nr. 2532/116/2008 (Numar in format vechi 231/F/2008) in baza art. 132 (2) din Legea 85/2006 dispune inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C.C 2000 SRL, cu sediul in Calarasi, str.Aleea Gradinitei nr_, bl.. sc_, at_, ap_, jud.Calarasi; s-a dispus radierea debitoarei din evidentele Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi; s-a dispus notificarea prezentei sentinte Directiei Generale a Finantelor Publice Calarasi, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi pentru efectuarea mentiunii, administratorului special, creditorilor si lichidatorului judiciar si publicarea sa in Buletinul Procedurilor de insolventa.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a re?inut:" Constatand ca la data de 14.06.2012 lichidatorul judiciar CC INSOL SPRL Constanta - Filiala Calarasi desemnat sa administreze procedura falimentului debitoarei S.C.C 2000 SRL Calarasi a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii.
Constatand ca s-au intocmit raportul final de lichidare si situatiile financiare finale, care au fost aprobate prin Incheierea din 20 septembrie 2012 conform art. 129 din Legea 85/2006, ca toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate si au fost distribuite sumele in contul cheltuielilor prevazute de art.123 pct.1 din Legea procedurii insolventei.
In temeiul art. 132 (2) din Legea 85/2006 urmeaza a dispune inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C.C 2000 SRL Calarasi si radierea debitoarei din evidentele Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi.
Urmeaza a dispune notificarea prezentei sentinte Directiei Generale a Finantelor Publice Calarasi, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi pentru efectuarea mentiunii, administratorului special, creditorilor si lichidatorului judiciar si publicarea sa in Buletinul Procedurilor de insolventa."
Impotriva acestei solutii, a declarat recurs recurenta AVAS.
In motivarea caii de atac recurenta a aratat ca in cauza procedura a fost inchista in temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei fara a se lua in considerare ca nu au fost achitate toate creantele inscrise la masa credala si implicit fara ca judecatorul sa isi exercite rolul activ in cadrul procesului, omitand ca scopul Legii nr. 85/2006 este tocmai satisfacerea interesului creditorilor.
A mentionat ca nu este de acord cu inchiderea procedurii pana la solutionarea irevocabila a cererii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator; in opinia recurentei lichidatorul judiciar nu a respectat obligatia de diligenta, rezultatul fiind inchiderea procedurii fara a depune toate eforturile pentru recuperarea creantelor creditorilor sau in cel din urma caz, pentru tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de ajungerea starii societatii in stare de faliment situatia in care recurenta a apreciat ca acesta poate fi sanctionat conform art.22 alin.3 si 4 coroborat cu art. 24 din lege.
A sustinut ca creanta certa nu a fost recuperata, fosta conducere se face vinovata de utilizarea de mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati, fapta prevazuta de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Sub acest aspect a sustinut ca la stabilirea gravitatii faptei savarsite de administratorul social este necesar sa fie avut in vedere totalul sumelor care constituie stopaj la sursa si care au fost retinute de catre administrator pentru a le utiliza in sustinerea activitatii curente a societatii precum si dobanzile si penalitatile calculate la acestea.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9, 304 1 C.proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa conform art.242 alin.2 C.proc.civ.
Intimatii desi legal citati nu au formulat intampinare.
Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor invocate, Curtea constata conform considerentelor ce se vor expune mai jos ca recursul nu este fondat.
Sub un prim aspect Curtea retine ca potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin.1 C.proc.civ., in recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula alte cereri noi. In consecinta, in recurs se pot formula critici numai cu privire la modul in care judecatorul sindic a aplicat legea in solutionarea pricinii sau cu privire la situatia de fapt retinuta in raport de probele administrate.
Prin hotararea criticata judecatorul sindic a dispus in baza art. 132 (2) din Legea 85/2006 inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C.C 2000 SRL, cu sediul in Calarasi, str.Aleea Gradinitei nr_, bl_, sc_, at_, ap_ jud.Calarasi; s-a dispus radierea debitoarei din evidentele Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi; s-a dispus notificarea prezentei sentinte Directiei Generale a Finantelor Publice Calarasi, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Calarasi pentru efectuarea mentiunii, administratorului special, creditorilor si lichidatorului judiciar si publicarea sa in Buletinul Procedurilor de insolventa.
Or, in speta, prin motivele de recurs invocate, in esenta, reclamanta a criticat solutia pronuntata, cea de inchidere a procedurii dar a sustinut si ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006, fiind intemeiata in opinia sa cererea de atragere a raspunderii fostului administrator.
Cum prin hotararea recurata judecatorul sindic nu a dispus cu privire la atragerea raspunderii in cauza nu vor fi analizate sustinerile creditoarei privind indeplinirea in cauza a conditiilor privind atragerea raspunderii administratorului in temeiul art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Pentru prima data in recurs s-au invocat si dispozitiile art. 22 alin.3 si 4 si art. 24 si s-a apreciat ca atitudinea superficiala fata de atributiile ce ii revin poate atrage lichidatorului judiciar aplicarea sanctiunilor prevazute de textele legale mentionate.
Potrivit art. 22 alin.2 "In orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, il poate inlocui pe administratorul judiciar, prin incheiere motivata, pentru motive temeinice. Incheierea de inlocuire se pronunta in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor " iar conform alin.3 "Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic".
Potrivit alin.4 " Daca prin fapta prevazuta la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa il oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs"
Pentru considerentele retinute si cu privire la incidenta dispozitiilor art. 138 lit. f Curtea nu va analiza aceste sustineri.
Potrivit art. 132 alin.1 din Legea nr. 85/2006" O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa in conformitate cu dispozitiile alin. (2)" iar conform alin.2 " O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea acestora.
Prin sentinta recurata Tribunalul a dispus in baza art. 132 (2) din Legea 85/2006 dispune inchiderea procedurii falimentului debitoarei S.C.C 2000 SRL si radierea debitoarei din Registrul Comertului.
Judecatorul sindic a stabilit in mod corect starea de fapt ?i a aplicat tot astfel dispozi?iile Legii nr. 85/2006, in spe?a nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, invocat de recurenta.
Raportul final astfel intocmit, a fost aprobat de judecatorul sindic in data de 20.09.2012 (f. 177 dosar fond vol II)
Impotriva incheierii prin care a fost aprobat raportul final a fost promovat recurs, respins prin decizia civil nr. 2159/04.12.2012.
Cum textul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 statueaza fara echivoc ca o procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul sindic a aprobat raportul final, in mod corect s-a facut aplicarea prevederilor legale dispunandu-se inchiderea procedurii declan?ate impotriva debitoarei.
Prin urmare, afirma?ia recurentei conform careia nu suntem in situa?ia care ar justifica inchiderea procedurii de lichidare motivat de imprejurarea ca, in calitate de creditor nu a primit suma de bani cu care s-a inscris la masa credala, nu are suport legal.
De asemenea, nu poate fi re?inuta nici sus?inerea recurentei potrivit careia nu au fost intreprinse toate masurile pentru ob?inerea informa?iilor ?i datelor necesare identificarii bunurilor, intrucat actele ?i lucrarile dosarului confirma ca lichidatorul judiciar a intreprins toate demersurile pentru identificarea bunurilor debitoarei, insa aceste demersuri au ramas fara rezultat.
Este nejustificata ?i critica recurentei referitoare la faptul ca se impune continuarea procedurii pana la solutionarea unei actiuni intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 intrucat chiar si in situatia in care ar fi admisa o astfel de actiune, urmare a angajarii raspunderii pentru o anumita suma, aceasta suma poate fi urmarita potrivit legii.
Astfel, conform art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006, " executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin.1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc conform Codului de procedura civila" iar conform alin. 2 "dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator"
Textul legal are in vedere ipoteza in care, urmare a admiterii de catre instanta a actiunii in raspundere intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea starii de insolventa a debitorului persoana juridica refuza sa execute de buna voie hotararea pronuntata de judecatorul sindic, astfel ca, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesara trecerea la executarea silita a bunurilor din averea personala a celor obligati la suportarea unei parti din pasiv.
In aceasta situatie legiuitorul a prevazut ca executarea silita a persoanelor responsabile se face de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila. Cu alte cuvinte, prerogativa executarii silite fata de asemenea persoane este recunoscuta executorului judecatoresc, ea realizandu-se potrivit dispozitiilor din dreptul comun, deci, de art. 373 si urmatoarele C.proc.civ. , judecatorul sindic neavand posibilitatea legala de a stabili prin hotararea de inchidere a procedurii modalitatea de punere in executare a hotararii de atragere a raspunderii.
Avand in vedere norma cuprinsa in alin.2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca dupa inchiderea procedurii falimentului sa-si recupereze creantele impotriva persoanelor culpabile de starea de insolventa a debitorului in urma repartizarii sumelor de catre executorul judecatoresc, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante, pus la dispozitia sa de catre lichidator, fiind lipsite de fundament juridic afirmatiile recurentei ca ar fi trebuit asteptat de catre judecatorul sindic solutionarea irevocabila a unei cererii de atragere a raspunderii.
De asemenea, se poate observa ca, potrivit aceleiasi reglementari, dupa inchiderea procedurii sarcina repartizarii sumelor provenite din executarea silita a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolventei nu revine lichidatorului, ci executorului judecatoresc, tocmai datorita faptului ca, dupa inchiderea procedurii practicianul este descarcat de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea sa, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, asa cum se statueaza in art. 136 din Legea nr. 85/2006. Aceasta nu inseamna in nici un caz, ca creditorii vor fi pusi in imposibilitate de a-si valorifica drepturile obtinute impotriva acestor persoane, nemaiavand posibilitatea legala sa execute silit individual bunurile lor.
Curtea constata ca inchiderea procedurii nu este o intrerupere artificiala a oricarui efect al actelor juridice savarsite anterior, cum ar fi situatia unei actiuni intemeiate pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, nu reprezinta pentru participanti, anihilarea drepturilor sau obligatiilor nascute in legatura cu actele sau faptele executate inauntrul procedurii; efectele hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii trebuie considerate doar in privinta continuarii operatiunilor de lichidare.
Nu in ultimul rand, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit in sarcina judecatorului sindic obligatia ca, anterior inchiderii procedurii, sa astepte solutionarea irevocabila a cererii de atragere a raspunderii administratorului societatii debitoare.
Rolul activ al judecatorului se manifesta in esenta, in urmatoarele aspecte: da calificarea exacta cererii, in functie de continutul sau; conduce desfasurarea procesului civil, vegheaza la respectarea dispozitiilor legale si are puterea de a fixa termene si de a ordona masurile necesare judecarii cererii.
Imprejurarea ca recurenta creditoare nu a recuperat suma cu care a fost inscrisa la masa credala(cum de altfel s-a intamplat in privinta tuturor creditorilor) nu este un motiv pentru a justifica, astfel cum s-a solicitat, incalcarea de catre instanta a rolului activ, sustinerea privind nerespectarea de catre judecatorul sindic a acestui principiu fiind astfel neintemeiata.
Pentru acestea considerente, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor articolului 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de catre AVAS.