Ucidere din culpa. Latura civila. Obligarea directa a societatii de asigurare la plata despagubirilor. Prejudiciu moral. Criterii de stabilire a despagubirilor.
Dupa adoptarea deciziei nr.I/2005 in recurs in interesul legii, au intervenit modificari ale Legii nr.136/1995, care, in prezent, prevede cu claritate nu numai ca citarea asiguratorului in procesul penal este obligatorie, ci si raspunderea directa a acestuia pentru prejudiciile cauzate prin infractiunea de ucidere din culpa produsa in urma unui accident de circulatie, in limita unui plafon maxim care este stabilit anual printr-o hotarare de guvern.
Astfel, conform art.49 din Legea nr.136/1995, asiguratorul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si tramvaie, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, iar potrivit art.50 alin.1 din acelasi act normativ, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
In materia asigurarii de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare, fiind o raspundere directa, decurgand din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului.
Avand in vedere ca prejudiciul moral suferit de parti nu poate fi reparat in natura, devin incidente prevederile art.14 alin.3 lit.b) C. pr. pen., potrivit carora "repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta".
Intrucat nu exista criterii legale si absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partile civile, trebuie avute in vedere consecintele negative suferite de catre cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura lezarii lor, intensitatea legaturii afective deduse din gradul de rudenie, relatiile avute anterior, modul in care se reflecta absenta defunctului in viata rudelor ramase, evaluarea baneasca fiind una aproximativa, bazata pe consecinte de echitate.
Astfel spus, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta trebuie sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie nepartinitoare fara a se atinge limita imbogatirii fara justa cauza ori sa se ajunga la o comercializare a sentimentelor de afectiune.
- art.49 si 50 din Legea nr.136/1995; art.14 C. pr. pen.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II-A PENALA,
DECIZIA NR. 964/A din 15.05.2012)
Asupra recursului penal de fata, retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.204 din 22 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.31526/299/2011, astfel cum a fost modificata prin incheierea de sedinta din 26.03.2012, in baza art.14 si art.346 alin.1 Cod procedura penala rap. la art.998 si urmatoarele Cod civil (in vigoare la data 13.11.2009) a fost admisa, in parte, actiunea civila promovata in cauza de partile civile S.I.C. S.G. si S.C.A.
A fost obligat inculpatul P.D.O. in prezent detinut in cadrul Penitenciarului Jilava, condamnat prin sentinta penala nr.710/2011 din data de 24.06.2011 pronuntata in dosarul nr.17558/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 2413/06.12.2011 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I - a Penala, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 178 alin.1,2 si 5 Cod penal), la plata urmatoarelor sume:
- 435.000 lei catre partea civila S.I.C. cu titlu de despagubiri pentru daune morale;
- 435.000 lei catre partea civila S.G. cu titlu de despagubiri pentru daune morale;
- 200.000 lei catre partea civila S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daune morale;
- 20.000 lei catre partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale.
In baza art.14 si art.346 alin.1 Cod procedura penala rap. la art.998 si urmatoarele Cod civil (in vigoare la data 13.11.2009), a fost admisa, in parte, actiunea civila promovata in cauza de partile civile S.V.P. si S.V.S.
A fost obligat inculpatul P.D.A. la plata urmatoarelor sume:
- 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila S.V.P: cu titlu de despagubiri pentru daune morale;
- 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila S.V.V. cu titlu de despagubiri pentru daune morale;
- 15.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partile civile S.V.P. si S.V.V. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale.
Au fost respinse in rest celelalte pretentii civile formulate in cauza de partile civile S.I.C., S.G., S.C.A., S.V.P. si S.V.V., ca neintemeiate.
In baza art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din OUG 61/2005, a fost obligat asiguratorul de raspundere civila SC "U." Asigurari SA, ca societate corespondenta in Romania pentru M.F.C. De S R, la plata urmatoarelor sume: 435.000 lei catre partea civila S.I.C. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 435.000 lei catre partea civila S.G. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 200.000 lei catre partea civila S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 20.000 lei catre partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale; 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila S.V.P. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila S.V.V. cu titlu de despagubiri pentru daune morale si 15.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partile civile S.V.P. si S.V.V. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale.
In baza art.193 Cod procedura penala cu aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila, respectiv in baza contractului de asigurare si art.55 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul si respectiv asiguratorul la plata catre partile civile S.V.P: si S.V.V. a sumei de 4.000 lei reprezentand onorariul aparatorului ales, potrivit facturii depuse la dosarul cauzei.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.710/2011 din data de 24.06.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 17558/299/2011 definitiva prin decizia penala nr. 2431/06.12.2011 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I - a Penala, inculpatul P.D.O. a fost condamnat in baza art.178 al.1, 2 si al.5 Cod penal cu referire la art. 320 ind. 1 C.pr.pen. la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, cu aplicarea art.71 C.pen. raportat la art.64 lit. a teza a II-a si lit. b din C.pen.
In baza art. 320 ind.1 alin.5 Cod procedura penala s-a disjuns actiunea civila si s-a format dosarul nr.31526/299/2011, inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 22.07.2011, avand ca obiect latura civila disjunsa.
In fapt, s-a retinut ca la data de 13.11.2009, in jurul orelor 02,00, in timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca BMW 530 cu numar de inmatriculare 7395 BWL pe B-dul L.C. dinspre B-dul Gh. M. catre Piata Victoriei, inculpatul P.D.O. a condus cu o viteza peste limita maxima admisa, respectiv cu cca. 137 km/h si nu a adaptat viteza la conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta, intrand in coliziune cu un stalp de beton, cauzand astfel decesul celor doua pasagere ale autoturismului, numitele S.V.C. si V.S.I.
Din procesul verbal de cercetare la fata locului, instanta a retinut ca la data de 13.11.2009, in jurul orelor 02,00, organele de politie din cadrul Brigazii de Politie Rutiera au fost sesizate cu privire la faptul ca pe b-dul L.C. nr.2, sector 1, Bucuresti s-a produs un accident de circulatie, soldat cu decesul a doua persoane.
Cu ocazia cercetarii la fata locului s-a constatat ca pe b-dul L.C. nr.2, circulatia se desfasura in ambele sensuri, suprafata partii carosabile este din asfalt si are o latime totala de 22,00 metri intre borduri, avand aplicate marcaje longitudinale cu linie simpla discontinua de separare a sensurilor de circulatie, fiecare banda avand o latime de 3,30 m. De asemenea, s-a stabilit ca in zona producerii accidentului partea carosabila era uscata, vizibilitatea era buna, specifica noptii, iar iluminatul public functiona normal.
Instanta a mai retinut ca in momentul in care a ajuns in mijlocul rondului din Piata Romana, datorita vitezei excesive de deplasare, conducatorul auto a pierdut controlul asupra directiei de mers a autoturismului, intrand intr-un derapaj necontrolat, deplasandu-se oblic catre dreapta cu parasirea carosabilului pe o directie de intersectare cu un stalp de beton aflat pe trotuarul din dreapta sensului sau de deplasare.
In urma impactului cu stalpul de beton, autoturismul a fost proiectat pe spatiul verde aflat pe mediana bulevardului, in urma coliziunii rezultand decesul pasagerelor autoturismului, numitele S.V.C. si S.S.I., iar autoturismul a fost distrus in proportie de 95%.
Accidentul rutier a fost surprins de camerele de supraveghere instalate in Piata Romana, imaginile aflandu-se pe suportul digital aflat la dosarul cauzei.
Inculpatului i s-au recoltat probe biologice, din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr.AI2/12350/2009 rezultand ca in data de 13.11.2009, acesta avea o alcoolemie de 0 g %0.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1584/2009 a rezultat ca moartea numitei S.V.C. a fost violenta, ea datorandu-se insuficientei cardio-respiratorii acute, consecinta a unui traumatism toracic cu factura de stern, fracturi costale multiple, contuzii si rupturi pulmonare, hemotorax bilateral consecutiv din cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, fractura de bazin si fractura de membru superior drept. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu si de un corp/plan dur, posibil in conditiile unui accident de circulatie si cu legatura directa imediata de cauzalitate cu decesul. Sangele recoltat nu contine alcool etilic, iar moartea poate data din 13.11.2009 (f.52-55).
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1585/2009 din data de 29.09.2010 moartea numitei S.S.I. a fost violenta, ea datorandu-se socului traumatic si hemoragic consecutiv unui politraumatism soldat cu multiple fracturi, rupturi de organe interne si evisceratie. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu si de un corp dur, posibil in conditiile unui accident de circulatie si cu legatura directa imediata de cauzalitate cu decesul. Sangele recoltat nu contine alcool etilic. Moartea poate data din 13.11.2009 (f.47-49).
Instanta a mai retinut ca in cauza a fost intocmit si un raport de expertiza tehnica auto de catre d-nul ing.E.I., expert tehnic numit de organul de cercetare penala. (f. 72-77 dup).
Din raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit in cauza a rezultat ca in momentele premergatoare impactului, autoturismul BMW 530 cu numar de inmatriculare 7395 BWL condus de P.D.O. se deplasa pe B-dul L.C. dinspre bd. M. catre Piata Victoriei cu o viteza de cca l37 km/h. Cand a ajuns in rondul de la Piata Romana, pe fondul vitezei excesive de deplasare, conducatorul auto a pierdut controlul asupra directiei de mers a autoturismului, acesta intrand intr-un derapaj necontrolat, deplasandu¬-se oblic catre dreapta cu parasirea carosabilului pe o directie de intersectare cu un stalp de beton aflat pe trotuarul din dreapta sensului sau de deplasare. In urma impactului cu stalpul de beton, autoturismul a fost proiectat pe o traiectorie oblic spre stanga, ajungand in final pe spatiul verde aflat pe mediana bulevardului.
Expertul a constatat ca starea de pericol a fost creata nemijlocit de conducatorul auto, inculpatul P.D.O., prin deplasarea cu viteza superioara limitei maxim admisa pe segmentul respectiv de drum, iar momentul aparitiei starii de pericol iminent pentru conducatorul auto a fost cel in care autoturismul marca BMW 530 cu numar de inmatriculare 7395 BWL a intrat in derapaj necontrolat. De asemenea, expertul a aratat ca viteza limita maxima sub care s-ar fi putut opri autoturismul pe distanta de 52,5 metri, intre locul aparitiei pericolului si cel al impactului (fara derapaj) este cca. 68 km/h.
S-a mai retinut totodata ca inculpatul P.D.O. ar fi avut posibilitatea tehnica a evitarii impactului daca circula cu o viteza cuprinsa pana la limita maxima legal admisa, respectand prevederile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 aprobat prin H.G.nr.1391/2006 iar accidentul de circulatie din data de 13.11.2009 s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului P.D.O., cauza acestuia fiind viteza excesiva de deplasare.
Instanta a mai retinut ca inculpatul P.D.O. nu a respectat dispozitiile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 aprobat prin H.G.nr.1391/2006 si putea preveni sau evita producerea accidentului daca ar fi circulat cu o viteza in limitele autorizate in localitate.
In drept, in solutionarea laturii penale a cauzei, instanta a aratat ca fapta inculpatului P.D.O., care in data de 13.11.2009, in jurul orelor 02, 00, in timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca BMW 530 cu numar de inmatriculare 7395 BWL pe B-dul L.C. dinspre B-dul Gh. M. catre Piata Victoriei, a condus cu o viteza peste limita maxima admisa, respectiv cu cca. 137 km/h, nu a adaptat viteza in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta, intrand in coliziune cu un stalp de beton, cauzand astfel decesul celor doua pasagere ale autoturismului, numitele S.V.C. si S.S.I., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1,2 si 5 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanta a luat act ca partea vatamata S.I.C. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 25.000 lei daune materiale si cu suma de 1.975.000 lei daune morale, S.G. si S.A.C. s-au constituit parti civile in cauza cu suma de 1.975.000 lei fiecare; de asemenea, partea vatamata SV.P. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 750.000 euro si 20.000 euro daune materiale iar partea vatamata S.V.V. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 770.000 euro din care 750.000 euro daune morale si 20.000 euro daune materiale si a disjuns solutionarea laturii civile.
Prin incheierea instantei din data de 21.09.2011 data in dosarul nr. 31526/299/2011, in baza art. 721 rap. la art.244 Cod procedura civila s-a suspendat solutionarea cauzei pana la solutionarea definitiva a laturii penale, in conditiile in care impotriva sentintei penale nr.710/24.06.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti fusese declarat recurs.
La solicitarea instantei, partile civile S.V.P. si S.V.V. au depus copie xerox, certificata conform cu originalul, dupa dosarul nr.17558/299/2011 privind latura penala a cauzei, ulterior fiind repus pe rol dosarul nr.31526/299/2011 avand ca obiect latura civila disjunsa.
Cu privire la constituirile de parti civile in cauza de fata, instanta a retinut urmatoarele:
1. Partea vatamata S.I.C., tatal persoanei decedate S.S.I., s-a constituit parte civila in cauza de fata cu suma de 2.000.000 lei despagubiri civile, din care:
- 25.000 lei daune materiale reprezentand cheltuieli efectuate cu ocazia inmormantarii si a pomenilor ulterioare, cele deja efectuate precum si care se vor efectua in viitor, conform traditiilor;
- 1.975.000 lei daune morale pentru durerea provocata de pierderea fiicei sale in urma accidentului cauzat de inculpat (filele 41-43 dosar instanta).
De asemenea, partile vatamate S.G. si S.C.A., mama si respectiv fratele persoanei decedate S.S.I., s-au constituit parti civile in cauza, aratand ca au suportat impreuna cu partea vatamata S.I.C. cheltuielile determinate de inmormantare si pomenile efectuate, precizand ca se constituie de asemenea parti civile cu suma de 1.975.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale pentru durerea provocata de pierderea fiicei si respectiv surorii, in urma accidentului cauzat de inculpat (filele 50-53 dosar instanta).
2. Partile vatamate S.V.P. si S.V.V., parintii persoanei decedate S.V.C., s-au constituit parti civile in cauza de fata solicitand suma de 20.000 euro cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale, reprezentand cheltuieli suportate de cei doi cu inmormantarea si pomenile care au fost organizate pentru persoana decedata iar fiecare din cele doua parti vatamate a solicitat suma de 750.000 euro cu titlu de despagubiri pentru daunele morale provocate de pierderea fiicei lor in urma accidentului cauzat de inculpat (filele 44-45 dosar instanta).
Inculpatul a aratat in fata instantei in sedinta din data de 18 ianuarie 2012 ca nu doreste sa dea o noua declaratie in cauza de fata.
In dovedirea pretentiilor civile S.I.C., S.G. si S.C.A. au depus la dosarul cauzei inscrisuri - certificat de nastere pentru S.S., acte privind studiile efectuate, locul de munca si veniturile obtinute inainte de data producerii accidentului si alte inscrisuri privind activitatea desfasurata inainte de accident de S.S. (filele 86-116), fotografii, copii chitante privind cheltuielile efectuate, (filele 487-504, 506-536 dosar instanta), copie factura pentru monumentul funerar ridicat - fila 505 dosar instanta.
In dovedirea pretentiilor civile S.V.P. si S.V.V. au depus la dosarul cauzei contract pentru monumentul funerar ridicat si fotografii (filele 482-486 dosar instanta).
In cauza au fost audiati in calitate de martori C.N.M. si N.G., incuviintati de instanta partii civile S.I.C., declaratiile martorilor fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei (filele 442 si 445 dosar instanta).
De asemenea, au fost audiati in calitate de martori G.L. si F.D.C., incuviintati de instanta partilor civile S.V.P. si S.V.V., declaratiile martorilor fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei (filele 443 si 444 dosar instanta).
Din referatul intocmit in cauza si depus la fila 11 din dosarul nr. 17558/299/2011 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, instanta a retinut ca societatea de asigurari M.F. din Spania, societate la care era asigurat autoturismul condus de inculpat la data producerii accidentului, are ca si corespondent pe teritoriul Romaniei societatea de asigurari SC U. Asigurari SA, societate care a fost citata in cauza de fata ca si asigurator.
Asiguratorul a depus la dosarul cauzei note scrise (filele 457-459 dosar instanta) in care a precizat ca asiguratorul de raspundere civila nu raspunde in solidar cu inculpatul, aratand ca raspunderea asiguratorului este autonoma, indirecta si obiectiva, si se intemeiaza pe dispozitiile contractului de asigurare, pe cand raspunderea inculpatului este o raspundere civila delictuala. Prin aceleasi concluzii s-a mai aratat ca despagubirile solicitate cu titlu de daune materiale nu au la baza documente justificative iar sumele solicitate cu titlu de despagubiri pentru daunele morale nu tind la dezdaunare ci mai mult la o imbogatire fara just temei.
Procedand la solutionarea laturii civile care face obiectul cauzei de fata, instanta a retinut ca, pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala a inculpatului se impune indeplinirea cumulativa a conditiilor prev.de art.14 Cod pr.penala cu referire la art.998 si urm. vechiul Cod civil, in vigoare la data faptei, respectiv:
- existenta unei fapte ilicite, savarsita cu vinovatie;
- existenta unui prejudiciu;
- legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
In speta, fapta ilicita exista (respectiv infractiunea prev.de art. 178 alin. 1,2 si alin.5 Cod penal) si a fost savarsita cu vinovatie, sub forma culpei, astfel cum s-a stabilit in mod definitiv prin sentinta de condamnare a inculpatului P.D.O.
Legatura de cauzalitate in cauza de fata rezulta din insasi modul de savarsire a faptei si continutul ei.
Cu privire la prejudiciu, instanta a retinut ca prin acesta se intelege efectul negativ suferit de o persoana, ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite de catre o alta persoana. Totodata, pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare se cer a fi intrunite urmatoarele conditii: sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca.
Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, retinand totodata ca prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data cand se pretinde repararea lui, este intotdeauna cert.
Prejudiciul, a fost analizat separat, pe de o parte, raportat la prejudiciul material, pe de alta parte, raportat la cel moral pretins a fi fost cauzat partilor civile prin fapta ilicita retinuta in sarcina inculpatului.
Potrivit situatiei de fapt retinuta prin sentinta penala de condamnare, a rezultat ca prin fapta inculpatului P.D.O., savarsita la data de 13.11.2009 a rezultat decesul a doua persoane - S.V.C. si S.S., fiind astfel indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, fapta ilicita retinuta in sarcina inculpatului prin hotararea definitiva de condamnare fiind comisa din culpa exclusiva a inculpatului.
In stabilirea cuantumului concret al despagubirilor la plata carora inculpatul a fost obligat, instanta a avut in vedere inscrisurile depuse la dosarul cauzei si relatarile martorilor audiati in aceasta cauza.
1.In ceea ce priveste pretentiile civile formulate de partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A., instanta a retinut ca cele trei parti civile au suportat cheltuielile cu inmormantarea precum si cu pomenile ulterioare, potrivit chitantelor depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la aceste cheltuieli, martora Chipaila Nicoleta Mihaela a aratat ca la inmormantarea fiicei si respectiv surorii partilor civile au participat in jur de 100 de persoane, fiind organizata si o masa iar ulterior au fost efectuate toate pomenirile specifice religiei pentru fiecare din acestea cheltuindu-se 1.500 - 2.000 lei. Aceeasi martora a mai aratat in declaratia data ca au fost efectuate cheltuieli cu lucrurile care au fost date de pomana precum si cu un monument funerar din marmura facut pentru persoana decedata.
Cu privire la aceleasi aspecte martora N.G. a aratat ca dupa aprecierea ei cheltuielile pricinuite de transportul persoanei decedate la F., inmormantare si pomenirile facute ulterior au fost intr-un cuantum de 25.000-30.000 lei. Martora a aratat ca la inmormantare au fost peste 100 de persoane pentru care s-a organizat si o masa si ca au fost facute pomenile potrivit religiei ortodoxe.
Instanta de fond a retinut ca pentru cele mai multe din cheltuielile facute pentru organizarea meselor la inmormantare si la pomenirile ulterioare au fost depuse chitante fiscale, la dosar fiind depusa si copie dupa factura fiscala si dovada de plata a unei sume de 5.000 lei pentru monumentul funerar ridicat victimei (fila 505 dosar instanta), instanta considerand, in raport de probele efectuate, ca aceste cheltuieli totale se ridica la suma de 20.000 lei, reprezentand despagubiri pe care inculpatul P.D.O. a fost obligat sa le plateasca partilor civile S.I.C., S.G. si S.C.A. pentru daunele materiale provocate.
In ceea ce priveste sumele pretinse cu titlu de daune morale, instanta retine ca la aprecierea cuantumului despagubirilor morale trebuie sa aiba in vedere anumite criterii si anume :
- criteriul echitatii care presupune existenta unei corespondente intre prejudiciul incercat si dimensiunea despagubirii;
- criterii referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv;
- criterii referitoare la importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate.
Toate aceste criterii trebuie sa conduca la stabilirea unei sume care sa reprezinte o justa si reala despagubire a partilor civile, cu efect de satisfactie si sa nu reprezinte o sanctiune excesiva pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite partilor civile.
In materia daunelor morale, principiul repararii integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate baneste. In schimb, se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, care ii permite sa-si aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat in realitate, este despagubirea care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Astfel, consecintele negative suferite de catre partile civile, in plan psihic si afectiv, cauzate prin pierderea fiicei, respectiv a surorii sunt foarte dificil de cuantificat, fiind de netagaduit si totodata notorie suferinta provocata de o astfel de pierdere.
In ceea ce priveste prejudiciul moral produs in cauza prin savarsirea infractiunii, instanta considera ca partilor civile le-a fost cauzat de catre inculpat un prejudiciu moral important constand in pierderea unei persoane foarte dragi, fiica, respectiv sora, o persoana tanara, in imprejurari dureroase pentru membrii familiei, in timpul desfasurarii cercetarii judecatoresti instanta putand sa perceapa durerea imensa a parintilor din relatarile martorilor audiati in cauza si care au aratat ca victima era sprijinul familiei iar parintii au suferit foarte mult, mama purtand inca doliu dupa copilul pierdut, durere a carei intensitate nu s-a diminuat de-a lungul timpului, fiind unanim acceptat in cercetari psihologice ca decesul copiilor inaintea decesului parintilor provoaca acestora din urma traume imense, uneori ireversibile.
In acest sens este si practica instantei supreme care a statuat intr-o speta similara ca este necesara repararea unui prejudiciu de afectiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de catre persoana culpabila, in cazul parintilor si fratelui victimei instanta apreciind in cauza de fata ca legaturile de afectiune stranse avute cu victima in momentul decesului justifica acordarea unor daune morale.
Prin notiunea de prejudiciu moral, instanta intelege rezultatul daunator direct al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea umana.
Prejudiciul moral, fiind strans legat de persoana umana, lezeaza direct si nemijlocit sentimentele de dragoste si afectiune, cum este si cazul de fata.
In ceea ce priveste suma solicitata de partile civile cu titlu de daune morale, instanta retine ca, evaluarea daunelor morale, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotarator il au posibilitatile de orientare a judecatorilor in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale.
Astfel, in privinta intinderii prejudiciului moral, instanta a apreciat in raport cu imprejurarile comiterii faptei si urmarile acesteia, considerand ca suma de 435.000 lei pentru fiecare din partile civile S.I.C. si S.G. si suma de 200.000 lei pentru partea civila S.C.A. reprezinta o reparatie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit de acestea; instanta justificand diferenta intre cuantumul daunelor morale ce se vor acorda parintilor, respectiv fratelui prin aceea ca, fratele victimei, asa cum au aratat si martorii, era plecat in strainatate de o perioada de timp si nu s-au oferit indicii relevante cu privire la relatia afectiva dintre cei doi frati pentru a se face aprecieri cu privire la intinderea pagubei, suma stabilita fiind avuta in vedere de instanta pe considerentul ca, in general, intre frati exista anumite legaturi afective, aceasta fiind o chestiune care nu poate fi tagaduita.
In raport de toate criteriile aratate mai sus, analizand cuantumul daunelor morale solicitate de parti, instanta le-a considerat ca fiind nejustificat de mari ajungandu-se prin sumele solicitate practic la o "comercializare a sentimentelor de afectiune" motiv pentru care a admis in parte pretentiile partilor civile privind despagubirile pentru daunele morale incercate.
Prin urmare, instanta a obligat inculpatul sa plateasca partilor civile S.I.C. si S.G. cate 435.000 lei, fiecare reprezentand despagubiri pentru daunele morale si la plata catre partea civila S.C.A. a sumei de 200.000 lei, cu acelasi titlu.
2.Cu privire la pretentiile civile formulate de partile civile S.V.P. si S.V.V., instanta a retinut ca cele doua parti civile au suportat cheltuielile cu inmormantarea precum si cu pomenile ulterioare, potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza.
Cu privire la aceste cheltuieli, martora G.L. a aratat ca a participat la efectuarea cumparaturilor pentru inmormantarea persoanei decedate iar cosciugul a costat 2.000 lei, fiind cheltuita de asemenea suma de 1.400 lei pe haine si transport. Martora a mai sustinut ca la inmormantare au mai participat foarte multe persoane, ca ea personal a schimbat suma de 2.000 euro pe care i-a cheltuit cu alimente, prosoape, brad, masuta, farfurii iar rochia de mireasa a costat aproximativ 1.300 lei.
Aceeasi martora a mai precizat ca s-au facut toate pomenirile conform religiei ortodoxe si s-au cheltuit in jur de 2.000 lei pentru fiecare, fiind construit si un monument funerar care a costat aproximativ 25.000 lei.
Referitor la aceleasi aspecte, martora F.C. a aratat ca a participat la efectuarea cumparaturilor pentru inmormantare, ca a schimbat personal suma de 2.000 euro, suma cu care a efectuat cumparaturile, precizand ca la inmormantarea persoanei decedate au participat 500 de persoane. Martora a mai aratat ca au fost facute toate pomenirile traditionale si a fost ridicat un monument funerar care a costat 25.000 lei.
Instanta a retinut ca pentru cele mai multe din cheltuielile pretinse de partile civile nu au fost depuse dovezi, insa martorele audiate au dat detalii privind sumele de bani cheltuite iar la dosar a fost depus un contract pentru monument funerar cu un pret de lucrare de 15.000 lei din care a fost platita ca avans suma de 3.000 lei iar ulterior suma de 11.000 lei.
Trecand peste lipsa chitantelor privind cheltuielile efectuate cu inmormantarea si pomenirile ulterioare precum si peste imprejurarea ca s-a depus o dovada de plata pentru un monument funerar facut atat pentru persoana decedata cat si pentru parintii acesteia, aspecte pe care instanta este tinuta sa le aiba in vedere in cauza de fata, tinand cont de sustinerile martorilor audiati, instanta a apreciat ca aceste cheltuieli totale se ridica la suma de 15.000 euro, reprezentand despagubiri pe care inculpatul P.D.O. a fost obligat sa le plateasca partilor civile S.V.P. si S.V.V. pentru daunele materiale provocate.
In ceea ce priveste prejudiciul moral produs in cauza prin savarsirea infractiunii, instanta tinand cont de toate criteriile aratate mai sus cu prilejul aprecierilor facute de instanta cu privire la daunele morale solicitate de partile civile S., considera ca partilor civile S.V.P. si S.V.V. le-a fost cauzat de catre inculpat un prejudiciu moral important, constand in pierderea unei persoane foarte dragi, singurul copil, o persoana tanara, in imprejurari dureroase pentru membrii familiei, in timpul desfasurarii cercetarii judecatoresti instanta putand sa perceapa durerea imensa a parintilor din relatarile martorilor audiati in cauza si care au aratat ca parintii au fost foarte afectati de pierderea unicului copil, inainte erau niste oameni veseli iar dupa decesul fiicei sunt extrem de tristi, iar cimitirul a devenit pentru ei o a doua casa, durere a carei intensitate nu s-a diminuat de-a lungul timpului, fiind unanim acceptat in cercetari psihologice ca decesul copiilor inaintea decesului parintilor provoaca acestora din urma traume imense, uneori ireversibile.
In acest sens este si practica instantei supreme care a statuat intr-o speta similara ca este necesara repararea unui prejudiciu de afectiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de catre persoana culpabila, in cazul parintilor victimei instanta apreciind ca legaturile de afectiune stranse avute cu victima in momentul decesului justifica acordarea unor daune morale.
Prin notiunea de prejudiciu moral, instanta intelege rezultatul daunator direct al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea umana.
Prejudiciul moral, fiind strans legat de persoana umana, lezeaza direct si nemijlocit sentimentele de dragoste si afectiune, cum este si cazul de fata.
In ceea ce priveste suma solicitata de partile civile cu titlu de daune morale, instanta retine ca, evaluarea daunelor morale, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, in care rolul hotarator il au posibilitatile de orientare a judecatorilor in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale.
Astfel, in privinta intinderii prejudiciului moral, instanta a apreciat in raport cu imprejurarile comiterii faptei si urmarile acesteia, considerand ca suma de cate 100.000 euro pentru fiecare din partile civile S.V.P. si S.V.V. reprezinta o reparatie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit de acestea.
Prin urmare, instanta a obligat inculpatul sa plateasca partilor civile S.V.P. si S.V.V. cate 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective, cu titlu de despagubiri pentru daunele morale, apreciind ca sumele solicitate de partile civile cu titlu de despagubiri pentru daunele morale sunt nejustificat de mari, motiv pentru care pretentiile civile ale partilor civile vor fi admise in parte.
Instanta a respins in rest celelalte pretentii civile formulate in cauza de partile civile S.I.C., S.G., S.C.A., S.V.P: si S.V.V., ca neintemeiate.
Cu privire la asiguratorul de raspundere civila instanta a retinut urmatoarele:
La data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpatul P.D.O. era asigurat la societatea de asigurari M.F. Compania De S. Y R. din Spania iar corespondentul acesteia pe teritoriul Romaniei societatea de asigurari SC U. Asigurari SA, societate care a fost citata in cauza de fata in calitate de asigurator si care raspunde in aceasta calitate in cauza de fata.
Potrivit art. 54 alin. 4 si art. 57 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost interpretata prin decizia nr. 1/2005 pronuntata de ICCJ, raspunderea asiguratorului are natura contractuala, avand caracter limitat, derivat din contract.
Asigurarea de raspundere civila pentru prejudiciile produse prin accidente de autovehicule (denumita in continuare asigurare de raspundere civila auto sau RCA) este, potrivit art.4 din Legea nr.136/1995 modificata, o asigurare obligatorie. Expresia acestui caracter obligatoriu o reprezinta faptul ca persoanele fizice sau juridice care au in proprietate vehicule supuse inmatricularii/inregistrarii in Romania, precum si tramvaie au obligatia legala (art.48 alin.1 din legea mentionata) sa incheie o astfel de asigurare, cat si faptul ca in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege (art.3).
Prin urmare, asigurarea de raspundere civila auto este un contract prin care asiguratorul se obliga, corelativ incasarii primelor de asigurare, sa acorde despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule (prejudicii ale bunurilor, integritatii corporale sau vietii unor terte persoane - art.49 si art.50 din Legea nr.136/1995). Mai mult, despagubirea se plateste de catre asigurator chiar si atunci cand accidentul este produs de o alta persoana decat asiguratul, necesara fiind implicarea in accident a autovehiculului asigurat, nu si a persoanei asigurate (art.51 alin.1).
Instanta a retinut ca despagubirea se plateste de catre asigurator persoanei pagubite. Numai daca asiguratii au despagubit ei persoanele prejudiciate despagubirea se plateste asiguratului (art.55 din lege prevede expres aceste obligatii ale asiguratorului).
Despagubirea platita de catre asigurator celor pagubiti prin accidente produse de autovehicule nu se recupereaza de catre acesta de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei. Asiguratorul are actiune in regres pentru despagubirile platite numai in cazurile speciale, expres si limitativ prevazute de art.58 din Legea nr.136/1995. Ipotezele art.58 reprezinta o situatie de exceptie, derogatorie de la regula potrivit careia, in aceasta materie, asiguratorul nu are actiune in regres.
Din aceasta perspectiva analitica, se poate concluziona ca raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata, in materia asigurarii de raspundere civila auto, este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este, totodata, o raspundere directa, asiguratorul raspunzand pentru fapta sa de a-si asuma conduita (riscurile acesteia) asiguratului. Asiguratorul, atunci cand acopera prejudiciul suferit de tertul victima a accidentului, nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de faptuitor, ci isi indeplineste propria obligatie asumata prin contractul de asigurare.
De la aceasta concluzie cu caracter de regula se deroga numai cazurile prevazute de art.58 din Legea nr.136/1995 cand despagubirea platita de catre asigurator persoanei pagubite se recupereaza de la persoana responsabila de producerea accidentului.
Numai in aceste cazuri asiguratorul are un rol de simplu garant al platii despagubirilor, avansand, fara a o suporta finalmente, o suma care va reintra in patrimoniul sau pe calea regresului. In toate celelalte situatii, adica de regula asiguratorul nu este doar un simplu garant, ci adevaratul debitor al despagubirii care se cuvine tertului prejudiciat, deoarece el nu doar avanseaza, ci suporta, efectiv si definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asiguratului.
Aceasta este natura juridica a raspunderii asiguratorului in cazul asigurarii de raspundere civila obligatorie.
In ceea ce priveste obligarea asiguratorului la plata despagubirilor civile in cadrul procesului penal in care inculpatul este cercetat pentru savarsirea infractiunii care reprezinta in esenta tocmai riscul asigurat prin contract, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Este cunoscut faptul ca raspunderea civila delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile, pe cata vreme raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special, derogator. Efectul consta in faptul ca, in situatia in care nu exista o raspundere contractuala, sunt aplicabile regulile privind raspunderea civila delictuala. Asadar, pentru angajarea raspunderii contractuale este necesara preexistenta unui contract valabil incheiat. Insa, responsabilitatea contractuala poate fi invocata numai de partile contractante, astfel ca tertii pot apela, pentru acoperirea prejudiciilor civile, doar la raspunderea civila delictuala. Tocmai de aceea, in cazul accidentelor de vehicule, Legea nr.136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania, ofera posibilitatea tertului pagubit de a invoca contractul de asigurare, pentru acoperirea daunelor materiale si morale, chiar pentru plata cheltuielilor de judecata. Ca atare, tertul pagubit poate invoca raspunderea contractuala direct in fata instantei penale. Este adevarat ca legiuitorul, in Codul de procedura penala, a enumerat, in mod limitativ, partile in procesul penal, printre care nu se regaseste asiguratorul de raspundere civila, iar la art.54, alin.1 din Legea nr.136/1995 face referire la citarea persoanei raspunzatoare de producerea accidentului rutier in calitate de intervenient fortat, facand deci prin urmare referiri la o institutie specifica procesului civil. Insa, interpretand in mod strict aceste dispozitii legale, se pierde din vedere spiritul legii, care presupune rezolvarea la timp si in mod complet a procesului penal, insemnand nu numai tragerea la raspundere penala a inculpatului, dar si obligarea acestuia la plata despagubirilor civile cauzate prin fapta sa ilicita. Din toate reglementarile procedurale cuprinse intre art.19 Cod procedura penala si art.22 Cod procedura penala, inclusiv, rezulta intentia legiuitorului ca instanta penala sa solutioneze deopotriva, in cadrul procesului penal, ambele actiuni, penala si civila. Este evident faptul ca partea vatamata care se constituie parte civila in procesul penal urmareste ca, in cadrul acestuia, sa-i fie solutionate toate interesele sale legitime.
In ipoteza in care s-ar limita partii vatamate dreptul de a obtine obligarea asiguratorului la plata despagubirilor in cursul procesului penal s-ar crea situatia injusta ca partea vatamata sa nu se poata indrepta impotriva asiguratorului de raspundere civila decat in afara procesului penal, desi interesul sau procesual consta in rezolvarea simultana a celor doua actiuni. Totodata, aceasta limitare ar constitui o inechitate nu numai fata de partea vatamata dar si fata de inculpat, care, prin excluderea posibilitatii de optiune a partii vatamate pentru raspunderea contractuala, va raspunde delictual pentru fapta ilicita proprie, cu toate ca riscul comiterii unei infractiuni din culpa a fost preluat, prin contractul de asigurare preexistent, de asiguratorul de raspundere civila, care, potrivit art.58 din Legea nr.136/1995, are la indemana actiunea in regres impotriva inculpatului doar in cazul infractiunii savarsita cu intentie. Desigur ca partea vatamata are posibilitatea de a se indrepta direct, printr-o manifestare de vointa expresa, doar impotriva inculpatului, care, ulterior solutionarii definitive a procesului penal, poate recupera de la asigurator, in baza contractului de asigurare, despagubirile civile pe care le-a platit acesteia.
Avand in vedere toate aceste considerente, inclusiv prin prisma art.6, paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care consacra dreptul la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil, instanta de fond a retinut ca, pentru o justa si operativa solutionare a cauzei, care prevaleaza formalismului procedural, asiguratorul de raspundere civila poate fi obligat, in cadrul procesului penal, la plata despagubirilor civile catre tertul pagubit prin infractiunea din culpa comisa de asigurat. In acest mod, sunt evitate o serie de procese civile subsecvente, care tind la prelungirea nefireasca si pagubitoare a procesului penal.
Se mai impune precizarea ca pentru restul despagubirilor civile care depasesc nivelul maxim stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, potrivit art.53 din Legea nr.136/1995, inculpatul raspunde pentru fapta ilicita proprie, astfel ca raspunderea contractuala coexista cu raspunderea delictuala.
In aceste conditii, tinand cont de aspectele aratate mai inainte cu privire la raspunderea asiguratorului in procesul penal, instanta, in baza art. 55 al.1 din Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, a obligat asiguratorul de raspundere civila la plata sumelor de bani, la care a fost obligat asiguratul sau, inculpatul P.D.O., respectiv: 435.000 lei catre partea civila S.I.C. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 435.000 lei catre partea civila S.G. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 200.000 lei catre partea civila S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 20.000 lei catre partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale; 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila S.V.P. cu titlu de despagubiri pentru daune morale; 100.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partea civila Sandu V.V. cu titlu de despagubiri pentru daune morale si 15.000 euro in echivalent lei la data platii efective catre partile civile S.V.P. si S.V.V. cu titlu de despagubiri pentru daunele materiale.
In baza art.193 Cod procedura penala cu aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila, respectiv in baza contractului de asigurare si art.55 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat inculpatul si respectiv asiguratorul la plata catre partile civile S.V.P. si S.V.V. a sumei de 4000 lei reprezentand cheltuielile cu onorariul aparatorului ales, potrivit facturii depuse la dosarul cauzei, apreciind ca sumele cerute cu titlu de cheltuieli judiciare pentru onorariul aparatorului este disproportionata in raport de volumul de munca depus de aparator in cauza de fata.
Impotriva acestei sentinte au formulat recursuri asiguratorul de raspundere civila SC U. SA si partile civile S.V.P. si S.V.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul asigurator SC U. SA considera ca fiind exagerat cuantumul despagubirilor acordate partilor civile, atat din perspectiva prejudiciului material cat si al celui moral. Astfel, se arata, pe de o parte, ca partile civile au solicitat daune materiale si morale ce depasesc limita de despagubire prevazuta de catre asigurator, iar pe de alta parte ca daunele materiale nu au fost pe deplin dovedite iar cele morale depasesc granita functiei pe care acestea trebuie sa o aiba, aceea de justa reparatie.
Recurentii parti civile S.V.P. si S.V.V. au solicitat admiterea pretentiilor astfel cum au fost initial formulate si obligarea inculpatului si a asiguratorului (in calitate de garant), la plata daunelor morale si materiale, respectiv cate 750.000 euro pentru fiecare parte civila reprezentand daune morale si suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentand cheltuielile efectuate cu ocazia inmormantarii, organizarea parastaselor si pomenilor prezente si viitoare pana la 7 ani de la deces. In sustinerea recursului, partile civile arata ca instanta a acordat cu titlu de daune morale parintilor victimei sume exagerat de mici, sume care alaturi de cele stabilite cu titlu de daune materiale nu ating pragul unei reparatii echitabile a prejudiciului nepatrimonial suferit de cei doi - pierderea brusca a unicei fiice, prejudiciu a carui existenta si intindere a fost dovedit cu prisosinta.
Examinand sentinta penala atacata prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu conform dispozitiilor art.3856 pct.3 Cod procedura penala, Curtea retine urmatoarele:
Sub aspectul laturii penale, cauza a fost solutionata definitiv prin sentinta penala nr.710 din 24 iunie 2011 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr.2413 din 06 decembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia I-a Penala, prin care inculpatul P.D.O. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare, cu executare in regim de detentie, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, prev.de art.178 alin.1,2 si 5 Cod penal cu referire la art.3201 Cod pr.penala, constand in aceea ca la data de 13.11.2009, in jurul orelor 02.00, in timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca BMW 530 cu numar de inmatriculare 7395 BWL pe bd. L.C. dinspre bd. Gh.M. catre Piata Victoriei, inculpatul a condus cu o viteza de depasea limita maxima admisa si nu a adaptat viteza la conditiile de drum astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta, in urma impactului cu stalpul de beton cauzand decesul celor doua pasagere ale autoturismului, numitele S.V.C. si S.S.O.
In baza propriului examen al actelor si lucrarilor dosarului, Curtea, retinand intrunirea cumulativa a conditiilor in care poate fi atrasa raspunderea civila delictuale, reglementate de art.998-999 Cod civil (reglementari in vigoare la momentul comiterii faptei) - fapta ilicita, prejudiciu, legatura de cauzalitate, vinovatie - dar si pe cele ale exercitarii actiunii civile in cadrul procesului penal, apreciaza ca solutia atacata prin prezentul recurs este eronata astfel cum rezulta din considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, pe de o parte, Curtea constata ca despagubirile morale prin cuantumul acordat depasesc sfera unei satisfactii echitabile proportionala cu caracterul profund si ireversibil al prejudiciului suferit de catre partile civile iar pe de alta parte, pentru plata despagubirilor acordate acestora, instanta nu a dispus, conform art.14 si 346 al.1 Cod pr.penala cu referire la art.969 Cod civil si art.49, 50, 54 si 55 din Legea nr.136/1995, obligarea doar a asiguratorului la plata despagubirilor civile pentru daune materiale si morale acordate partilor civile S.V.P. si S.V.V. (parintii victimei S.V.C.), S.I.C., S.G. si S.C:A. (parintii si respectiv fratele victimei S.S.O.).
Privitor la despagubirile civile materiale acordate partilor civile S.V.P. si S.V.V. pe de o parte si respectiv S.I.C. si S.G., pe de alta parte, se constata ca solutia primei instante este legala si temeinica, prejudiciul material suferit de aceste parti civile fiind dovedit in limita acordata, asa cum rezulta din inscrisurile existente la dosarul cauzei, motiv pentru care aceste dispozitii vor fi mentinute.
Privitor la prejudiciul material acordat partii civile S.C.A., instanta de recurs constata, asa cum rezulta din declaratia martorei C.N.M. (fila 442 dosar fond - "_.stiu ca __ parintii victimei au efectuat toate pomenirile specifice religiei ortodoxe__.), ca acesta nu a contribuit la efectuarea cheltuielilor materiale (necesare inmormantarii si pomenirii victimei), drept pentru care se apreciaza ca acesta nu era indreptatit la repararea unui astfel de prejudiciu.
Asa fiind, Curtea va inlatura obligatia de plata cu titlu de despagubiri materiale acordate partii civile S.C.A..
In plus, instanta retine ca susnumitul a formulat cerere de introducere in cauza in calitate de parte civila la data de 26.05.2011, constituindu-se parte civila cu suma de 1.975.000 lei pentru daune morale pricinuite de moartea violenta a surorii sale, S.S.O., urmare a faptei comise de catre inculpatul P.D.O. (filele 35-38 dosar fond prim ciclu procesual nr.17558/299/2011, filele 50-52 vol.I dosar fond nr.31526/299/2011).
Sub acest aspect, sustinerile reprezentantului asiguratorului SC U SA - in sensul ca in privinta victimei S.S.O. doar tatal acesteia (S.I.C.) s-ar fi constituit parte civila in prezenta cauza iar partilor civile S.G. si S.C.A. li s-ar fi acordat despagubiri nesolicitate, prima instanta acordand astfel ceea ce nu s-a cerut - nu pot fi primite, Curtea constatand ca la dosarul cauzei exista constituire de parte civila a numitilor S.G. si S.C.A., formulata anterior momentului pana la care, conform legii, acestia se puteau constitui parti civile - citirea actului de sesizare, conform art.15 Cod pr.penala. In plus, se constata ca, audiat fiind in fata primei instante, inculpatul nu s-a opus (fila 22, dosar nr.17558/299/2011), prin atitudinea adoptata pe parcursul procesului penal manifestandu-si chiar disponibilitatea de a despagubi partile civile.
Fara a nega vreun moment prejudiciul moral incercat de catre cele cinci parti civile in prezenta cauza, carora li s-au produs, fara putinta de tagada, traume psihice ireversibile, acestea incercand sentimente de profund regret, amaraciune si trairi ce le vor marca in continuare existenta, Curtea constata ca prin cuantumul acordat daunele morale depasesc limita unei satisfactii echitabile, juste si proportionale cu caracterul profund si ireversibil al prejudiciului suferit.
Avand in vedere ca prejudiciul moral suferit de parti nu poate fi reparat in natura, devin incidente prevederile art.14 alin.3 lit.b) Cod pr.penala, potrivit carora "repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta".
Desi nu exista criterii legale si absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partile civile, practica judiciara in materie releva ca instantele au in vedere consecintele negative suferite de catre cei in cauza, in plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, masura lezarii lor, intensitatea legaturii afective deduse din gradul de rudenie, relatiile avute anterior, modul in care se reflecta absenta defunctului in viata rudei ramase, evaluarea baneasca fiind una aproximativa bazata pe considerente de echitate.
Altfel spus, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta trebuie sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie nepartinitoare fara a se atinge limita superioara a imbogatirii fara justa cauza ori la o comercializare a sentimentelor de afectiune.
Tinand seama de toate acestea, Curtea apreciaza ca se impune reducerea cuantumului despagubirilor civile pentru daune morale, dupa cum urmeaza :
- cu privire la partile civile S.V.V. si P. de la cate 100.000 euro in echivalent lei la cate 50.000 euro echivalent in lei de la data efectuarii platii;
- cu privire la partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A. de la cate 435.000 lei la cate 200.000 lei in cazul partilor civile S.I.C., S.G. (ambii parinti ai victimei) si de la 200.000 lei la 50.000 lei in cazul partii civile S.C.A.(fratele victimei).
Potrivit art.14 si urm. Cod pr.penala, actiunea civila alaturata actiunii penale se exercita impotriva inculpatului fiind guvernata de regulile ce reglementeaza raspunderea civila delictuala.
Solutionand actiunea civila, instanta penala trebuie sa stabileasca mai intai indeplinirea tuturor cerintelor legale de obligare a inculpatului si, dupa caz, a inculpatului solidar cu partea responsabila civilmente la plata despagubirilor si numai dupa aceea, sa stabileasca - in conformitate cu Legeanr.136/1995 - ca sumele datorate de catre debitorul principal sunt platite de catre asigurator, in baza contractului de asigurare.
Astfel, prin Legea nr.136/1995 este reglementata obligativitatea incheierii de catre proprietarii de autovehicule, de polite de asigurare de raspundere civila obligatorie. Ratiunea obligarii la incheierea de astfel de polite este aceea de a inlatura riscul insolvabilitatii celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel incat victima sau succesorii acesteia, sa poata fi despagubiti de catre asigurator, in cazul in care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este in incapacitate de a plati.
In procesul penal, in cazul in care exista un asigurator, acesta trebuie obligat la plata despagubirilor civile, chiar daca aceasta plata are ca temei un contract, intrucat acest raport contractual se grefeaza pe raportul civil de raspundere civila delictuala. Cele doua raspunderi, cea contractuala si cea delictuala trebuie, de altfel, sa coexiste, pentru ca mecanismul raspunderii asiguratorului sa se declanseze.
Dupa adoptarea deciziei I/2005 in recurs in interesul legii, au intervenit modificari ale Legii nr.136/1995 care, in prezent, prevede cu claritate nu numai ca citarea asiguratorului in procesul penal este obligatorie, ci si raspunderea directa a acestuia pentru prejudiciile cauzate prin infractiunea de ucidere din culpa produsa in urma unui accident de circulatie, desigur, in limita unui plafon maxim care este stabilit anual printr-o hotarare de guvern.
Astfel, conform art.49 din Legea nr.136/1995, asiguratorul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, iar potrivit art.50 alin.1 despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pe cale de consecinta, in cadrul procesului penal, asiguratorul are toate drepturile si obligatiile procesuale ale partilor, putand invoca exceptii, avand posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere inclusiv asupra laturii penale, bineinteles asupra legalitatii si temeiniciei pretentiilor exprimate de partile civile, putand exercita si caile de atac prevazute de lege, asa incat participarea sa la proces este integrala, hotararea fiindu-i opozabila, dar nu in sensul formal.
In materia asigurarii de raspundere civila auto, raspunderea asiguratorului fata de persoana prejudiciata este o raspundere contractuala, asumata prin contractul de asigurare. Este, deci, o raspundere directa, decurgand din achiesarea asiguratorului la riscurile conduitei asiguratului. De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de tertul victima a accidentului de circulatie, asiguratorul nu face o plata pentru faptuitor si nici alaturi de acesta, ci isi indeplineste obligatia proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportand in mod efectiv si definitiv intregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului.
De la aceasta regula, cu valoare de principiu, se deroga numai in cazurile reglementate in art.58 din Legea nr.136/1995, unde sunt prevazute cazurile de recuperare de catre asigurator, de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei, a sumelor platite ca despagubiri. Numai in asemenea cazuri asiguratorul are rol doar de garant al platii despagubirilor, pe care insa nu va trebui sa le suporte cu caracter definitiv, cat timp el are posibilitate sa-si recupereze sumele avansate, in acest scop, prin recurgerea la calea actiunii in regres.
Pe de alta parte, intre asigurator si inculpat nu exista solidaritate. Regula obligatiilor civile o constituie divizibilitatea, iar solidaritatea trebuie prevazuta in mod expres de lege. O atare solidaritate exista numai intre inculpat si partea responsabila civilmente, in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil ce reglementeaza raspunderea civila delictuala, pe cand izvorul obligatiei asiguratorului este contractual (contractul de asigurare de raspundere civila) si legal (Legea nr.136/1995).
Drept urmare, in mod corect instanta de fond trebuia sa dispuna obligarea directa doar a asiguratorului la plata daunelor materiale si morale.
In raport de considerentele ce preced si in limitele mai sus aratate, Curtea, in temeiul art.38515 pct.2 lit.d Cod pr.penala, va admite recursul declarat de asiguratorul de civila SC ASIGURARE U. SA, va casa in parte sentinta penala nr.204/22 februarie 2012 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 si rejudecand:
Va reduce cuantumul despagubirilor pentru daune morale acordate partilor civile S.V.P. si S.V.V. de la cate 100.000 euro in echivalent lei la cate 50.000 euro echivalent in lei de la data efectuarii platii, mentinand dispozitiile de plata in privinta daunelor materiale in cuantumul stabilit.
Cu privire la partile civile S.I.C., S.G. si S.C.A.:
- va inlatura obligatia de plata cu titlu de despagubiri materiale in favoarea partii civile S.C.A.;
- va reduce cuantumul despagubirilor pentru daune morale de la cate 435.000 lei la cate 200.000 lei in cazul partilor civile S.I.C., S.G., mentinand dispozitiile de plata in privinta daunelor materiale stabilite in favoarea lor;
- va reduce cuantumul despagubirilor pentru daune morale de la 200.000 lei la 50.000 lei in cazul partii civile S.C.A.
Va inlatura obligatia de plata stabilita in sarcina inculpatului P.D.O. cu acelasi titlu (despagubiri pentru daune materiale si morale) catre partile civile, sume ce se vor plati direct de asigurator in cuantumul stabilit, in baza raportului de asigurare dintre inculpat si SC ASIGURARE U. SA.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate.
Conform art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.penala, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partile civile S.V.P. si S.V.V..
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penala, vor fi obligati recurentii S.V.P. si S.V.V. la plata a cate 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.