Daune morale. Decizie nr. 4965 din data de 25.09.2012
pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti

DOMENIU Pensii.
Daune morale. Conditii de acordare in materia asigurarilor sociale.
Se impune obligarea paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin emiterea cu intarziere a deciziei de pensionare , cu incalcarea termenului prevazut de dispozitiile legale in materie .
Astfel , se retine ca reclamantul a depus la parata o cerere de acordare a pensiei de invaliditate , solu?ionata abia dupa aproximativ 4 luni, in condi?iile in care dispozi?iile legale ii stabileau imperativ un termen de solu?ionare a cererii de 45 de zile.
Conditiile care trebuie a fi indeplinite pentru a se angaja raspunderea civila delictuala sunt : existenta unei fapte ilicite , producerea unui prejudiciu , vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu .
( Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale - Decizia nr. 4965/2012/ 25 Septembrie 2012)
- art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale reclamantul ND a solicitat in contradictoriu cu parata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata unei compensatii reprezentand daune morale si despagubiri in cuantum de 15000 lei, cu plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr. 2960/29.03.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost admisa in parte actiunea . A fost respinsa contestatia formulata sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, ca neintemeiata. A fost admis in parte capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI la plata unor sume cu titlu de daune morale si a fost obligata intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI la plata catre contestator a unor daune morale in cuantum de 2.500 lei. A fost respinsa cererea prin care se solicita obligarea paratei la plata unor sume cu titlu de despagubiri materiale catre contestator, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin decizia nr. 2_../12.08.2010, emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti si comunicata la data de 25.08.2010, a fost stabilita pensia de invaliditate gradul III cuvenita reclamantului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, plata drepturilor fiind stabilita incepand cu data de 08.04.2010.
1.Contestatorul critica aceasta decizie sub aspectul datei de stabilire a drepturilor de pensie si a acordarii acestora sustinand ca aceasta a fost incorect stabilita de intimata fata de data cererea sa si prevederile legale incidente in cauza.(_)
In conformitate cu prevederile art. 84 alin.2 din Legea nr.19/2000, in vigoare la data pensionarii petentului:
(2) Drepturile de pensie de invaliditate se acorda si se platesc:
a) de la data incetarii platii indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de incadrare in grad de invaliditate:
b) de la data incetarii platii indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca, dar nu inainte de data incetarii calitatii de asigurat, daca cererea a fost depusa in termenul prevazut la lit. a), in cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. (2);
c) de la data depunerii cererii, dar nu inainte de data incetarii calitatii de asigurat, in cazul persoanelor prevazute la art. 5 alin. (2), ale caror cereri au fost depuse cu depasirea termenului prevazut la lit. a);
d) de la data depunerii cererii, in cazul persoanelor care la data solicitarii pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.
Or, contestatorul sustine ca cererea sa de pensionare a fost depusa in termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de incadrare in grad de invaliditate cu nr. _./09.12.2009, respectiv la data de 12.01.2010, astfel incat in mod incorect Casa de pensii a procedat la stabilirea pensiei de invaliditate de la data de 08.04.2010, data la care a facut doar o revenire la cererea initiala, avand in vedere imprejurarea ca se depasise termenul de 45 de zile de la depunerea cererii iar Casa de pensii intarzia emiterea deciziei de pensionare.(_)
Din probele administrate in cauza de parti Tribunalul retine ca nu s-a putut dovedi aspectul relevat de contestator referitor la depunerea cererii de pensionare la Casa de pensii de sector la data de 12.01.2010, astfel incat, desi este plauzibil ca petentul sa se fi adresat functionarului de la ghiseu in acea data in vederea depunerii actelor necesare pensionarii, cererea sa de pensionare nu a fost inregistrata, aspect care rezulta din Lista Registru Intrari Stabiliri de la data de 12.01.2010, din care nu rezulta existenta vreunei inregistrari pe numele petentului iar acesta nu a putut prezenta vreun bon de inregistrare sau vreo alta dovada din care sa rezulte existenta unei solicitari de stabilire a pensiei de invaliditate anterioara datei de 08.04.2010. Si sustinerea contestatorului in sensul ca nu avea motive sa nu solicite acordarea pensiei de invaliditate imediat datei incetarii calitatii de asigurat fara a mai realiza venituri si fiind in situatia de a contracta mai multe imprumuturi pentru a face fata cheltuielilor este credibila insa nu suficienta pentru a face dovada formularii cererii de pensionare insotita de documentele doveditoare inca de la data de 12.01.2010.
Tribunalul constata sub acest aspect ca revenirile reclamantului la Casa de Pensii in vederea verificarii emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate (cu nr. 3_./21.07.2010 si nr. 3_./06.07.2010) sunt ulterioare datei de 08.04.2010 si fac referire la cererea nr. 9_../08.04.2010, astfel incat, nu exista vreo referire la vreo cerere a reclamantului anterioara datei de 08.04.2010 sau vreo alta dovada minima scrisa (sau inceput de dovada scrisa) din care sa se poata naste prezumtia existentei unei cereri de pensionare formulata anterior datei de 08.04.2010 si cu atat mai putin la data de 12.01.2010, chiar daca Tribunalul admite posibilitatea ca reclamantul sa se fi adresat anterior casei de pensii cu o cerere de pensionare dar care fie nu a fost inregistrata din diverse motive (nu detinea toate actele complete, a fost ratacita, etc.) fie a fost restituita petentului pentru completare sau din alt motiv.
Totodata, Tribunalul retine ca este real ca cererea cu nr. 9_../08.04.2010, nu este semnata de reclamant, insa pe de o parte potrivit prevederilor art.82 din Legea nr. 19/2000 modificata, pensia se acorda la cererea persoanei indreptatite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procura speciala, a tutorelui sau a curatorului acesteia iar cererea de pensionare impreuna cu actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege se depune de solicitant sau, dupa caz, de angajator la casa teritoriala de pensii in raza careia se afla domiciliul solicitantului.
Or, din cuprinsul acestei cereri ar rezulta ca la aceasta data a fost depus carnetul de munca cu Seria AZ nr. _.. astfel incat si daca s-a dovedi ca petentul ar fi depus alta cerere de pensionare la o data anterioara, drepturile de pensie nu s-ar fi putut stabili in lipsa depunerii carnetului de munca, acesta facand parte din categoria actelor care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru stabilirea drepturilor de pensie.
Fata de cele mai sus retinute Tribunalul constata ca in cauza nu s-au facut dovezi certe si neechivoce de natura a contrazice evidentele oficiale ale intimatei din care sa rezulte ca reclamantul ar fi depus cererea sa de pensionare in termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de incadrare in grad de invaliditate cu nr. 6_./09.12.2009, respectiv la data de 12.01.2010, context in care Tribunalul constata ca drepturile de pensie au fost corect stabilite de intimata incepand cu data care figureaza ca data a depunerii cererii, 08.04.2011, potrivit art. 84 alin. 2 litera g din Legea nr. 19/2000 (in cazul persoanelor care la data solicitarii pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat), astfel incat va respinge contestatia formulata impotriva Deciziei de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010, emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, ca neintemeiata.
2. Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI la plata unor sume cu titlu de despagubiri materiale catre contestator, rezultate din stabilirea incorecta a datei acordarii drepturilor de pensie de invaliditate si de intarzierea stabilirii acestuia, Tribunalul constata ca acest capat de cerere este neintemeiat.
Astfel, pe de o parte Tribunalul retine sub aspectul daunelor materiale care ar rezulta din stabilirea incorecta a datei acordarii drepturilor de pensie de invaliditate aceasta solicitare trebuie tratata ca fiind o cerere accesorie contestatiei, astfel incat cum Tribunalul a respins ca neintemeiata contestatia formulata impotriva Deciziei de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010, emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti sub aspectul datei stabilirii drepturilor de pensie, nici despagubirile egale cu drepturile de pensie de care a fost lipsit petentul de la data emiterii deciziei medicale de incadrare in grad de invaliditate si pana la data de 08.04.2010 nu pot fi acordate de instanta.
Cu privire la despagubiri materiale rezultate din intarzierea stabilirii drepturilor de pensie, Tribunalul constata ca si acestea sunt nefondate cata vreme pe de o parte chiar daca Decizia de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010, emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti a fost comunicata la data de 25.08.2010, drepturile de pensie au fost stabilite si acordate retroactiv incepand cu data de 08.04.2010, astfel incat din acest punct de vedere reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu iar pe de alta parte reclamantul nu a dovedit ca a suferit vreun prejudiciu patrimonial rezultat din emiterea deciziei de pensie si plata cu intarziere a drepturilor de pensie, prejudiciu de o anumita intindere si care sa poata fi cuantificat, astfel incat sa poata fi pus in sarcina intimatei ca persoana care se face vinovata de producerea in patrimoniul petentului a unui prejudiciu cert, determinat si care sa rezulte din date de calcul ce pot fi verificate si dovedite.
3. Cu privire la capatul de cerere prin care se solicita obligarea intimatei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI la plata unor sume cu titlu de daune morale, tribunalul retine urmatoarele:
Reclamantul solicita obligarea paratei la plata sumei de 15000 lei pentru consecintele negative suportate de contestator sub aspect fizic si psihic, prin intarzierea stabilirii si platii drepturilor de pensie, avand in vedere atat consecintele negative pecuniare ale unei asemenea incalcari a drepturilor sale atrase si din situatia sa speciala de persoana cu probleme de sanatate serioase si care s-au agravat pe fondul lipsirii de mijloace de trai.
Daunele solicitate cu acest titlu, se incadreaza in categoria prejudiciului personal nepatrimonial, aflandu-ne pe taramul solicitarii repararii unei suferinte psihice, respectiv a repararii unui prejudiciu moral.
Fata de cele mai sus retinute, Tribunalul retine ca in cazul de fata instanta are a se pronunta cu privire la existenta unui prejudiciu personal nepatrimonial suferit de reclamant pe de o parte in directa legatura cu emiterea deciziei de pensionare contestate iar pe de alta parte in legatura cu omisiunea casei de pensii de a raspunde solicitarii sale in termenul de 45 de zile de la data de 08.04.2010 prevazut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000, la intinderea acestui prejudiciu si la existenta unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului reclamat.
Acordarea unor daune morale in cazul dat este conditionata de producerea unor probe si de indicii din care sa rezulte atat existenta prejudiciului moral adus solicitantului, prejudiciu a carui intindere, de o anumita gravitate, sa fie probata, intrucat nu se poate prezuma nici existenta, nici intinderea prejudiciului personal nepatrimonial din insasi emiterea unei Decizii de pensionare, chiar daca acestea au fost emise cu nerespectarea termenului legal.
Astfel, Tribunalul va analiza sustinerea reclamantului in sensul lezarii demnitatii sale cat si a existentei unor consecinte negative pe planul raporturilor sociale si familiale in legatura cu emiterea cu intarziere a Deciziei Casei De Pensii.
Totodata Tribunalul nu va avea in vedere si nu va analiza decat acele aspecte si imprejurari relevate de reclamant care au legatura directa sau indirecta cu procedura de stabilire si plata a pensiei iar nu cu actul contestat in cauza si cu privire la care instanta a ajuns la concluzia legalitatii lui sub aspectul datei de stabilire a drepturilor de pensie.
In acest context, Tribunalul va analiza numai actele si faptele intimatei ulterioare datei de 08.04.2010 si pana la emiterea si plata drepturilor de pensie, caracterul acestora de fapte sau acte ilicite de natura a produce consecintele negative pe plan personal nepatrimonial invocate de contestator si de a atrage raspunderea intimatei pentru acest prejudiciu.
Cu aceste consideratii Tribunalul retine urmatoarele:
Legea 19/2000 prevede o serie de drepturi si obligatii pentru asigurati si pensionari.
Pentru a putea beneficia de drepturile prevazute pe legea 19/2000 asiguratii si pensionarii sunt datori sa respecte obligatiile ce le revin. Astfel, de exemplu, pensionarii au obligatia de a depune la Casa de pensii documentele necesare stabilirii pensiilor, ca in cazul oricarei institutii a statului in caz de nelamuriri au drept la petitii si audiente, in caz de presupuse erori au drept de a apela la justitie.
Or, Tribunalul retine ca dupa expirarea perioadei de 45 de zile in care Casa de pensii avea obligatia de a solutiona cererea de pensionare cu nr. 9__/12.08.2010 reclamantul a dovedit existenta solicitarilor sale repetate adresate Casei de pensii pentru solutionarea situatiei pensiei sale prin cererile reclamantului la Casa de Pensii in vederea verificarii emiterii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate cu nr. 3_../21.07.2010 si nr. 3_../06.07.2010.
In acest sens a facut dovada ca in perioada de dupa expirarea perioadei de 45 de zile in care Casa de pensii avea obligatia de a solutiona cererea de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010 a trimis mai multe corespondente de tip email in care solicita urgentarea solutionarii cererii sale si invedera problemele de sanatate si financiare cu care se confrunta cat si situatia sa de persoana cu probleme de sanatate care necesita o ingrijire speciala si ca aceste demersuri ale sale au ramas fara raspuns, Decizia de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010, fiind emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4 Bucuresti la data de 12.08.2010 si comunicata la data de 25.08.2010, in conditiile in care reclamantul a fost nevoit sa recurga la imprumuturi private pentru a face fata cheltuielilor zilnice, imprejurari care au accentuat starea de stres si au avut consecinte negative pe planul sanatatii fizice si pe planul raporturilor familiale.
Acesta este motivul pentru care contestatorul sustine cererea de acordare a unor daune morale.
Tribunalul retine ca intarzierea emiterii si comunicarii deciziei de stabilire a pensiei de invaliditate si de plata a drepturilor este apta de a produce consecintele negative invocate de petent chiar daca pe de alta parte poate fi urmarea unor factori obiectivi (numarul mare de cereri, personal insuficient, etc.)
Insa lipsa unei legaturi directe intre situatia reclamantului si imprejurarile in care au fost emise actele de Casa de pensii nu presupune ca reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu personal nepatrimonial din culpa intimatei.
In cazul dat intimata nu a prezentat nici o justificare a faptului ca nu a luat nici o masura pentru solutionarea cererilor reclamantului si nici o explicatie cu privire la emiterea Deciziei de pensionare cu nr. 9_../12.08.2010 la mai bine de 4 luni si jumatate dupa data depunerii cererii si la mai bine de 2 luni de la data expirarii termenului de 45 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, 08.04.2010 prevazut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000.
In ceea ce priveste daunele morale, instanta apreciaza ca prejudiciul suferit de reclamant a constat nu numai in aspectele materiale reprezentate de drepturile de pensie ci si intr-un prejudiciu fara caracter patrimonial, de natura morala, pentru consecintele si efectele pe care aceasta atitudine a intimatei, care nu a inteles nici macar sa directioneze spre rezolvare sau sa ofere un raspuns solicitantului cu privire la data estimativa a solutionarii cererii (nu exista vreo viza a vreunei persoane pe aceste cereri, vreo rezolutie sau vreo adresa de raspuns) le-a avut are asupra calitatii vietii sale in general, aici fiind incluse: starea de stres din cauza lipsei totale de venituri, privarea sa si a familiei sale de principala sursa de venit; influenta negativa a tuturor factorilor enuntati anterior asupra starii fizice, manifestata in accentuarea problemelor de sanatate din lipsa posibilitatilor cu privire la achizitionarea medicamentelor si la efectuarea tratamentelor necesare mentinerii starii de sanatate si asa precare.
Toate aceste consecinte si efecte sunt nu numai posibile dar si plauzibile in cazul dat, atitudinea intimatei care a procedat la emiterea Deciziei de pensionare cu nr. 925234/12.08.2010 la mai bine de 4 luni si jumatate dupa data depunerii cererii si la mai bine de 2 luni de la data expirarii termenului de 45 de zile de la data depunerii cererii de pensionare, 08.04.2010 prevazut de art. 86 alin. 1 din legea nr. 19/2000 cat si la plata diferentelor de drepturi de pensie abia in luna septembrie 2010 si in conditiile in care nu a inteles sa aduca vreo justificare cu privire la motivele intarzierii, justificand acordarea unor daune morale pentru efectele morale, psihice si fizice pe care lipsa unor masuri legale sau luarea lor cu mare intarziere si numai dupa promovarea unor actiuni in instanta le produce (la data sesizarii instantei contestatorul nu primise inca drepturile de pensie restante).
In cauza instanta constata existenta unui prejudiciu moral, care poate fi partial acoperit prin despagubirea solicitata, in scopul de a alina, prin mijloace banesti, conditiile de viata alterate ale reclamantului - starea de stres provocata de lipsa accesibilitatii,- privarea sa si a familiei sale de sume de bani care reprezentau principalul venit, influenta negativa a tuturor factorilor enuntati anterior asupra starii fizice, manifestata in accentuarea problemelor de sanatate.
Avand in vedere toate cele mai sus mentionate instanta apreciaza intrunite in parte pretentiile reclamantului cu titlu de daune morale, urmand a obliga parata la acoperirea a unei parti din prejudiciul moral solicitat si apreciat ca intemeiat de instanta, respectiv la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de daune morale.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a formulat recurs CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCURESTI.
In dezvoltarea motivelor de recurs, formulate in temeiul art. 3041 Cod Procedura Civila , recurenta a aratat ca Sentinta atacata este criticabila sub aspectul solutiei pronuntate cu incalcarea vadita a legii sub aspectul aprecierii probatoriilor administrate precum si al nerespectarii normelor legale aplicabile.
Arata recurenta ca cererea reclamantului privind obligarea la plata unei compensatii reprezentand, daune morale si despagubiri in cuantum de 15.000 lei, au fost intemeiate in drept pe dispozitiile art.998 Cod civil.
Dispozitiile art. 998 Cod civil nu fac distinctie intre daunele morale si cele materiale, dar atat timp cat pentru daunele materiale sunt necesare probatorii pentru dovedirea lor, regula se aplica si in cazul daunelor morale, instanta neputand prezuma existenta unui prejudiciu moral.
Prin daune morale se intelege prejudiciile cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.(_)
Potrivit literaturii juridice de specialitate, pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite CUMULATIV anumite conditii, si anume existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. Mai mult, in cauzele referitoare la angajarea raspunderii civile delictuale SARCINA PROBEI ESTE RASTURNATA , incumba contestatorului.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, nu a fost analizata existenta acestor conditii, prin urmare nu a fost analizata nici intrunirea lor in mod cumulativ. In motivarea sentintei de catre instanta de fond nu rezulta dispozitiile legale in baza carora a acordat daunele morale deoarece dispozitiile art. 998-999 Cod civil nu are nici o legatura cu petitul actiunii, in subsidiar, si cu dispozitiile civile aplicabile spetei, in principal.
Instanta de fond ar fi trebuit sa indice in sentinta recurata, care au fost criteriile pe baza carora a stabilit cuantumul daunelor morale, astfel ca nu au fost administrate probe pe acest aspect, nefiind intemeiate si nici dovedite. Astfel, conform definitiei daunelor morale, acestea sunt prejudicii cauzate unei persoane, suferinte de ordin psihic.prin urmare ar trebui acordate daca in speta s-ar fi facut dovada faptei ilicite, care sa-i fi cauzat prejudiciu moral si material. Conform art.129 Cod pr.civ., judecatorul avea obligatia si indatorirea de a pune in discutia partilor orice aspect de natura sa duca la aflarea adevarului, fiind in drept sa ceara explicatii cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept invocata.
Analizand actele dosarului prin prisma criticilor de recurs care se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc, precum si din oficiu conform art. 304 ind. 1 Cpc, Curtea apreciaza recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc , respectiv " hotararea pronuntata este lipsita de temei legal , ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii ", Curtea retine urmatoarele :
In mod intemeiat a apreciat instanta de fond ca se impune obligarea paratei la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin emiterea cu intarziere a deciziei de pensionare , cu incalcarea termenului prevazut de dispozitiile legale in materie .
Astfel , se retine ca la data de 08 04 2010 reclamantul a depus la parata o cerere de acordare a pensiei de invaliditate , solu?ionata abia la12 08 2010 , adica dupa aproximativ 4 luni, in condi?iile in care dispozi?iile legale ii stabileau imperativ un termen de solu?ionare a cererii de 45 de zile.
Conditiile care trebuie a fi indeplinite pentru a se angaja raspunderea civila delictuala sunt : existenta unei fapte ilicite , producerea unui prejudiciu , vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu .
Curtea constata , alaturi de instanta de fond , ca sunt intrunite in cauza toate aceste conditii . Fapta ilicita a paratei consta in incalcarea dispozitiilor legale care prevad ca termen de emitere a deciziei de pensionare 45 de zile de la data depunerii cererii de catre solicitant . Prin ea insasi nerespectarea unei prevederi legale reprezinta o fapta ilicita , care nu poate fi savarsita decat cu vinovatie , cu atat mai mult cu cat recurenta-parata nu a dovedit o cauza care sa justifice intarzierea si sa o exonereze de raspundere .
In ceea ce priveste prejudiciul moral produs intimatului , acesta consta tocmai in stresul, sentimentul de frustrare si umilin?a resim?it de petent , nevoit sa astepte ca parata sa ii elibereze decizie de pensie si sa-i acorde mijloacele necesare traiului zilnic. Este evident ca aceste sentimente exista in conditiile in care intimatul avea asteptarea legitima de a i se solutiona cererea in termenul pravazut de lege , de 45 de zile , iar emiterea deciziei de acordare a pensiei dupa 4 luni de la depunerea cererii i-a cauzat prejudicii morale si financiare .
Intr-adevar sunt prejudicii nepatrimoniale care justifica acordarea de daune morale prejudiciile care aduc atingere onoarei. demnitatii, prestigiului sau cinstei unei persoane , asa cum sustine recurenta , insa pot constitui fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si ale actiuni/inactiuni ale unei persoane . Nu sunt limitate prejudiciile nepatrimoniale la enumerarea facuta de recurenta in cuprinsul cererii de recurs.
Este evident ca acest prejudiciu moral este rezultatul nerespectarii de catre recurenta a prevederilor legale , astfel incat este fara putinta de tagada ca intre fapta ilicita a recurentei si prejudiciul produs intimatului exista legatura de cauzalitate .
Sustinerea recurentei in sensul ca instanta de fond nu a analizat intrunirea cumulativa a acestor conditii este neintemeiata intrucat , chiar daca nu a precizat expres denumirea acestora , din considerentele sentintei recurate rezulta ca tribunalul a avut in vedere toate aceste elemente ale raspunderii civile delictuale cand a apreciat ca actiunea este intemeiata in parte.
In ceea ce priveste individualizarea cuantumului daunelor morale acordate reclamantului , se constata ca in considerentele sentintei recurate instanta de fond a precizat in mod expres ca a constatat existenta unui prejudiciu moral, care poate fi partial acoperit prin despagubirea solicitata, in scopul de a alina, prin mijloace banesti, conditiile de viata alterate ale reclamantului - starea de stres provocata de lipsa accesibilitatii,- privarea sa si a familiei sale de sume de bani care reprezentau principalul venit, influenta negativa a tuturor factorilor enuntati anterior asupra starii fizice, manifestata in accentuarea problemelor de sanatate. Prin urmare acestea au fost criteriile avute in vedere de catre tribunal cand a stabilit cuantumul daunelor morale acordate , in conditiile in care nu exista o prevedere legala expresa in temeiul careia acestea sa fie cuantificate .
Probele care au format convingerea instantei de fond in sensul ca cererea de acordare a daunelor morale este intemeiata sunt inscrisurile depuse la dosar , din cuprinsul carora rezulta afectiunile de care sufera reclamantul , precum si solicitarile repetate ale acestuia adresate Casei de Pensii , in scopul de a urgenta emiterea deciziei de pensie , solicitari ramase fara raspuns . Prin urmare reclamantul a administrat in cauza probe in dovedirea sustinerilor sale , potrivit art. 1169 Cod civil si, in plus , in exercitarea rolului sau activ , prevazut de art. 129 Cpc , instanta de fond a dispus administrarea in cauza de probe suplimentare , pentru lamurirea pe deplin a situatiei de fapt dedusa judecatii .
Nu sunt conforme cu realitatea sustinerile recurentei in sensul ca instanta de fond nu ar fi manifestat rol activ , astfel incat nu pot fi primite de catre curte .
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 312 Cpc , nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cpc, Curtea a respins recursul ca nefondat .