Vatamare corporala grava - Slutire (pierderea unui dinte frontal) Sentinta penala nr. 1939 din data de 08.10.2007
pronunțată de Judecatoria Braila

Prin sentinta penala nr.1939/2007 a Judecatoriei Braila s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.L de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prev de art.182 alin.2/C.pen. si in temeiul art.81/c.pen s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64/C.pen literele a, b si c cod penal . si anume: (a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; (b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat; (c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura careia s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, pe intreaga durata prevazuta de art. 71 cod penal.
S-a retinut in fapt ca la data de 21.02.2005, inculpatul CCL l-a lovit cu pumnul in zona fetei pe p.vat D.D, provocandu-i leziuni care au condus la pierderea dintelui 21, dinte frontal de pe arcada dentara superioara.
In conformitate cu concluziile certificatului medico-legal, in care se arata ca pierderea unui dinte frontal nu reprezinta slutire in sensul pe care il dau dispozitiile art.182 alineat 2 acestei notiuni, inculpatul prin aparator ales a solicitat ca in baza dispozitiilor art.334 cod procedura penala sa se schimbe incadrarea juridica a faptei din infractiunea de vatamare corporala grava in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art.18o alineat 2 cod penal.
Instanta a subliniat ca dispozitiile art.182 alineat 2/cod penal nu ofera o explicitare a termenului de slutire, practica judiciara fiind cea care a conturat sensul acestei notiuni. In consecinta, instanta a apreciat ca pierderea unui dinte frontal constituie slutire, deoarece conduce la o alterare vizibila a armoniei fetei umane avand totodata implicatii atat in functia masticatorie cat si in functia de vorbire. Chiar si in ipoteza existentei posibilitatilor de protezare este de remarcat faptul ca acestea au doar un caracter reparatoriu si ulterior fara a putea inlocui un dinte natural.
In baza acestor considerente, instanta a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat, avand in vedere si faptul ca practica judiciara in materie s-a pronuntat pentru existenta infractiunii prevazuta de art.182 al.2 Cod penal, in cazul pierderii unui dinte frontal, chiar daca acesta poate fi protezat.
La individualizarea pedepsei instanta a avut in vedere criteriile prev de art.72 /C.pen, precum si faptul ca, inculpatul fara o motivatie pertinenta a agresat partea vatamata, aspect de natura sa contureze imprejurarea ca inculpatul este o persoana violenta, iar fapta prezinta un grad de pericol social concret ridicat.
Cu privire la persoana inculpatului s-a retinut ca acesta este in varsta de 30 ani, a mai fost condamnat prin sentinta penala nr.138 din data de 17 martie 1998 a Tribunalului Miliar Bucuresti pentru savarsirea infractiunii de complicitate la savarsirea infractiunii de furt calificat, nefiind recidivist.
Relativ la pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata prin sentinta penala mai sus aratata este de retinut ca inculpatul a beneficiat de gratiere personala prin Decretul nr.29o din data de 19 august 1998 al Presedintelui Romaniei, dar desi a beneficiat de o forma exceptionala de clementa a dat dovada de persistenta infractionala, aspect de natura sa contureze un simptom de incorigibilitate in persoana inculpatului.
In baza considerentelor mai sus expuse si facand aplicarea dispozitiilor art.182 alineat 2 cod penal, instanta a aplicat inculpatului o pedeapsa in limitele prevazute de lege.
Desi prin aparator ales, inculpatul a solicitat sa se retine in beneficiul sau circumstante atenuante, instanta a apreciat ca la dosarul cauzei nu se afla nici un element care sa justifice retinerea uneia din circumstantele atenuante prevazute de art.74 cod penal, ori alte imprejurari de fapt care sa justifice coborarea pedepsei sub minimul special prevazut de partea speciala a codului penal.
Relativ la modalitatea concreta de executare a pedepsei a optat pentru o modalitate neprivativa de libertate.
Prin urmare, fiind intrunite in mod cumulativ conditiile art. 81 cod penal (pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cand condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevazute in art. 38; s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia), instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe intreaga durata prevazuta de art.82 cod penal, ataragand totodata atentia inculpatului asupra dispozitiilor legale a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Pe latura civila s-a retinut ca partea vatamata s-a constituit parte civila atat cu despagubiri reprezentand daune materiale cat si cu daune morale.
Avand in vedere ca partea civila nu a facut nici o proba relativ la daunele materiale, instanta a respins cererea ca nefiind dovedita.
Relativ la daunele morale solicitate de partea civila, s-a apreciat ca cererea este fondata, agresiunea inculpatului mai ales prin urmarile sale fiind de natura a cauza un prejudiciu moral reparabil pe cale pecuniara.