Existenta unor capacitati energetice pe terenul proprietate privata a unui tert. Limitare legala a dreptului de proprietate.
- Legea nr. 13/2007
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 279 din 18.06. 2012)
I. Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 21.12.2009, sub nr. 45315/299/2009, reclamantul S.V. a chemat in judecata parata SC E.E.M. SA, solicitand sa se dispuna: 1. obligarea paratei sa isi mute postul de transformare P.T.A. - 1071 din C. aflat pe proprietatea sa; 2. in cazul in care parata nu va fi de acord cu aceasta solicitare, sa fie obligata la plata unor despagubiri, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este proprietarul unui imobil compus din teren si constructii, situat in comuna G., sat C., judetul G. Pe proprietatea sa se gaseste amplasat punctul de transformare P.T.A. - 1071 C, impreuna cu o parte a racordului de tensiune medie.
Reclamantul sustine ca i-a invederat paratei ca nu mai este de acord ca aceste instalatii sa ramana pe proprietatea sa, fiindu-i incalcat dreptul de proprietate.
Parata sustine ca, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 13/2007, are un drept de uz si servitute, cu titlu gratuit, asupra proprietatii reclamantului, insa acesta apreciaza ca nu sunt incidente in speta dispozitiile invocate de parata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 480 si urmatoarele Cod civil si dispozitiile Legii nr. 13/2007.
II. Prin Sentinta civila nr. 13162/21.06.2010, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala, unde cauza a fost inregistrata la data de 06.10.2010, sub nr. 47861/3/2010.
In sedinta publica din data de 06.04.2011, reclamantul a formulat cerere modificatoare, aratand ca intelege sa se judece in contradictoriu si cu SC E.D.M. SA (fila 22 dosar tribunal).
De asemenea, la acelasi termen, reclamantul prezent personal in instanta a declarat ca renunta la capatul doi al cererii de chemare in judecata, referitor la obligarea paratelor la plata de despagubiri (fila 23 dosar tribunal).
Prin Incheierea de la 07.09.2011, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC E.E.M. SA (fila 49 dosar tribunal).
III. Prin Sentinta civila nr. 18137/19.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Civila in dosarul nr. 47861/3/2010, s-a luat act ca reclamantul renunta la judecarea capatului 2 al cererii de chemare in judecata, referitor la plata de despagubiri, si a fost respinsa actiunea, astfel cum a fost modificata, formulata de reclamantul S.V., in contradictoriu cu parata SC E.E.M. SA pentru lipsa calitatii procesuale pasive, iar in contradictoriu cu parata SC E.D.M. SA, ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul S.V. este proprietarul unui imobil compus din teren si constructii, situat in comuna G., sat C., judetul G., imobil, pe a carui suprafata se gaseste amplasat punctul de transformare P.T.A. - 1071 C., impreuna cu o parte a racordului de tensiune medie.
Reclamantul a formulat prezenta actiune motivat de faptul ca nu mai este de acord ca aceste instalatii sa ramana pe proprietatea sa, fiindu-i incalcat dreptul de proprietate.
Avand in vedere ca pe terenul proprietatea reclamantul era deja amplasat punctul de transformare impreuna cu o parte a racordului de tensiune medie, s-a retinut ca sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 13/2007, astfel ca reclamantul nu poate pretinde schimbarea situatiei juridice a terenului.
Reclamantului nu i se incalca dreptul de proprietate, art. 44 din Constitutie prevazand ca "limitele si continutul acestor drepturi sunt stabilite prin lege". Or, tocmai Legea nr. 13/2007 a reglementat situatia terenurilor afectate de capacitatile energetice, instituind un drept de uz si servitute asupra acestor terenuri.
Chiar daca, aparent, titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire a dreptului sau de proprietate, s-a apreciat ca nu exista o contradictie cu dispozitiile art. 44 din Constitutie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privata, deoarece, prin instituirea dreptului de servitute si uz prin lege, se stabileste cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate.
Au fost inlaturate sustinerile reclamantului potrivit carora prejudiciul rezulta din impiedicarea folosirii bunului, cu motivarea ca, la momentul dobandirii imobilului reclamantul cunostea existenta capacitatilor energetice, inclusiv a sarcinilor, preluand astfel drepturile si obligatiile aferente. De altfel, exercitarea dreptului invocat implica un echilibru in exercitarea celorlalte drepturi, inclusiv a drepturilor instituite prin lege de uz, servitute si acces. Or, cata vreme imobilul a fost preluat cu drepturi si obligatii, sustinerile reclamantului referitoare la impiedicarea dreptului de proprietate sunt nefondate.
De altfel, reclamantul nu a invocat vreun temei al raspunderii paratei (delictuala, spre exemplu), limitandu-se in a arata ca i se incalca dreptul de proprietate reglementat de art. 480 C.civ.
S-a mai avut in vedere ca dispozitiile Legii nr. 13/2007 au facut deja obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala fiind sesizata cu neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 37 alin.4 din Legea nr. 318/2003, respectiv art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, aceasta pronuntandu-se in sensul ca dispozitiile legale sus mentionate respecta exigentele impuse de prevederile CEDO (Decizia nr. 72/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 249/22.03.2004, Decizia nr. 805/2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 501/21.07.2009). Reglementarea nu arata nicio contradictie cu alin.3 al art. 44 din Constitutie, ci, dimpotriva este in deplina concordanta cu art. 136 alin.2 si 4 din Constitutie, potrivit carora proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ teritoriale si este inalienabila.
IV. Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat apel reclamantul, solicitand schimbarea hotararii atacate si, pe fondul cauzei, admiterea actiunii.
In motivarea apelului, reclamantul a aratat ca nu a fost de acord niciodata cu amplasarea instalatiilor energetice pe terenul sau, ca dispozitiile Legii nr. 13/2007 privind dreptul de uz si servitute nu sunt aplicabile in speta, intrucat situatia invocata este anterioara promulgarii acestei legi, care nu se poate aplica retroactiv, ci numai pentru viitor.
Apelantul a mai aratat ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului prin succesiune si ca la data amplasarii punctului de transformare nu s-a cerut acordul ascendentilor reclamantului, astfel ca nu avea cum sa preia sarcinile asupra proprietatii.
In opinia apelantului, chiar daca este vorba de instituirea prin lege a unui drept de servitute sau uz, este necesar acordul proprietarului, iar limitarea dreptului de proprietate trebuie sa se faca cu acordul apelantului si cu o justa despagubire. Cat timp nu a existat acordul si proprietarul nu a fost despagubit, nu se putea institui in mod legal o servitute.
V. La data de 21.05.2012, intimata-parata S.C. E.D.M. S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, fiind reluate sustinerile de la prima instanta (filele 19-24).
VI. Verificand legalitatea si temeinicia sentintei pronuntate de prima instanta, conform art. 295 C.pr.civ., in raport de motivele de apel si probele administrate, Curtea retine urmatoarele:
1. Reclamantul a dovedit ca este proprietarul unor terenuri arabile in comuna G., sat C., judetul G., astfel cum rezulta din titlurile de proprietate nr. 110001/03.02.2005 si nr. 43491/05.10.1995 emise in baza Legii nr. 18/1991 de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Giurgiu, din Sentinta civila nr. 432/19.05.2004 a Judecatoriei Bolintin Vale si din contractul de schimb autentificat sub nr. 1109/15.07.2009 de BNP N.T. (filele 15-20 dosar judecatorie).
Prima instanta a retinut ca punctul de transformare P.T.A. - 1071 C. este amplasat pe terenul proprietatea reclamantului. In acest sens, chiar parata S.C. E.D.M. S.A. recunostea in adresa nr. 91789/16.03.2009 ca postul de transformare, impreuna cu o parte a racordului de medie tensiune, se afla pe proprietatea privata a unui tert (fila 6 dosar judecatorie).
Prin intampinarile formulate in cauza, parata S.C. E.D.M. S.A. a sustinut, printr-o interpretare subiectiva a legii, ca terenul pe care se afla amplasat postul de transformare este proprietatea publica a statului, invocand in acest sens dispozitiile art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007.
Curtea va inlatura aceste sustineri, intrucat au la baza o interpretare gresita a legii si nu sunt dovedite.
In art. 3 pct.5 din Legea nr. 13/2007, a fost definita expresia "capacitate energetica" ca reprezentand instalatiile de producere a energiei electrice sau energiei termice in cogenerare, retele electrice si alte echipamente electroenergetice. In sfera acestei notiuni poate fi inclus si postul de transformare, impreuna cu stalpii retelei electrice.
In art. 21 alin.1 din Legea nr. 13/2007 se prevede clar ca terenul necesar pentru infiintarea si functionarea capacitatii energetice este fie proprietate privata a unui tert, fie a titularului autorizatiei, fie proprietate publica. Cu alte cuvinte, chiar legea a admis posibilitatea ca o capacitate energetica sa fie amplasata pe terenul proprietatea privata a unui tert, nefiind in toate cazurile vorba de un teren proprietate publica.
In plus, desi intimata-parata S.C. E.D.M. S.A. face in cauza afirmatii ce tind la contestarea dreptului de proprietate al apelantului-reclamant asupra terenului afectat de capacitatea energetica, parata nu a dovedit nici exercitarea unor actiuni in justitie pentru anularea titlului de proprietate al reclamantului si nici nu a dovedit ca acest teren ar avea alt regim juridic decat cel sustinut de reclamant.
Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007 nu sunt aplicabile si nu au deci relevanta in cauza.
2. Cu toate acestea, pretentiile reclamantului privind obligarea paratei S.C. E.D.M. S.A. sa modifice amplasamentul capacitatii energetice sunt neintemeiate.
Potrivit art. 16 alin.1 din Legea nr. 13/2007, serviciul de distributie a energiei electrice pentru care se acorda licenta este de interes public.
Potrivit art. 16 alin.2 si 3 din Legea nr. 13/2007, inclusiv asupra terenurilor si bunurilor proprietate privata a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatii energetice, titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, de drepturile de uz si servitute, ce au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 19 si se exercita pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.
Motivarea reclamantului privind incalcarea dreptului sau de proprietate privata nu poate fi primita, intrucat legea prevede in acest caz limitari, justificate pe utilitatea publica a retelei de distributie a energiei electrice.
Desi nu este de competenta instantei judecatoresti sa analizeze constitutionalitatea prevederilor legale mai sus mentionate, Curtea remarca doar faptul ca, in Decizia nr. 72/2004, Curtea Constitutionala a statuat ca absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate privata reprezinta o premisa gresita, facand abstractie de prevederile art. 44 alin.1 teza a doua din Constitutie, potrivit carora "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Chiar daca prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor dreptului sau, avand in vedere ca pe aceasta cale se asigura valorificarea fondului energetic - bun public de interes national -, reglementarea legala in sine nu releva nici o contradictie cu art. 44 alin.3 din Constitutie referitor la expropriere.
3. Raspunzand motivelor de apel formulate de reclamant, Curtea retine ca dispozitiile relevante ale Legii energiei electrice nr. 13/2007 sunt aplicabile in cauza, fara a se pune problema retroactivitatii, intrucat aceasta lege stabileste, de la momentul intrarii in vigoare, cadrul actual de reglementare pentru desfasurarea activitatilor in sectorul energiei electrice, iar pretentiile reclamantului sunt formulate sub imperiul acestei legi.
In plus, Curtea mai observa ca, potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 1109/15.07.2009 de BNP N.T., reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de 2000 mp teren intravilan dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 13/2007.
De altfel, reclamantul nu a precizat si nici nu a probat cand a fost instalata capacitatea energetica in cauza. Singura precizare in acest sens apartine paratei S.C. E.D.M. S.A., ca a aratat in intampinare ca postul de transformare a fost pus in functiune in anul 1968. Oricum, reclamantul nu a dovedit ca postul de transformare a fost instalat dupa ce a dobandit proprietatea terenului. Ca urmare, singura concluzie care se impune este ca, la momentul reconstituirii/dobandirii dreptului de proprietate al reclamantului, capacitatea energetica exista. Cu alte cuvinte, reclamantul a preluat sarcinile existente asupra proprietatii sale.
Actele normative anterioare in materia energiei electrice (art. 23 din Decretul nr. 76/1950, art. 53-54 din OUG nr. 63/1998, art. 16 din Legea nr. 318/2003) prevedeau dreptul titularilor de autorizatii/licente de a instala posturi de transformare si stalpi sustinatori ai retelelor electrice, cu privire la care, in considerarea utilitatii publice, s-a instituit dreptul de uz si dreptul de servitute, ce grevau proprietatea pe care erau amplasate capacitatile energetice.
Fata de caracterul legal al drepturilor de uz si servitute ale operatorului de distributie, nu era necesar acordul proprietarului terenului afectat, intrucat aceste drepturi se nasc din lege, iar nu dintr-un act juridic pentru incheierea caruia era necesar acordul unei parti. Cu alte cuvinte, aceste limitari legale ale dreptului de proprietate privata nu sunt conditionate de acordul proprietarului.
Sustinerile apelantului privind lipsa despagubirii sunt lipsite de relevanta in conditiile in care nu a continuat demersurile in acest sens si a renuntat la capatul 2 al cererii introductive.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 296 C.pr.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.